Cărţile cu imagini şi poveştile scurte citite micuţilor reprezintă un alt mijloc de a descoperi lumea înconjurătoare şi de a-şi modela propria identitate în acest mediu. Poveştile constituie un mod de a transmite anumite mesaje sau pot reflecta unele sentimente, emoţii sau provocări pe care copilul le trăieşte în viaţa de zi cu zi, ajutându-l astfel să treacă peste anumite încercări: apariţia unui frăţior sau a unei surioare, intrarea la creşă, folosirea oliţei, teama de monştri. Copilul se recunoaşte în diversele personaje prezentate şi se identifică cu acestea, fapt ce îi permite să înţeleagă şi să trăiască numeroase stări sufleteşti, temeri, nelinişti.
Poveştile le permit de asemenea copiilor să îşi construiască propria lume imaginară, din care îşi vor extrage elementele ce vor servi la modelarea identităţii lor. Copilul se identifică astfel cu diferitele personaje sau diferiţii eroi, având o plăcere deosebită de a-i personifica, de a-i imita: „Sunt un cavaler”, „Sunt o prinţesă”.
Lectura nu este doar o activitate agreabilă, ci constituie şi un mijloc de învăţare excepţional. Ea devine o sursă de motivare şi prezintă numeroase avantaje pentru dezvoltarea copilului, permiţând:
- stimularea percepţiei sale vizuale şi auditive;
- stimularea capacităţii sale de atenţie;
- favorizarea dobândirii limbajului (va vorbi mai devreme şi mai bine);
- să înveţe să asculte;
- stimularea capacităţii sale de a raţiona şi de a înţelege;
- îmbogăţirea vocabularului;
- dezvoltarea creativităţii, a imaginaţiei;
- înţelegerea, de la o vârstă fragedă, a faptului că lectura se face de la stânga la dreapta.
Începând să îi citim devreme copilului, vom stimula, desigur, dobândirea limbajului şi, mai târziu, deprinderea de a scrie şi de a citi.
