Da, da…ati citit bine. Vorbim despre un al patrulea trimestru de purtare a bebelusului, atat de putin cunoscut in acest fel, dar atat de benefic de constientizat astfel pentru buna-crestere si adaptare a micutului bebe in noul mediu in care traieste. Acest al patrulea trimestru reprezinta de fapt primele trei luni de viata ale bebelusului.
Datorita dependentei puternice fata de mama si a trecerii bruste a copilului din mediul intrauterin in mediul extern, trebuie considerata aceasta prima etapa de viata drept o continuare justa a relatiei simbiotice intre mama si bebelus.
Cu ce schimba aceasta perspectiva cresterea pruncului dupa nastere?
Ideea unui al patrulea trimestru promoveaza continuitatea apropierii dintre mama si copil, indemnand mama sa isi tina bebelusul aproape de ea, aratandu-i micutului ca desi a schimbat mediul, lucrurile se petrec in mare parte in aceeasi formula.
Nu stiu cum se face, dar multi parinti, odata cu nasterea bebelusului incep sa se ingrijoreze de asa-zisa educare a copilului. Iau in calcul tot felul de teorii de crestere a copilului care ii indeamna de la programarea meselor si a somnului, pana la invatarea micutului sa se autolinisteasca. Ori, aceasta abordare a cresterii bebelusului este cat se poate de exagerata, daca luam in calcul faptul ca pana sa se nasca, micutul a fost purtat in permanenta de mama, i s-a asigurat un contact securizant permanent, a mancat si a dormit oricand a avut nevoie. Iar acum, brusc, a trecut intr-o lume in care este pus singur intr-un loc static (patut) si unde lucrurile functioneaza dupa un obicei ciudat, numit de catre adulti “program”. Singurul program care ar trebui sa existe in cazul cresterii bebelusului este acela al nevoilor lui, pentru ca raspunzand la ele atunci cand apar, i se ofera micutului senzatia ca si aici este la fel de acceptat, ingrijit si iubit ca in burtica la mami.
Nu iti fie teama sa porti bebelusul cu tine.
Timp de noua luni te-a insotit in permanenta oriunde ai mers, ti-a trait stilul de viata si a crescut frumos in timp ce tu iti indeplineai sarcinile zilnice. De ce nu ati continua in aceeasi formula? Pentru bebelus asta inseamna normalitate. In primele luni de viata ale bebelusului cele mai mari griji ale mamicilor sunt acelea de a nu raspunde la timp nevoilor copilului sau de a-l neglija, fara voie, in timp ce intreprind altceva. Tinandu-l alaturi de tine vei ii vei simti fiecare miscare, fiecare scancet, nemaiexistand riscul de a-l neglija. Ca sa nu mai vorbim de legatura puternica de atasament ce se va crea intre mama si copil.
Cat despre riscul de rasfat sau de dependenta creata fata de mama, nici nu se pune problema. La bebelusi nu exista notiunea de rasfat, ci doar de iubire. Iar iubirea in exces nu poate sa ii cauzeze micutului decat puternice sentimente de siguranta si acceptare.
Bineinteles, aceasta abordare nu presupune privarea bebelusului sau a mamei de libertate, aceasta simbioza nefiind permanenta, ci mai mult un ritual de facilitare a adaptarii copilului la noul mediu in care va creste.
