Inca de la nastere, copilul simte prezenta masculina a tatalui, fapt ce ii permite sa intre in contact cu un model diferit. Prin prezenta si prin implicarea sa, tatal contribuie treptat la reducerea intensitatii relatiei de fuziune mama-copil. Desi este oportuna si fireasca, aceasta legatura sau simbioza mama-copil trebuie sa se estompeze in mod natural si pro¬gresiv, pentru a evita pericolul protectiei excesive si pentru a-i permite in acelasi timp copilului sa se dezvolte, sa isi construiasca o identitate proprie si sa descopere sentimentul autonomiei.
Este foarte clar faptul ca tatal ocupa un loc important in procesul de dezvoltare a copilului, ca model masculin (in special pentru baieti). El este un model cu care baietelul se identifica, o referinta pe care copilul se va baza: acesta va cauta sa ii semene. Pentru fetita, tatal poate deveni un ideal masculin, modelul pe care il va cauta in adolescenta! Chiar daca a mai scazut, rolul traditional de cap al familiei ramane. Aceasta autoritate, exercitata impreuna cu mama, face posibila transmiterea unor reguli de viata copilului si crearea unui mediu necesar dezvoltarii sentimentului sau de siguranta afectiva. Acest rol este de asemenea primordial in socializarea copilului.
Rolul in separarea simbolica mama-copil
