Copilul cu autism au foarte mari dificultăţi de comunicare. Limbajul apare cu întârziere şi atunci când apare nu este folosit pentru a comunica. Asta înseamnă că deşi poate să verbalizeze, în loc să spună ”Vreau apă!”, el va întinde mâna spre apă sau va luat mâna mamei şi o va îndrepta către sticla cu apă. Pentru copilul cu autism este greu de înţeles faptul că limbajul este un instrument prin care el îşi poate face cunoscute dorinţele şi nevoile. Din acest motiv îi este şi foarte greu să îl folosească.
Aproximativ o treime dintre cei diagnosticaţi nu vor ajunge să vorbească funcţional (Bryson, 1996). Cu atât mai greu este faptul că în lipsa limbajului copiii cu autism nu dezvoltă modalităţi alternative de comunicare, cum ar fi comunicarea prin gesturi.
Copilul cu autism îşi doreşte să comunice, îşi doreşte să îi arate mamei ce îi place sau ce nu îi place, însă o face în modul său caracteristic. Nu foloseşte cuvintele, ci se exprimă folosind obiecte, comportamente, desen, muzică etc.
Pentru a comunica cu succes, copilul cu autism trebuie să aibă un instrument de comunicare. Trebuie să îl obişnuim cu sisteme de comunicare cât mai repede posibil. Alegerea unui anumit sistem de comunicare trebuie să se bazeze pe limbajul intern al copilului, pe profilul său senzorial- perceptiv şi pe mijloacele de comunicare pe care deja le foloseşte pentru a exprima diversele funcţii ale comunicării.
El poate comunica, însă ţine de noi să vedem şi să înţelegem modul său de comunicare.
