In ultima perioada am inregistrat o rata tot mai ridicata a solicitarilor bazate pe ingrijorarea parintilor cu privire la intarzierea vorbirii micutilor lor. Si cu siguranta se mai afla in fata monitoarelor si alti parinti la fel de grijulii, care poate au amanat sau inca nu au gasit raspunsurile potrivite la aceste dificultati intampinate vis-à-vis de dezvoltarea limbajului la copii.
Pentru a veni in ajutorul dumneavoastra va prezentam “secretele” naturale ce stau la baza acestor intarzieri:
- Limbajul este de doua feluri: expresiv (exprimarea cuvintelor) si receptiv (intelegerea cuvintelor). Atunci cand copilul are limbaj receptiv, adica intelege foarte bine ceea ce ii transmiteti si raspunde fizic la acestea fara niciun alt ajutor, lipsa exprimarii este un lucru voluntar, nu o incapacitate;
- Varsta vizata este in general cea de 2-3 ani, tocmai pentru ca pana la 3 anisori copiii fac primele achizitii in toate ariile principale de dezvoltare: motricitate, limbaj, congnitiv, social si autoservire. Ori mititeii nu le pot perfectiona pe toate in egala masura, astfel ca ajung sa fie “maestrii” pe unele arii, iar altele raman in urma. Si acest lucru este valabil pentru fiecare din categoriile mai sus numite, numai ca exprimarea limbajului, sau mai bine zis absenta acestuia, este cea mai evidenta pentru ochii si urechile noastre. Acest lucru nu inseamna ca aceste abilitati nu vor fi insusite, ci le va veni randul atunci cand copilul se va plictisi de imbunatatirea celorlalte sau i se va starni interesul pentru cele lasate in urma;
- Fetitele vorbesc mai devreme si mai mult decat baieteii: prin urmare, daca sunteti parinti de baietel cu varsta de pana la 3 anisori, care intampina dificultati in ceea ce priveste exprimarea limbajului, iar aceasta pare a fi singura problema ce tine de dezvoltarea lui, puteti respira usurati pentru moment;
- Persoanele care ingrijesc copilul, in special mamicile, au in mod natural un limbaj expresiv bogat. In acest caz copilul poate deveni usor frustrat legat de folosirea cuvintelor pentru ca fie exista tendinta de a se raspunde in locul lui, fie simte ca nu se poate ridica la nivelul asteptarilor sau refuza sa vorbeasca pentru ca limbajul nu reprezinta o placere, ci o obligatie. Mare atentie, deci, la presiunea facuta asupra vorbirii!;
- Comunicarea in cadrul familiei este tensionata. Daca certurile sau tonurile ridicate devin o obisnuinta in familie, copilul percepe limbajul ca pe ceva negativ, astfel ca cel mai probabil va alege sa nu vorbeasca;
- Mamelor le este greu sa accepte ca puiutii lor cresc si au tendinta de a se manifesta fata de ei ca si cand ar fi in continuare niste bebelusi. Aceasta dificultate de a accepta si a recunoaste nevoia de autonomie a copilului nu face decat sa ii transmita copilului: “Mami are nevoie de tine sa ramai bebelusul ei”, iar el o intelege si o asculta. Ori bebelusii nu vorbesc, ci in cel mai bun caz au un limbaj propriu.
Asadar, pe fondul unei dezvoltari normale, limbajul ramane o problematica de alegere. Pentru copil comunicarea trebuie sa reprezinte o placere si sa resimta exprimarea sa verbala ca fiind o sursa de satisfactie, in caz contrar va alege ca nu are nevoie de ea.
Incurajarea si rasplatirea afectiva a fiecarui sunet, fara a pune presiune asupra copilului, este in continuare cea mai buna solutie!
Multe rezultate frumoase va dorim si sa auzim numai de bine!
