Legatura ce se dezvolta atunci cand bebelusul simte ca poate conta pe parintele sau (pentru a se simti in siguranta, pentru a fi consolat, mangaiat) se numeste legatura afectiva securizanta. Copilul exploreaza mediul fara teama, caci stie ca mama vegheaza asupra lui. Devine putin nelinistit atunci cand ea paraseste incaperea si este foarte fericit cand revine, reluandu-si explorarea. Pare putin trist cand este despartit de parintii sai si, atunci cand se simte in pericol, plange pentru a le atrage atentia si se linisteste cand ei reapar. Copiii care beneficiaza de o astfel de relatie sunt increzatori si au in general o buna stima de sine.
Legatura afectiva nesecurizanta este o legatura afectiva mai fragila, care poate fi rezultatul unei dispo¬nibilitati reduse din partea parintelui. Copilului i se da atentie, dar nu in mod constant. De aceea poate dezvolta o anumita neliniste (anxietate) – nu este sigur ca poate conta intotdeauna pe parinte in caz de nevoie. Astfel, daca mama pleaca de langa el, bebelusul are tendinta de a plange mult si este foarte dificil de consolat chiar si la intoarcerea ei. Aceasta relatie limiteaza prin urmare capacitatea copilului de a se separa de parinti si de a explora mediul, pentru ca nu se simte in siguranta. Si mai problematica este situatia parintelui care nu raspunde deloc nevoilor copilului sau ori da dovada de agresivitate sau de dispret in relatia cu acesta. Siguranta si increderea nu sunt aproape deloc prezente. In aceste conditii, copilul isi dezvolta anumite mecanisme de aparare, evitand – de exemplu – sa isi exprime nevoile sau emotiile si nu manifesta vreo preferinta intre un strain si parintii sai.
Legatura afectiva securizanta
