Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Tag Archives: scoala

Ce se schimba incepand cu varsta de 7 ani? – Dezvoltarea cognitiva a scolarului

scolar     Dezvoltarea cognitiva presupune dezvoltarea abilitatilor de a gandi, intelege si judeca.

Incepand cu varsta scolara, copilul incepe sa isi schimbe perspectiva asupra lucrurilor. El lasa in urma gandirea egocentrica (a nu se confunda cu egoismul) si incepe sa dezvolte o intelegere mai matura a ceea ce-l inconjoara.

La o scurta analiza a achizitiilor cognitive ale acestei perioade vom observa ca inceperea scolii la aceasta varsta nu este intamplatoare.

Daca pana la aceasta varsta procesele cognitive ale copilului erau slab sistematizate si confuze, incepand de acum au loc schimbari importante la acest nivel.

Cele mai importante transformari ale scolarului:

→ Caracteristica principala a acestei varste este trecerea gandirii copilului in stadiul operatiilor concrete. Mai exact se face trecerea de la gandirea intuitiva, unde se lasa inselat de aparente, la gandirea operationala, unde intervine judecata, iar gandirea magica este inlocuita de cea concreta, logica. Copilul incepe sa stapaneasca operatii precum clasificarea si serierea si sa inteleaga concepte ca identitatea stabila/conservarea – modificarea unui aspect nu duce la schimbarea celorlalte- si reversibilitatea – capacitatea gandirii de a executa aceeasi actiune in doua sensuri de parcurs (ex: inlocuirea adunarii cu scaderea sau a inmultirii cu impartirea)-. Scolarul gandeste preponderent concret, in termeni tangibili, exacti si uni-directionali, bazandu-se pe experientele reale si concrete;

→ Se constata largirea campului vizual central si periferic, precum si cresterea diferentierii nuantelor cromatice;

Creste capacitatea de autocontrol al exprimarilor verbale, perfectionandu-se intonatia – un scolar va recita o poezie cu totul altfel fata de un copil de gradinita -;

→ Acum copilul poate aprecia pe cale auditiva distanta dintre obiecte, dupa sunetele pe care acestea le produc;

→ Creste acuratetea perceptiei spatiului si a timpului, formandu-se simtul orientarii spatiale si temporale;

→ Apare metacognitia: abia la aceasta varsta copilul poate deveni introspectiv, avand acum abilitatea de a reflecta asupra propriei gandiri;

→ In aceasta etapa copilul invata ca ceilalti oameni au propriile ganduri, sentimente si dorinte.

Pentru a-i oferi copilului o educatie echilibrata, fiecare parinte trebuie sa cunoasca capacitatile reale ale acestuia, oferite de stadiile naturale de dezvoltare. Numai in acest fel parintele va sti sa isi limiteze asteptarile, sa ceara cand si cat trebuie de la copilul sau.

Psiholog Cristina Nenciu

De cine depinde succesul scolar al copilului?

tema       Auzim zilnic despre nemultumirea oamenilor vizavi de educatia copiilor. Ba rezultatele elevilor sunt tot mai slabe, ba in incinta institutiilor de invatamant se promoveaza mai nou orice, numai educatie de calitate nu. Speram sincer sa fie vorba doar despre obisnuinta omului cu stirile de senzatie, iar in realitate majoritatea sa se centreze in continuare pe valori sanatoase.

Si totusi, ce e de facut pentru a asigura copilului sansa la o educatie adecvata?

Parintele este primul si cel mai important profesor al copilului. Bazele succesului scolar al copilului nu sunt stabilite nici de banii, nici de nivelul de educatie al parintilor. Ci de ceea ce transmite familia prin actiunile ei directe si indirecte. Interesul copilului pentru scoala este declansat de atentia acordata acestui aspect in familie. Atunci cand copilul este sustinut si incurajat sa invete, deoarece are acest drept al educatiei si cunostintele ii fac viata mai frumoasa si mai usoara, are toate sansele sa aleaga calea cunoasterii.

Felul in care copilul percepe ideea de “a invata” stabileste reusitele sale ulterioare. Daca invatatul este inteles ca o obligatie, avem de a face cu o problema cu doua taisuri:

  • In primul rand intalnim elevul care va invata atat cat sa scape de aceasta activitate frustranta caruia nu ii intelege sensul. In aceasta categorie, cel mai adesea sunt intalniti copiii care accepta cu greu sa isi faca temele sau care cauta in permanenta scuze pentru a lipsi de la scoala. Ei au implementata ideea ca viitorul se asigura prin cu totul alte aptitudini decat cele ce tin de cultura intelectuala.
  • In al doilea rand avem copilul care a inteles ca trebuie numaidecat sa invete pentru a se ridica la nivelul asteptarilor parintilor. Si pentru ca presiunea de a nu-i dezamagi pe parinti este atat de mare, rezultatele de multe ori oscileaza, fiindca invatatul devine mecanic.

Pe langa asteptarile parintilor, cele ale copilului stabilesc mult mai pregnant evolutia sa scolara. Metoda cea mai simpla de a testa atitudinea copilului tau fata de scoala este sa afli ce asteptari are el de la semestrul in curs, spre exemplu. Asteptarile sale sunt direct proportionale cu performantele, efortul depus si persistenta de care da dovada in privinta educatiei.

Atitudinea pozitiva spre invatare poate fi cultivata prin ceea ce facem si spunem zi de zi. Aratandu-i copilului ca valorizezi cunoasterea si te folosesti de ea la orice pas in actiunile tale zilnice ii oferi un model puternic de urmat si aduci un aport semnificativ la succesul lui scolar.

Psiholog Cristina Nenciu

Clasa 0 din perspectiva copilului

first-day-of-schoolIn mare parte neinteleasa, aceasta initiativa a clasei pregatitoare aduce parintele sau cadrul didactic in postura de a o discredita. Insa, daca s-ar explica adevaratele asteptari de la aceasta clasa, poate multi dintre opozanti si-ar pune cel putin un semn de intrebare. Intregul fenomen este concentrat asupra legilor, sistemului “diagnosticat” ca deficitar si a populatiei deja obisnuita sa fie sceptica vis-à-vis de schimbare in general.

Schimbarea nu are legatura cu tine, nici cu ministerul, nici cu parlamentul, ci cu cel mic. Totul este pentru si despre el. Esti invitat sa privesti acum din perspectiva beneficiilor copilului, fiindca in fond si la urma urmei acesta este singurul aspect important al subiectului atat de mult dezbatut.

→   Acomodarea

Schimbarea mediului, cu tot ce inseamna el, poate fi resimtita ca o ruptura pentru copil.

Gandeste-te ca el renunta, involuntar, la un mediu familiar, unde era inconjurat de copii asemeni lui, in care cel mai mare accent se punea pe socializare si pe invatarea prin joc. Ori din clasa I, s-ar afla intr-o institutie cu copii mai mari, cu uniforme si rigori, unde accentul ar fi pus pe invatat, competitie si notare. Pentru multi dintre copii, efortul de adaptare poate fi prea mare, unii reusind sa se adapteze, altii nu. Iar performantele viitorului scolar depind in mare masura de aceasta adaptare a copilului, de amprenta pe care si-o pune asupra ideii de “scoala”. Astfel, se doreste o “imblanzire” a acestei treceri prin mai sus numita clasa pregatitoare. Indiferent de locul desfasurarii, gradinita sau scoala, castigul copilului este garantat, datorita imbinarii metodelor si obiceiurilor aferente celor doua tipuri de institutii.

Denumirea clasei “pregatitoare” este relevanta pentru obiectivul sau, acela de a-i pregati pe copii. Dar ce incearca nou, aceasta clasa pregatitoare fata de grupa pregatitoare?

→   Deprinderea notiunilor

Copilul, practic in acesta clasa va fi invatat cum sa invete. I se da sansa de a intelege si a exersa ce i se cere si cum sa foloseasca notiunile invatate, intr-un mediu nestimulat de teama de calificative (caci clasa zero nu se noteaza). Se aduce astfel spiritul didactic-scolar in fata elevului, sub o forma suportiva, mai usor asimilabil de catre copil.

→   Responsabilizarea

Copiii vor invata sa respecte programe prestabilite, de care se vor lovi ulterior, incepand cu clasa I.

Acest an de tranzitie este pentru copil o simulare a ceea ce inseamna scoala. Iar tu, ca parinte, nu poti decat sa ii oferi posibilitatea de a avea acces, in fond, la o experienta de crestere prin invatare.

bio