Dacă în prima copilărie somnul nocturn este caracterizat prin debut rapid (în condiţii de igienă şi alimentaţie), cu câteva episoade scurte de veghe, între 3 şi 6 ani evoluţia este diferită.
Acum somnul de noapte este profund, fără întreruperi, ceva mai scurt şi se asociază cu o perioadă de somn diurn. Copii adorm mai greu, este evidentă dorinţa de prelungire a stării de veghe („soluţia” este „mama îmi este sete” sau „mama îmi este foame”, orice stratagemă este utilă si utilizată).
Visele sunt de două tipuri: cu încărcătură negativă şi coşmaruri.
Visele cu încărcătură negativă, sau ”visele urâte”, apar de obicei la începutul nopţii. La nivel comportamental ele sunt vizibile astfel: copilul se scoală, plânge dar se linişteşte sub protecţia mamei, adoarme şi a doua zi nu-şi aminteşte evenimentul nocturn.
Visele cu încărcătură negativă se asociază cel mai frecvent cu o serie de evenimente importante, pozitive sau negative, care au apărut pe parcursul zilei.
