Copilul tău atât de zâmbitor şi de sociabil manifestă subit, pe la 8 luni, o nelinişte, chiar o teamă iraţională în faţa unui chip necunoscut sau puţin familiar? Începe să plângă când îl laşi singur, chiar şi pentru câteva momente, sau atunci când o altă persoană îndrăzneşte să îl ia în braţe? Nu te speria, această fază este perfect normală: este angoasa de la 8 luni sau angoasa separării. Trebuie să precizăm că această fază se distinge de anxietatea separării, pe care unii copii o pot trăi mult după ce au trecut de 8 luni.
Angoasa separării este o nelinişte bruscă de a nu fi despărţit de mamă, şi se datorează descoperirii de către copil a propriei individualităţi. Pe când înainte se afla în simbioză sau în perioada fuzională cu mama, îşi dă seama dintr-odată că este o persoană distinctă, că „există” şi că este diferit de mama sa.
Începe de asemenea să înţeleagă că mama poate să plece, să îl părăsească şi nu înţelege că ea nu a dispărut de tot doar pentru că nu se află în câmpul său vizual. Devine prin urmare foarte anxios, fapt ce explică numeroasele reacţii de nelinişte şi de supărare în absenţa acesteia. Toţi copiii trec prin această angoasă „sănătoasă”.
Ea este normală şi chiar de dorit. Este o fază de tranziţie esenţială pentru buna dezvoltare a copilului.
