Sugarii se trezesc regulat pentru a-şi satisface nevoi esenţiale cum este, de exemplu, aceea de a se hrăni. Dacă în timpul sarcinii micuţa comoară se hrănea continuu (prin cordonul ombilical), acum veţi încerca să-i impuneţi un anumit ritm de hrănire.
Nu e deloc surprinzător faptul că uneori simte nevoia să mănânce mai des decât ai dori tu… chiar şi în toiul nopţii!
Bebeluşul va începe să doarmă toată noaptea atunci când nu va mai simţi nevoia de hrană atât de des, etapă ce variază de la un copil la altul. Este prin urmare dificil să dăm o vârstă precisă, dar o estimare realistă s-ar situa la 3 sau 4 luni. Amintiţi-vă totuşi că o noapte de somn înseamnă pentru un sugar cinci-şase ore consecutive, şi nu 12!
Cu toate că există pediatri care recomandă intervenţii minime (inclusiv să lăsaţi copilul să plângă!), trebuie să înţelegem că la această vârstă lacrimile reflectă o nevoie,pe care, în calitate de părinţi, ar trebui să o satisfacem. Oamenii au tendinţa de a confunda nevoia cu capriciul. A răspunde nevoilor unui sugar nu este cu siguranţă un moft. Atunci când bebeluşul plânge noaptea, trebuie să îl liniştim… fără ca totuşi să cădem în excesul de a ne repezi să-1 luăm în braţe la cel mai mic scâncet: dacă aşteptaţi câteva minute, s-ar putea să adoarmă singur şi să se obişnuiască cu aceste mici deşteptări nocturne.
Dacă plânsul continuă, este bine ca unul din părinţi să intervină. Trebuie să înţelegem că bebeluşului nu îi va fi i bine dacă plânge până la epuizare.
Dacă îl lăsaţi să plângă va sfârşi, evident, prin a readormi, dar în ce condiţii (mânie, frustrare, oboseală extremă…) în plus, bebeluşii care nu dorm bine noaptea sunt adesea mai posaci şi cer mai multă atenţie în timpul zilei; cu ce am ieşit în câştig ?
