Cu toate că este inutil (chiar contraindicat) să îi interzici copilului să aibă o jucărie preferată, trebuie să impui anumite limite sau reguli (de exemplu, fără jucărie la masă, la baie sau când îl schimbi).
Separarea are loc în general treptat şi te poţi aştepta ca această nevoie să se estompeze spre vârsta de 5 sau 6 ani. De multe ori chiar copilul iniţiază acest demers (atunci când devine mai sigur pe el însuşi).
Cu toate acestea, poţi să modifici uşor regulile după vârsta de 3 ani (nu-1 lăsa să iasă afară cu jucăria sau spune-i să nu o ia în anumite ocazii). Cu timpul, o va mai cere doar la culcare! Atenţie: jucăria preferată nu trebuie să devină, pentru părinte, un obiect de consolare utilizat cu orice ocazie. Prezenţa şi sprijinul unui părinte nu vor putea niciodată să fie înlocuite de o jucărie! Dacă, de exemplu, copilul se loveşte, este de preferat să îl mângâi şi să îl linişteşti tu în loc să-i dai imediat jucăria favorită! Copilul trebuie să se poată baza pe prezenţa şi pe sprijinul adulţilor când aceştia sunt lângă el.
Evită de asemenea să îl pedepseşti luându-i jucăria sau ameninţându-1 că o vei face. Cum aceasta are rolul de a-i oferi siguranţă, copilul va deveni şi mai anxios.
În fine, nu arunca jucăria pe ascuns. Lasă copilul să se separe de ea treptat. Obiectul va sfârşi prin a fi abandonat, devenind pur şi simplu o frumoasă amintire pe care părinţii pot să o păstreze, punând-o în lada cu amintiri!
