Nu trebuie sa ne ascundem dupa deget: chiar daca bataia este privita tot mai mult ca o practica depasita, multi parinti ii scapa copilului o palma, “care pleaca singura”, sau simt uneori nevoia de a-l lovi intr-o situatie pe care le este dificil sa o controleze.
In fata unui comportament inadmisibil sau suparator al copilului, unii parinti sunt exasperati, nu stiu cum sa reactioneze sau sa intervina, se simt neputinciosi si nu mai reusesc sa se stapaneasca.
Cu toate ca situatia poate fi inteleasa, gestul in sine ramane nejustificat. Bataia reprezinta pierderea controlului din partea parintelui sau o interventie extrema, cauzata de lipsa altor solutii.
Ea este de asemenea utilizata ca “mijloc” de a-i comunica micutului dezacordul fata de un comportament inadecvat (atunci cand avem impresia ca este singurul mod de a ne face intelesi).
Pe scurt, bataia sau palmuirea constituie de fapt un mod de a rezolva sau de a masca o problema a parintelui, fie pe planul interventiei, fie pe cel al comunicarii.
