DUREREA – strigătul de durere este adesea reperat rapid de părinţi. Dacă e vorba de o durere spontană, este ascuţit şi pătrunzător. E imposibil să nu reacţionaţi imediat!
Dimpotrivă, durerea cronică este însoţită de gemete slabe, dar regulate. Bebeluşul dumneavoastră geme asemenea unui mic animal rănit.
SUPĂRAREA – vrea neapărat ca dumneavoastră să ştiţi acest lucru – aşa se explică aceste ţipete deosebit de ascuţite, greu de suportat în plan acustic şi care exprimă o frustrare intensă. Ii este foame şi nu îi daţi destul de repede biberonul. Simte dorinţa de a se mişca şi îl ţineţi prea mult pe masa pentru schimbat scutecele.
S-a săturat să stea în pătuţ şi nimeni nu vine să îi dea atenţie… în general, bebeluşul se enervează atunci când nevoile sale nu sunt satisfăcute sau când nu este înţeles de cei apropiaţi.
Tipul de plâns contează mai puţin, important este să fiţi întotdeauna receptivi la lacrimile copilului; altfel, va sfârşi prin a crede că nimeni nu poate răspunde nevoilor sale şi va dezvolta un sentiment de insecuritate.
Noi, ca părinţi, trebuie deci să rămânem calmi şi să reacţionăm la planşetele sale (luându-l în braţe, legănându-1), dându-i senzaţia că e în siguranţă. Această siguranţă personală este importantă pentru dezvoltarea sa.
