Muzica acţionează pozitiv asupra dezvoltării nou-născutului. El preferă sunetele armonioase şi melodioase, care îl satisfac şi îl liniştesc.
Formarea nervilor acustici ai nou-născuţilor este aproape definitivă încă de la debutul său în viaţă. Sunetele spontane şi puternice îi canalizează interesul, pot să-1 sperie, să-i facă să-şi mişte pleoapele sau să tresară, în timp ce tonurile scăzute îl relaxează şi îl mulţumesc.
De asemenea, copilaşul se calmează mai repede auzind vocea mamei, decât vocea mai gravă a tatălui. Studiile arată că acesta este în măsură să diferenţieze din prima lună vocea unei persoane dragi, îndeosebi a mamei, care îi este familiară încă din perioada sarcinii, de vocea unei alte persoane. Pentru că nu are însă capacitatea de a se concentra asupra multor activităţi în acelaşi timp, un zgomot care de obicei îl provoacă sau îl mulţumeşte poate să-i fie indiferent dacă este preocupat de altceva. Funcţionarea corectă a auzului copilului influenţează ulterior capacitatea lui de vorbire.
De aceea este necesar controlul medical periodic pentru prevenirea şi evitarea surzeniei sau a scăderii auzului, care se datorează de regulă factorilor ereditari, anomaliilor din timpul sarcinii sau unor boli netratate la timp.
