S-a împământenit ideea că un copil nu trebuie ţinut în braţe pentru că se răsfaţă, devine irascibil, agitat şi neînţelegător.
Cum se explică dorinţa copilului, oricât de mic ar fi el, să se simtă ocrotit la pieptul cuiva din familie? Ca şi adulţii, copiii au o stare de tensiune atunci când nu-şi consumă energia.
La cei mai mari, această tensiune este conştientizată, iar eliberarea de energie se face prin joc, prin mişcare. La copiii sub un an, lucrul acesta însă nu este posibil.
De aceea, chiar tradiţiile diferitelor popoare au rezolvat această problemă cu mijloace diferite, dar cu efecte asemănătoare. De exemplu, mamele africane îşi poartă copiii într-o legătură pe şolduri, japonezele îi duc în spate, într-un fel de rucsac. „Tandemul” mamă – copil şi participarea micuţului la tot ce se întâmplă în jurul lui este benefică atât pentru dezvoltarea lui fizică, cât şi psihică.
Acesta este atent la acţiunile desfăşurate de mamă şi astfel surplusul de energie este consumat. Un copil răsfăţat nu este acela care merge peste tot cu mama lui, ci acela căruia i se acordă atenţie sporadic şi care, dintr-un exces de energie, se manifestă violent atunci când este ignorat.
