Așa cum avem nevoie să ne fie satisfăcute și respectate trebuințele de bază, pe care A. Maslow le-a clasificat prin piramida nevoilor, pentru a putea deveni o persoană echilibrată, s-au adus în discuție și nevoile emoționale ale persoanei, care în cazul în care sunt îndeplinite de către părinți duc la obținerea fericirii unui copil.
Nevoile emoționale se pot clasifica astfel:
Nevoia de dragoste
Relațiile mamă-copil și tată-copil stau la bazele dezvoltării armoniose a copilui. Copii au nevoie de dragoste și afecțiune toată viața, au nevoie să fie iubiți tot timpul indiferent de ceea ce fac sau ceea ce sunt. Această dragoste ar trebui să fie necondiționată, dar din păcate în marea majoritate a familiilor, aceasta este condiționată. Părinții îi iubesc dacă îndeplinesc alte activități conexe: să asculte, să facă performanță, să se întoarcă acasă la o anumită oră, să mănânce tot din farfurie, să stea cuminte, etc.
Nevoia de respect
De la naștere și până devine adult, copilul trebuie tratat ca o persoană valoroasă. Din copilărie trebuie să facă propriile alegeri, părinții explicându-i consecințele alegerilor sale și să stea în spatele lui, încercând să-l protejeze permanent. Este nevoie ca din copilăria mică a copilului să existe respectul cuvenit, folosindu-se un limbaj respectuos cu el: spunându-i mulțumesc atunci când face ceva pentru părinte, spunându-i iartă-mă atunci când părintele greșește cu ceva, spunându-i te rog atunci când părintele îl roagă ceva, etc.
Nevoia de înțelegere și ascultare
Aceasta este una din nevoile emoționale cel mai des încălcată de părinți. Pentru că adulții nu mai au răbdarea să asculte, atunci când copilul vorbește despre întâmplările lui, de cele mai multe ori părintele fie îi oferă sfaturi întrerupându-l, fie nu este atent și îl pune să repete, fie îl ignoră gândindu-se la problemele sale. Tocmai prin ascultarea problemelor copilului, părintele facilitează comunicarea cu acesta, facându-l să înțeleagă și să-și asume consecințele.
Nevoia de adevăr
De multe ori tendința părinților, din grijă față de copii lor sau din ușurarea muncii de lămurire, ajung să spună drept explicație copilului fie o minciună, fie adevărul parțial, fie să ascundă adevărul inventând o poveste. Minciuna, adevărul spus parțial sau secretele, îl fac pe copil să fie confuz. Ca atare, dacă îți dorești un copil care să spună adevărul, atunci spune-i adevărul (pe înțelesul vârstei lui).
Nevoia de succes
Această nevoie emoțională, apare de multe ori în raport cu școala, ea mergând mână în mână cu frica de eșec. De multe ori pentru a face performanță, părintele cere copilului mai multe sarcini extracurricurale, mai multe sarcini de rezolvat pentru școală; însă, deseori aceste sarcini nu pot fi duse la îndeplinire de către copil, astfel încât apare frustarea și insuccesul (eșecul), ceea ce îl face să se simtă dezamăgit și să-și piardă încrederea în capacitățile sale. Pentru a putea duce o muncă susținută în timp, copilul are nevoie la început de experiențe ușoare, pline de succes, care vor duce la creșterea încrederii în sine, benefice pentru testarea și dezvoltarea potențialul.
Nevoia de libertate
Nevoia de libertate este obținută treptat, încă din copilăria mică, când nu are nevoie de ea decât pentru a explora mediul înconjurător, dar și aici susținut din spate de grija părintelui. După ce învață limitele și consecințele faptelor sale încetul cu încetul, copilul are nevoie de mai multă libertate pentru a explora, învăța și dezvolta.
Nevoia de a-i fi descoperit potențialul înnăscut
Potențialul înăscut este una dintre cele mai importante resurse ale copilului. Este important să acceptăm copilul cu toate abilitățile și viziunile sale. Părintele/substitutorul are un rol primordial în a îndruma copilul și a dezvolta condițiile necesare dezvoltării potențialului său orientându-l către ceea ce îi vine să facă cel mai ușor. Vocația este una din cele mai importante căi, ce o căutăm cu toții din copilărie; dacă lucrul pe care îl faci în fiecare zi nu te împlinește, atunci căutarea nu se oprește, de aceea părintele/substitutorul va proceda incorect în cazul în care va impune copilului o anume profesie de viitor, încercând astfel să realizeze propriul vis prin intermediul vocațional al acestui.
Nevoia de încredere în părintele/adultul ce îl îngrijejște
Ne naștem cu frica de abandon, pentru că tăierea cordonului ombilical este trăirea etalon resimțită de copil din prima clipă. Deci, în fiecare copil există această frică de abandon, iar la cei separați de la naștere de părinți, acestă frică se simte și mai acut. De aceea încrederea în cel ce te crește și îngrijește este vitală. Copilul are nevoie să se încreadă în adultul ce are grijă de el necondiționat. Ca atare cel mai bun lucru ca părintele/substitutorul să petreacă timp de calitate cu copilul, ca acesta să înțeleagă, că părintele/substitutorul este lângă el oferindu-i atenţia şi compania, pentru a se dezvolta (a fi ascultat, a se juca, a citi, a comunica, etc.).
Bibliografie:
Laurie M., Anderson D, Carolynne Shinn, Mindy T, Fullilove M, Susan C, Scrimshaw D, Jonathan E, Fielding D, Jacques Normand, Kulis D – The effectiveness of early childhood development programs
