La copiii cu vârsta între 3 şi 6 ani coşmarurile apar de obicei dimineaţa, sunt repetitive şi se memorează, copilul le poate povesti.
Dacă un coşmar persistă mai mult de trei nopţi, atunci el reprezintă un indicator clar al prezenţei unei surse de stres în familie. Noctambulismul/somnambulismul este prezent la aproximativ 15% dintre copiii normali, se manifestă sub forma vorbitului în somn (fără a fi un „discurs” clar) şi/sau a deplasărilor nocturne.
Deplasarea nocturnă evoluează în felul următor: în somn, fără să fie conştient, copilul se ridică din pat, ochii sunt semideschişi (stare de semiveghe), merge „cu grijă” ocolind posibile surse de accidente, astfel încât în mod obişnuit nu se loveşte.
Aceste comportamente sunt în majoritatea cazurilor urmările unor trăiri puternic încărcate afectiv de pe parcursul zilei, dar pot fi şi simptom al unei tulburări psihice mai grave.
