Rolul tatălui a fost mult timp acela de cap al familiei, responsabilde întreţinerea acesteia, însă rolul s-a extins în ultima vreme, căpătândo importanţă din ce în ce mai evidentă. „Noii taţi” se implică mai mult în viaţa copiilor, se interesează de educaţia şi de îngrijirea de care aceştia au nevoie.
Sunt în egală măsură mai puţin detaşaţi şi distanţi, mai atenţi şi mai afectuoşi cu ei. într-adevăr, taţii au ştiut să le sprijine pe mame, luându-şi chiar concedii parentale pentru a se putea ocupa de copiii lor.
Taţii ocupă aşadar un loc foarte important şi joacă un rol nu secundar, ci complementarcelui al mamei şi vor să instituie o relaţie afectivă cu copilul lor. De altfel, s-a demonstrat că prezenţa paternă este foarte importantă în viaţa bebeluşului, încă de la naştere.
Chiar înainte de a vedea chipul tatălui, micuţul îi simte prezenţa masculină: contactul fizic, mirosul, vocea… Stabileşte aşadar imediat o relaţie afectivă, un ataşament care nu poate fi decât benefic.