Interesul pentru anumita jucarie apare intr-o anumita etapa din viata multora dintre bebelusi: in momentul in care copilul a inceput sa isi dea seama ca este o persoana diferita de mama sa si ca poate fi despartit de aceasta oricand.
In mod obisnuit, aceasta etapa incepe in jurul varstei de 7 sau 8 luni si va disparea treptat pe la 5-6 ani. Jucaria preferata este asadar un obiect tranzitional. Ea devine, prin mirosul si textura ei, un obiect de tranzitie intre lumea „cu mama” si lumea „fara mama”.
Rolul sau este deci de a linisti copilul atunci cand acesta este despartit de parinti, de a-1 ajuta sa tolereze absenta acestora… dandu-i in acelasi timp posibilitatea de a-si dezvolta propria autonomie.
Jucaria ii va aminti copilului de prezenta mamei si va fi totodata un mijloc de calmare – in cazul in care se supara -sau de destindere daca oboseste. Dar nu toti copiii au o jucarie preferata.
De fapt, aproximativ 50% dintre copii au una, dar nu neaparat pentru ca au nevoie de ea. In unele cazuri este doar un obicei pe care parintii au dorit sa-1 formeze copiilor: este atat de simpatic! Nu se stie exact de ce unii copii nu simt nevoia de a avea o jucarie preferata.
In schimb, nevoia de jucarie poate lua forme diferite: fredoneaza un anumit cantec, isi suge degetul mare sau isi rasuceste o suvita de par – actiuni pe care copilul le va asocia cu prezenta mamei.
