La naştere copilul dispune de un potenţial genetic care este influenţat de caracteristicile mediului proxim (familie, casă, jucării, locuri de joacă, parteneri de joacă, şcoală etc.).
Familia are o triplă funcţie, reglatoare, socializatoare şi individualizatoare. Modul în care se realizează aceste funcţii depinde de caracteristicile relaţiilor afective dintre membrii acesteia.
Contextul socio-economic are o influenţă indirectă asupra dezvoltării copilului. Astfel, nivelul de bogăţie-sărăcie se reflectă nu numai în diversitatea jucăriilor (importante surse de stimulare senzorială si cognitivă), dar şi la nivel afectiv. Dificultăţile financiare ale familiei se răsfrâng indirect asupra copiilor prin intermediul părinţilor.
Contextul cultural ca factor de influenţă este reprezentat de credinţe, atitudini, valori care ghidează comportamentul într-o societate. Aceste credinţe influenţează comportamentul adulţilor (inclusiv al părinţilor) şi modulează procesul de educaţie.
