Psiholoaga de origine canadiană Mary Ainsworth și psihiatrul de copii britanic John Bowlby au dezvoltat și demonstrat o teorie, conform căreia oamenii au nevoia să formeze și să consolideze între ei legături emoționale puternice. Această teorie a vrut să demonstreze cum anume se formează relațiile emoționale individuale și cum anume se schimbă ele pe tot parcursul vieții. Astfel, s-a demonstrat că orice relație interumană de tip emoțional se formează conform legăturii dintre copil și mamă încă de la începuturile ei.
Scopul principal al lui Bowlby, a fost acela de a pune bazele științifice, din punct de vedere psihanalitic, a teoriei relației obiectelor. De asemenea, a fost avut în vedere și faptul că ar fi trebuit să se verifice ipotezele din punct de vedere empiric. Odată cu dezvoltarea acestui studiu, nu s-a mai pus atât de mult accentul pe partea de psihanaliză, atașamentul devenind un domeniu principal în psihologie. Terapia familiei, terapia cognitivă și psihanaliza au în comun teoria atașamentului, teoria sistemelor și psihologia cognitivă. Contribuția semnificativă a teoriei atașamentului a lui Bowlby este modul de înțelegere a problemelor depresiei, procesele de vindecare și dinamica doliului de separare.
Charles Darwin susținea că orice om este înnăscut cu sisteme de comportament ce îl ajută să supraviețuiască. La această teorie se alătură si Bowlby și susține că din aceste sisteme face parte și comportamentul atașat. O altă psihanalistă americană, Arietta Slade, de asemenea cercetătoare în domeniul teoriei atașamentului, fiind și terapeut pentru copii și adolescenți, susține următoarele:
- copilul este predispus din naștere (genetic) să se atașeze de o persoană anume;
- gândirea și comportamentul copilului se vor dezvolta astfel încât să se asigure că va continua relația atașată, deoarece acest lucru îi asigură supraviețuirea atât pe plan fizic, cât și pe plan psihic;
- copilul poate dezvolta chiar și devieri funcționale doar pentru a putea păstra o continuitate a atașamentului cu o persoană anume;
- atunci când părinții sunt incapabili să răspundă copilului prin a-i satisface nevoia de confort, liniște emoțională sau siguranță, consecințele acestor nevoi nesatisfăcute vor apărea în dezvoltarea copilului ca fiind tulburări emoționale și cognitive.
Bibliografie:
Bowlby, J. – One of the Attachment and Loss Trilogy, Pimlico; New Ed edition (3 July 1997), 468
Bowlby, J. (1979) – The Making and Breaking of Affectional Bonds. London: Tavistock.
Psiholog Corina Pirsean
