Prin intermediul televiziunii şi al filmelor copii sunt expuşi la mii de ore de imagini cu lupte şi violenţe.
În aceste condiţii ostilitatea poate exploda oriunde : acasă între fraţi, la şcoală între colegi, ba chiar şi între necunoscuţi. Copiii îşi pot vedea sau auzi părinţii certându-se între ei, cu rudele sau cu vecinii.
Trăind într-o asemenea atmosferă ostilă, copiii ajung să se simtă vulnerabili. Unii reacţionează devenind duri, mereu puşi pe ceartă, gata să riposteze sau să caute ei înşişi motive de ceartă.
Alţii ajung să fie atât de speriaţi de certuri încât evită orice fel de conflict, inclusiv confruntările fireşti. Felul în care părinţii rezolvă crizele familiale este sistemul de referinţă în care copiii vor învăţa să facă faţă conflictelor – fie cu ostilitate distructivă şi agresivitate, fie prin dialog constructiv.
