• Începeţi cu această rutină cât mai devreme posibil; ea va face în mod firesc parte din existenţa sa şi va constitui o etapă a zilei pe care o va aprecia (chiar bebeluş fiind).
• Terminaţi întotdeauna ritualul în dormitorul său. Patul va deveni astfel un loc pe care îl va asocia cu aceste momente agreabile.
• Nu adormiţi copilul ţinându-l în braţe (nu îl legănaţi până când adoarme, de exemplu, chiar dacă este atât de plăcut!). S-ar putea obişnui astfel şi ar putea aştepta acelaşi lucru şi când se trezeşte în timpul nopţii. Aceste momente plăcute au scopul de a destinde copilul şi de a-1 predispune la somn, nu de a-1 adormi. Se recomandă mai degrabă să aşezaţi copilul în pătuţul său chiar înainte de a adormi. Dacă plânge, îl luaţi în braţe şi reîncepeţi manevra după ce îl potoliţi. Mângâiaţi-1 pe frunte fără să îl ridicaţi din pătuţ. Copilul va sfârşi prin a înţelege că trebuie să adoarmă singur, ceea ce este excelent pentru următorii ani!
• Nu prelungiţi ritualul culcatului. El trebuie să aibă un început şi un sfârşit bine stabilite şi în nici un caz nu trebuie să depăşească 30 de minute. Nu ajută cu nimic întârzierea lui. Este mai bine să fiţi fermi: „Povestea s-a terminat*acum trebuie să dormi!”.
• Evitaţi să vă uitaţi la televizor sau să faceţi activităţi zgomotoase care pot agita copilul. Evident, nu este indicat să lăsaţi copilul să adoarmă în faţa televizorului sau pe canapea.
• Nu lăsaţi copilul să decidă care este ora sa de culcare.
