Cele mai multe solicitari de consiliere psihologica sunt initiate de catre parinti iubitori, ingrijorati de problemele aparute in comportamentul copiilor lor. Lipsa interesului pentru scoala, iritabilitate accentuata, stare apatica, tulburare de limbaj sunt doar cateva din problematicile intalnite.
Stiati ca in nenumarate randuri, toate aceste manifestari ale copiilor sunt de fapt simptome ale disfunctiilor relatiei dintre parinti? Mai exact, efectele disputelor dintre soti sunt resimtite in mod direct de catre copil.
Greutatile zilnice, oboseala si stresul aduc partenerii de cuplu pe marginea prapastiei. Inevitabil intervin reprosurile si victimizarea, factori de capatai pentru izbucnirea conflictelor verbale. Nemultumirile se aduna de pe o zi pe alta si astfel se ajunge la dezvoltarea unui stil toxic de comunicare conjugala.
In cazul copiilor mici, efectele acestui stil de comunicare pot fi de-a dreptul tulburatoare. Pentru un copil care abia acum invata sa vorbeasca, limbajul perceput devine un exemplu negativ. Si cum deja stim din articolele anterioare, gandirea simpla a copiilor este ghidata de principiul cauza-efect. Deci, ce ii transmitem copilului printr-o astfel de atitudine: Comunicarea este ceva incarcat cu sentimente urate, care o face pe mami sa planga si pe tati nervos, deci nu, mai bine nu vorbesc.
Oricat ati incerca sa va feriti de copii, tensiuni dintre parinti sunt resimtite de copil si in lipsa cuvintelor. Faptul ca va evitati sau va vorbiti pe un ton rece il incarca pe copil cu sentimente contradictorii. Stiti sentimentul acela ciudat ce va incearca atunci cand intrati intr-o incapere si brusc se face o liniste mormantala. Ai impresia ca este din cauza ta. Asa si copilul ia asupra lui intreaga situatie. Si ce se intampla cand el tocmai isi facusera lectiile sau realizase ceva frumos si vine sa impartaseasca parintilor bucuria lui? Intra pe usa si este intampinat de o atmosfera cat se poate de ciudata, eventual ii este raspuns bucuriei lui cu un “bravo,bravo” fara prea mult suflet. La ce bun sa citesc si sa scriu atat, oricum nu le pasa prea mult de mine.
O alta situatie dificila este atunci cand neintelegerile dintre parinti pun copilul in situatia de a alege de partea cui este. Iar pentru a se contrazice intru totul, cei doi soti ajung chiar sa intervina in educatia copilului, incurajandu-l pe acesta in directii diferite. Niciun copil nu vrea sa aleaga intre parintii lui, fiindca are nevoie in egala masura de amandoi. Dar pentru ca este in acesta postura, intelege practic ca poate face orice doreste. Deci pot face ce vreau, sa tip, sa lovesc, sa raspund, sa vad cine ma vrea mai mult.
Prin urmare, dragi parinti, oricat de complexe ne-ar fi necesitatile noastre, sa nu uitam ca nevoile copiilor nostri sunt simple. Iar daca inevitabil, neintelegerile exista, de dragul copilului trebuie sa comunicam cu el, nu sa evitam subiectul. Are nevoie sa fie asigurat de dragostea si sprijinul nostru neconditionat, oferindu-i astfel motivatia spre o crestere frumoasa.
