Dezvoltarea cognitivă este condiţionată de evoluţia normală a senzorialităţii care este sursă primară de informaţii. Simţul tactil este cel mai extensiv simţ al organismului, receptorii fiind dispersaţi pe întreaga suprafaţă a corpului. Dezvoltarea sensibilităţii tactile se face progresiv.
0 – 1 lună: nou născutul reacţionează doar la temperatura ambiantă şi la mângâierea mâinii.
3 – 4 luni: plânge când este ud, se linişteşte când este luat în braţe şi schimbat, se joacă cu jucăriile atârnate deasupra patului.
5 – 6 luni: se joacă cu propriile degetele, atinge cu mâna obiecte şi le aruncă.
8 – 9 luni: vrea să atingă hrana cu degetele.
1 an: foloseşte mâna pentru a mânca, bate din palme prin imitaţie, arată cu degetul.
1 an şi jumătate: îşi foloseşte degetele pentru a mânca.
2 ani: reacţionează diferit la diverşi stimuli din exterior, învaţă că se poate răni, se teme de foc şi poate întoarce paginile unei cărţi.
2 ani şi jumătate: sensibilitatea tactilă devine sofisticată, poate diferenţia obiecte prin pipăire, fără să le vadă.
3 ani: face distincţia între rece şi fierbinte.
