Din pacate, una dintre problemele intalnite in societatea noastra este ignorarea provenita din ignoranta. La fiecare pas vei afla oameni care se fac ca “nu vad” cum o persoana cu probleme locomotorii se chinuie sa deschida o usa, desi unii se uita lung la ea sau cum un copil isi scapa jucaria pe jos si nimeni nu se oboseste sa o ridice. Acel copil va suferi din pricina ignorarii oamenilor, iar acea persoana cu probleme locomotorii isi va adanci suferinta sub sentimentul stigmatizarii indus de societate. Adesea aceste doua persoane se vor regasi intr-un singur trup: de copil cu nevoi speciale.
A face astfel incat aceste suflete nevinovate sa nu mai sufere de pe urma ignorantei oamenilor este imposibil. Cu dizabilitate sau fara, fiecare dintre noi ajungem sa fim mahniti la un moment dat de lipsa de tact a unora. Dar atunci cand cineva ne adreseaza un salut, o mana de ajutor sau un simplu zambet, ne insenineaza ziua.
Inainte de toate trebuie sa ne mai spunem o data: cu totii suntem diferiti, insa cu totii suntem oameni. Aceasta trebuie sa fie printre primele lectii pe care le primim in copilarie. Este responsabilitatea parintelui sa isi invete copilul despre aparente inselatoare, altruism si bunatate.
De unde poti incepe, tu ca parinte, atunci cand vrei sa iti inveti copilul sa nu mai faca diferente intre copiii cu nevoi speciale si ceilalti copii?
- Analizeaza-ti propriile credinte si reactii vis-à-vis de persoanele cu nevoi speciale. Daca obisnuiesti sa te faci ca nu le vezi si sa treci cat mai repede pe langa ele sau dimpotriva sa le acaparezi cu o mila exagerata, punandu-le astfel automat eticheta de “diferit”, trebuie sa iti autorestructurezi aceste obiceiuri inainte de a incerca sa dai un exemplu copilului. Atunci cand compatimesti parintele unui copil cu dizabilitati, spre exemplu, copilul tau va intelege ca acel parinte are un copil demn de mila si se va manifesta ca atare fata de acesta din urma.
- Ofera explicatii simple, corelate cu experinte cunoscute copilului. La intrebarile precum “Mami, de ce X este asa?” sau “De ce Y face asa?”, nu te aventura in explicatii sofisticate sau nerealiste. Foloseste-te de ceea ce copilul cunoaste:“Stii, asa cum tu te-ai nascut cu alergii si nu poti manca laptic, asa si el s-a nascut cu o dificultate si nu poate merge/nu poate vorbi”.
- Subliniaza ceea ce au in comun, in pofida diferentelor. Chiar daca unii copii se exprima mai greu, reactioneza sau se deplaseaza cu dificultate, pot avea aceiasi eroi preferati, aceleasi pasiuni si aceleasi preferinte culinare. “Asa cum tu si verisorul tau sunteti diferiti, unul mai energic si celalalt mai linistit, asa si acest copil, desi este in carucior, urmareste aceleasi desene animate ca voi, ii place si lui sa se distreze, sa manance inghetata sau sa se joace cu masinutele.”
- Incurajeaza-l sa salute copiii si permite-i sa fie natural in intrebari. Chiar daca unele intrebari pot fi prea directe sau lipsite de tact, simplul fapt ca se intereseaza de un copil, care in mod obisnuit este ignorant, poate avea rezultate benefice pentru amandoi: copilul tau are sansa sa inteleaga conditia unui copil cu nevoi speciale, iar copilul cu nevoi speciale are parte de atentia, de ce nu, a unui viitor prieten.
- Accepta si promoveaza normalitatea fiecaruia. Asa cum pentru tine si copilul tau este normal sa mergeti cu bicicletele prin parc sau sa achizitionati si sa va jucati jocuri pe calculator, asa si pentru familiile in care sunt copii cu nevoi speciale este normal sa urmeze programe de recuperare sau sa achizitioneze instrumente care sa le faciliteze deplasarea sau exprimarea. Invata-ti copilul despre aceste lucruri, astfel incat data viitoare cand va interactiona cu un copil aflat intr-o astfel de situatie sa poata face remarci pozitive precum “ce carucior frumos ai”. Fii sigur ca o astfel de remarca, pentru cineva caruia in sfarsit ii este si lui apreciata normalitatea, inseamna enorm.
- Alege-ti cu grija cuvintele. Evita sa pui etichete de genul “handicapat”, “retardat” sau “olog”. Este foarte dureros pentru parinte sau pentru copil sa auda ca este caracterizat astfel. Orice persoana cu nevoi speciale este inainte de toate o persoana. Un copil care sufera de autism, nu este un autist, ci este tot un copil, care insa are autism. Aveti grija sa subliniati aceste aspecte copiilor!
- Nu permite glumele pe seama persoanelor cu nevoi speciale. Explica-i copilului ca este aceeasi situatie ca atunci cand el pateste ceva si lumea incepe sa rada de el pe seama a ceea ce a patit si sa il asocieze cu acel lucru.
- Chiar daca sunt lucruri pe care copiii cu nevoi speciale nu le pot face, cu siguranta sunt si lucuri pe care le pot face mai bine decat ceilalti. Acest lucru inseamna sa iti inveti copilul sa aprecieze egalitatea dintre oameni si sa nu se creada mai bun decat alti copii, doar pentru ca acestia intampina anumite dificultati. “Baiatul in scaun cu rotile nu va fi un as la fotbal, insa este un mare artist”.
Cu toate acestea revenim la ideea de baza: tu, ca parinte, ce exemplu oferi? Cum ti se pare apartenenta la un mediu alaturi de persoane cu nevoi speciale? Ce parere ai despre asocierea copilului tau cu un alt copil cu nevoi speciale? Ai sustine prietenia dintre ei?
