Copiii absorb grijile părinţilor, adesea fără ca aceştia măcar să bănuiască. Dacă de mici vor fi expuşi, sistematic, la comentarii care trădează anumite temeri, există marele risc ca şi ei să-şi formeze un mod anxios de a gândi.
Aşteptările se formează prin repetiţie, iar gândirea negativă poate deveni rapid circulară. Din nefericire, în zilele noastre părinţii au mai multe temeri ca altădată în privinţa copiilor lor.
Ne confruntăm deci cu o dilemă : cum să-i protejăm şi să-i prevenim de pericolele care îi pândesc, dar fără a le insufla o anxietate inutilă?
Pentru rezolvarea problemei nu există o cale simplă. Părinţii trebuie să aprecieze singuri cum să răspundă întrebărilor copiilor, câtă independenţă să le acorde şi mai ales la ce vârstă.
