Niciun parinte nu vrea sa creada ca pruncul lui perfect poate avea o problema. Dar cand vine vorba de autism, depistarea cat mai timpurie a simptomelor face o diferenta majora in evolutia copilului.
O greseala comisa de catre multi parinti este aceea de a astepta. Chiar si atunci cand simt ca ceva nu este in regula cu copilul lor isi spun sa mai astepte, sa vada cum evolueaza lucrurile si poate se va rezolva problema de la sine. Parintele nu face acest lucru cu buna stiinta, ci ghidat de speranta. Insa este cea mai mare greseala, deoarece in tot acest timp pierdut, copilului i se ia o sansa de la recuperare. Plasticitatea creierului bebelusului permite o recuperare a informatiilor fantastica, dar cu cat timpul trece, cu atat recuperarea devine mai greoaie.
Ce inseamna depistare timpurie?
La ora actuala cei mai multi specialisti evita sa evalueze copiii pana la varsta de 2-3 ani, in ideea ca ritmul dezvoltarii difera de la un copil la altul si unele achizitii se fac mai lent. Daca observi ceva in neregula la copilul tau, urmeaza-ti instinctul parental si nu te lasa convins de argumente generale. Cere o evaluare a copilului. Nu ai nimic de pierdut.
In unele cazuri, primele semne apar chiar incepand cu varsta de 6 luni. Aceste semne sunt:
– lipsa zambetului ca raspuns la zambetul persoanelor apropiate;
– lipsa contactului vizual sau a urmaritului cu privirea obiectelor ce trec prin raza lui vizuala;
-absenta ganguritului specific bebelusilor ori a sunetelor emise spre a atrage atentia.
In acelasi timp, o cazuistica des intalnita este aceea a copiilor cu o dezvoltare perfect normala pana la varsta de 12 luni, in care copilul initiaza si contact vizual, rupe si primele cuvinte, insa brusc sufera o regresie si pierde parca din achizitii, refuzand sa mai faca vreun progres. Daca treceti printr-o astfel de experienta cu copilul, nu mai stati pe ganduri si apelati in cat mai scurt timp la o evaluare psihologica.
Nicio alta persoana nu este mai avizata in a observa evolutia copilului decat parintele, fiindca acesta din urma este acela care isi cunoaste cel mai bine pruncul, vazandu-l zi de zi cum creste. Medicul sau psihologul poate fi un partener valoros in evaluarea simptomaticii copilului, insa in cele cateva zeci de minute cat dureaza o consultatie nu poate observa ceea ce parintele observa zilnic. Astfel ca, nu omiteti in a-i comunica specialistului orice observatie facuta, oricat de neimportanta sau prosteasca vi s-ar parea.
Un aspect important de retinut este acela ca semnele timpurii ale autismului presupun absenta comportamentelor normale ale bebelusului si nu prezenta celor anormale. In unele cazuri, simptomele timpurii sunt confundate cu particularitati ale bebelusului perfect, acel bebelus cuminte, care nu plange, pare independent si nu face mofturi.
Psiholog Cristina Nenciu
