Personalitatea sau comportamentul copilului se dezvolta ca urmare a interactiunii sociale – prin recompense si pedepse, imitare, identificarea cu anumite modele de rol si conformarea la expectante. In cursul dezvoltarii copilului intra in joc toate procesele sociale: perceptia sociala si intelegerea comportamentului oamenilor, rolurile sociale, comportamentele asociate si comunicarea, atat verbala cat si non-verbala.
Primul contact al copilului cu lumea exterioara are loc, in mare masura, prin gesturile, mimica si vorbele persoanei care are grija de el.
Toate acestea ii pot oferi copilului o experienta destul de variata: ridicarea si strangerea in brate sunt diferite de mesajul verbal, iar zambetul parintilor constituie un tip de stimulare diferit de zambetul afisat de copil atunci cand este gadilat.
Din aceasta diversitate de comportamente pe care le manifesta parintii (nu trebuie neaparat ca parintele sa fie principala persoana care are grija de copil), copilul incepe sa isi formeze cunostintele asupra lumii.
