Conform studiilor statistice, maltratarea copiilor rămâne în continuare o problemă majoră în țările cu venituri ridicate pe cap de locuitor. În anul 2018, procentul copiilor abuzați fizic a fost de 16%, în condițiile în care 1 din 10 copii este neglijat sau abuzat psihologic. Conform statisticilor, copii sunt expuși abuzului sexual (13% din fete și până la 8% din băieți).
Când vorbim de abuz, facem referire la fenomene frecvent întâlnite în toate păturile sociale, includem în această categorie: abuzul de tip fizic, abuzul de tip emoţional/psihologic, neglijarea şi abuzul de tip sexual.
Abuzul este grav și are consecințe devastatoare la orice vârstă, dar aplicat în copilărie, determină trauma să pornească din baza de dezvoltare psihică, având consecințe psihologice şi sociale ulterioare, ducând la o serie de problematici comportamentale.
Indiferent de vârsta la care se aplică abuzul la copii, apar două tipologii de comportamente:
- Comportamentul de victimă – comportament de supunere, toleranță ridicată, fără inițiative, etc;
- Comportamentul de agresor – comportament de agresivitate, delicvență, inadaptare, comitere de fapte antisociale, absenteism, fuga de acasă, etc.
Copii care trec prin orice tip de abuz sunt cei care vorbesc de la sine prin comportamentul lor. Studiile arată că, există o diferență de comportament între copii neglijați și cei abuzați. Copiii neglijați au dificultăți de exprimare a emoțiilor, pe când copii abuzați exprimă o singură emoție – furia, acestă emoție este prezentă atât în comportamentul lor cât și exteriorizat prin expresia lor facială.
Bibliografie:
Pollak, S. D., Cicchetti, D., Hornung, K., & Reed, A. (2000) – Recognizing emotion in faces: Developmental effects of child abuse and neglect. Developmental Psychology, 36(5), 679-688.
