Unii parinti incearca sa remedieze situatia lasand copilul sa planga o noapte sau doua. Observand apoi ca plansul inceteaza, ei cred ca au rezolvat problema.
Intr-adevar, pe a lor au rezolvat-o, dar nu si pe cea a copilului. Cand bebelusul avea probabil nevoie de atentie, de siguranta, nimeni nu s-a ocupat de el. Nesatisfacerea acestei nevoi ar putea duce in viitor la dezvoltarea unui sentiment de nesiguranta.
„Imi legan adesea bebelusul si unii imi spun ca va deveni capricios. Este adevarat ?” Aceasta intrebare este pusa foarte des. Nu trebuie sa ezitati, cand sunt inca foarte mici, sa luati copiii in brate si sa ii leganati…
Ideea ca tinand copilul in brate cand plange si raspunzand sistematic la chemarile lui il transformam intr-un copil capricios este falsa. Capriciul nu exista la sugari.
Acesta presupune o structurare mentala pe care ei nu o au. Un bebelus care simte nevoia sa fie luat in brate de parintii sai si care se linisteste de indata ce ii este indeplinita dorinta nu isi satisface un capriciu. Obtine pur si simplu ceva de care avea nevoie. Satisfacandu-i nevoile, nu puteti decat sa imbunatatiti calitatea si intensitatea relatiei cu bebelusul.
Aceasta poate constitui si o buna investitie pentru tipul de relatie pe care o veti avea mai tarziu cu el, in perioada adolescentei! Asadar, daca il tineti in brate si il leganati, ii oferiti ceva de care are nevoie, ceea ce nu il transforma intr-un „razgaiat”, ci mai curand intr-un copil ocrotit, care va avea sentimentul ca este respectat si iubit, primind sprijinul esential pentru un bun inceput in viata.
