Ca să fii un bun părinte ai nevoie de o infinită răbdare. A fi provocat continuu de copii este absolut firesc. Aflat sub tirul lor, copleşit de celelalte responsabilităţi şi adesea frânt de oboseală, trebuie să lupţi ca să-ţi păstrezi răbdarea.
Dar când îţi dai seama că nimic nu e mai important în viaţa ta decât să-ţi iubeşti copiii şi să-i ajuţi să devină nişte adulţi echilibraţi, fericiţi, buni şi responsabili, totul devine mai uşor de suportat.
Vor exista în continuare situaţii în care îţi vei pierde răbdarea. Dar o poţi recăpăta. Uneori chiar te vei trezi că te scuzi în faţa lor pentru că nu ai mai avut răbdare într-o anumită situaţie. Din fericire, copiii au o mare capacitate de a ierta.
Nu dau dovadă de cine ştie ce răbdare în treburi mărunte cum ar fi legatul şireturilor sau aşteptarea la rând, dar când e vorba de părinţi au o impresionantă toleranţă.
