Intri pe usa, iti iei copilul in brate, ti se umple sufletul de bucurie sa il vezi acolo, dar parca intotdeauna mai ai ceva de facut pana sa te dedici in totalitate micutului care se uita la tine cu ochi mari in timp ce intreaba: “Tati/Mami te joci cu mine?”. “Imediat, mami, stai sa incalzesc mancarea si dupa ne jucam!” sau “Imediat, tati, stai sa mai dau un telefon si vin la tine” sunt raspunsuri des intalnite, fiindca nu ca nu vrei sa petreci timp cu el, ci vrei sa termini odata tot ce mai ai de facut, ca apoi sa stai in tihna alaturi de copilul tau. Numai ca una dupa alta, treburile parca nu se mai termina si in acest timp mititelul te tot intreaba “Acum ne jucam?”. Aceasta persistenta a lui, care atunci cand va mai creste va fi o calitate laudabila, acum o simti parca agasanta.
Din nou nu ai terminat ce ti-ai propus sa faci si prichindelul se duce la televizor, se uita la ceas, se uita spre tine, numara fiecare minut asteptand ca tu sa fii gata pentru el. Suna telefonul, e un amic care vrea sa iti impartaseasca ceva si tu te prinzi provocat in conversatie. Cel mic se uita din nou la ceas si vede cum te destinzi la telefon pe timpul lui. Se resemneaza in a astepta si se afunda intr-un joc stereotip, probabil meditand la cum mancarea, vasele, mailurile, telefoanele sunt mai importante pentru tine decat el.
Timpul este resimtit altfel de catre copii decat de adulti. In timp ce adultii, datorita multitudinii de responsabilitati, traiesc de pe o zi pe alta, copiii traiesc fiecare secunda. Copilaria, desi este cea mai scurta perioada din viata unui om, este traita cel mai profund. Timpul zboara si maine cand o sa te intorci spre copilul tau sa petreci ceva timp cu el, vei gasi un tanar ocupat si agitat, care nu mai are timp de tine, fiindca are atatea de facut…doar de la tine a invatat acest lucru.
Pentru ca timpul e atat de scurt, cu atat mai mult trebuie sa le acordam atentie copiilor. Cu atat mai mult cu cat sunt mici si au atata nevoie de noi. Acum e perioada in care noi suntem cei mai importanti pentru ei si nu stim sa ne bucuram cu adevarat de acest lucru. La final, intotdeauna daca omul ar fi intrebat ce ar schimba la viata lui, nu ar spune “mi-as fi dorit sa lucrez mai multe ore suplimentare” sau “sa fac mai multa curatenie in casa” ci “mi-as fi dorit sa petrec mai mult timp cu cei dragi”.
O revizuire a prioritatilor e intotdeauna binevenita, iar 15 minute de atentie exclusiva asupra copiilor nostri nu ne afecteaza cu nimic rutina zilnica, ba chiar o vitalizeaza.
