Copilul poate percepe clar obiectele în jur de trei luni – trei luni şi jumătate. Tot acum este definitivată vederea periferică, începe să perceapă culorile şi diferenţiază figura mamei de a altor persoane. Această evoluţie are o bază fiziologică, dezvoltarea sistemului nervos şi a analizatorului vizual. Transformarea stimulilor vizuali în imagine presupun un nivel de maturizare a substratului anatomic şi un nivel adecvat de funcţionalitate al acestuia.
Sensibilitatea auditivă funcţionează înainte de naştere, ulterior copilul învaţă să diferenţieze şi să asocieze sunetele. Se poate considera auzul definitivat la o lună, când poate asocia sunetele cu imagini, cu obiecte.
Sensibilitatea olfactivă este perfect structurată la naştere, copilul reacţionează diferenţiat la mirosuri plăcute şi neplăcute.
Sensibilitatea gustativă este relativ formată, în sensul în care, deşi reacţionează pozitiv la dulce, copilul nu diferenţiază o serie de alte gusturi. În concluzie, senzorialitatea este complet dezvoltată la sfârşitul primului an de viaţă, evidenţiabil la nivel comportamental. Copilul este interesat de exterior, de obiecte, repetă mişcările şi acţiunile care îi fac plăcere.
