Când apare întrebarea în contextul spațiului interior Cine sunt eu? și nu deții răspunsul, atunci apare cu adevărat problema identității. Identitatea unei persoane reprezintă capacitatea de a se putea defini pe sine însuși, ca rol, poziție și statut social. Identitatea se câștigă în timp pornind din copilăria foarte mică și este o sumă a calităților, aptitudinilor, deprinderilor și talentelor, într-un cuvânt, competențelor înăscute și dobândite de o persoană de-a lungul unei vieți.
De-a lungul unei vieți identitatea se construiește, se distruge și se reconstriește de mai multe ori, în mod deosebit la dobândirea unei competențe. Toate experiențele de viață ale unui om și rezultatul acestora, duc la construirea unei anumite identități, iar prima dată când reușește să vorbească despre el înșiși folosind EU, atunci putem spune că vorbim despre începutul conștient al identității.
Procesul identității la copil are ca prim element identificarea cu persoana care îl îngrijește (mama, bunica, tata, bunicul, substitutorul) și asta deoarece la o vârstă atât de fragedă percepe cealaltă persoană ca imaginea sa în oglindă. Până aproape de vârsta de doi ani, când copilul începe să se observe în oglindă și înțelege că cel care se reflectă în oglindă este propria sa imagine, acest proces de identificare cu persoana care îl îngrijește se oprește. Când copilul se recunoaște pentru prima dată în oglindă, putem vorbi de prima experiență a identității de sine.
Apariția primei experiențe a identității de sine, este simultană cu apriția fricii de a nu-i fi furată această identitate. De aceea, în starea de executare a copilului apare procesul de apărare față de cel care îngrijește, copilul folosind la toate demersurile care vin dinspre adult negația NU.
Erik Erikson a fost psiholog și psihanalist danezo-germano-american, cunoscut ca autorul teoriei dezvoltării sociale a ființelor umane. Este faimos ca fiind creatorul sintagmei de criză de identitate. El afirmă în lucrările sale că evenimentele și conflictele sunt cele care ne dezvoltă identitatea. El susține că acele conflicte nesoluționate corespunzător sau de loc la o anumită vârstă pot fi soluționate prin compensare la altă etapă de viață cu amendamentul de a conștientiza acest lucru.
Bibliografie:
Erikson Erik H. – Identity, youth and crisis. New York: W. W. Norton Company, 1968
