Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Tag Archives: mama

Nimeni mai important

floricica       Farmecul zilei de azi vine din sentimentul profund de implinire, pe care fiecare mamica il simte atunci cand puiul ei ii aduce o mica dovada a iubirii sincere pe care i-o poarta. Fie o floricica, un martisor, o felicitare sau un simplu, dar spus din suflet “La multi ani”.

Dar oare intelegi tu, mamico, ceea ce cu adevarat este in sufletul copilasului tau? Ce simte el cand te priveste sau se gandeste la tine? Tu, mamica lui, esti cea mai de pret fiinta pentru el. Tu ai fost prima persoana alaturi de care a invatat ce inseamna iubirea, tu esti cea la care vine atunci cand ii este greu, fiindca numai tu esti cea care il inconjoara de fiecare data cu dragostea ei calda si il face sa se simta special neconditionat. Fie ca este aproape sau este departe, fie ca stie sau nu cum sa iti arate cat te iubeste, tu, mamica draga, trebuie sa zambesti azi, uitandu-te in jur, fiindca stii ca nimeni, dar nimeni nu este mai important decat tine pentru copilul tau.

Bucurie sincera sa va inunde inimile azi mamicilor, deoarece meritati, pentru tot aportul pozitiv adus in aceasta viata, prin faptul ca va cresteti copiii cat de frumos puteti.

Chiar tu esti o super mami!

super mamiFiecare femeie ajunge la un moment dat sa se gandeasca si sa analizeze daca e pregatita sau nu sa devina mama. Are grija sa isi construiasca mediul favorabil cresterii unui copil, prin obtinerea unui loc de munca bun, a unui sot grijuliu si iubitor, a unui camin confortabil, insa aceste aspecte palesc in fata grijii de a nu fi o mama buna. Cate femei nu isi pun problema: ” Oare o sa fiu o mama buna?”, “O sa stiu de ce are nevoie copilul meu?”, “Daca nu imi dau seama de ce plange?”, “Cum o sa ma descurc si cu bebelusul si cu treburile prin casa, si cu munca?”. Ei bine, nimeni nu se naste pregatit si invatat, insa poate deveni astfel. Un lucru este cert: cu cat se apropie femeia gravida de termenul nasterii, un al saselea simt pare sa se dezvolte, permitandu-i acesteia sa fie mai calculata si capabila de a face fata noii situatii cu mult tact. Acest fenomen se numeste “Baby brain” si se explica prin schimbarile hormonale atat de criticate de femeile gravide.

Ce presupune mai exact acest fenomen?

In timpul sarcinii, oricat de ciudat vi s-ar parea, creierul gravidei se contracta, scazand in volum. De aici pleaca toate problemele la nivel cognitiv, pe care le intampini in perioada sarcinii. Astfel ca nu trebuie sa te mire daca iti uiti telefonul in congelator sau pleci cu telecomanda in geanta. I se poate intampla oricui…este gravid. Aceasta schimbare permite creierului sa se odihneasca intr-un mod sanatos pe parcursul sarcinii.

Frumusetea fenomenului vine dupa nastere, cand decontractarea creierului aduce un aport in volumul acestuia, lucru ce se traduce in plan cognitiv printr-o usoara sporire a IQ-ului.

De ce se intampla acest lucru? Pentru ca pana sa il tii in brate pe cel mic, nu a depins nimeni in totalitate de tine, iar atentia ta nu a trebuit sa fie permanent distribuita decat intr-o singura directie…a nevoilor tale. Acum totul se imparte la minim doi si tu poti face asta cu brio.

Iar daca sotul tau se minuneaza de abilitatile tale de Napoleon renascut, fiindca in timp ce la telefon prietenele tale te pun la curent cu noutatile, ai si mancarea aproape facuta, pe foc, iar copilul e curat, hranit si vesel, tu poti zambi in coltul gurii fiindca stii prea bine ca acum esti… o super mami!

Psiholog  Cristina Nenciu

Mami, cand esti trista, ma iubesti?

little-girl-sad-mom-1“Ma trezesc dimineata, fara vlaga, dar totusi agitata, pun repede de o cafea, intre timp o trezesc pe cea mica sa o pregatesc pentru gradi, sotul imi spune din baie sa ma grabesc cu mancarea…reusesc sa ne rezolv pe toti si in scurt timp sa iesim pe usa. Spre seara, acasa, epuizata dupa o zi infernala la munca, las fetita sa se joace cat pregatesc eu ceva rapid de mancare pana vine tati…imi aduc aminte ca trebuie sa platim gradinita, ratele si intretinerea, dar banii ne intra abia peste doua saptamani…ajung in bucatarie si pe aragaz gasesc cafeaua de dimineata neatinsa, uitasem complet de ea. Imi reamintesc de zilele cand nu trebuia sa imi fac atatea griji. Sunt fericita cu viata mea de acum, dar totusi un sentiment de neliniste nu imi da pace. Expresia mea faciala, oricat as incerca sa imi lipesc un zambet permanent pe fata pentru copil, imi tradeaza starea. Iar asta mica tocmai acum s-a gasit sa se agite pe langa mine cu cerintele ei. O trimit inapoi sa se joace, sa ma lase se fac mancarea…incepe sa planga…”

Cate dintre mamici nu au macar o astfel de zi, in care sunt atat de solicitate si fizic si psihic incat rabdarea lor este pusa serios pe butuci? Si cate nu isi cearta copilul atunci cand acesta face o criza fix in momentele lor dificile?

Ei bine, exact aceste momente dificile pe care le traieste parintele sunt pentru copil de maxima importanta. Copilul crede ca tot ce se intampla in jurul lui are legatura cu el. Are nevoia constanta de a-i fi validate actiunile si de a fi valorizat, asigurandu-se astfel de iubirea parintelui. Este stiut faptul ca judecata rationala apartine adultilor, desi uneori suntem luati prin surprindere de logica impecabila a prichindeilor nostri. Dar cat e mic, copilul se ghideaza dupa principii predominant emotionale, iar rationamentele lui sunt de tip cauza-efect. El nu stie ce sunt alea rate, intretineri, servicii solicitante s.a.m.d. El stie doar ca tu esti trista (unul din primele sentimente pe care invata sa le diferentieze) si ca atunci cand esti trista el are de suferit: este fie neglijat, fie certat.

Unii copii in astfel de cazuri se agita, ca fetita din exemplul de mai sus, incercand sa capteze atentia mamei parca exact in ideea de a verifica daca mamica ei este suparata pe ea sau nu. Daca i se raspunde ca in exemplul dat, atunci sentimentele fetitei devin contradictorii, deoarece ea intelege ca este de vina pentru supararea mamei. Alti copii pot prelua starea parintelui si stau cat mai cuminti intr-un loc, incercati de o stare de anxietate, pana in momentul in care primesc un semn de afectiune de la parinte. In acelasi timp mai sunt si copiii care sufera cot la cot cu parintele, ei fiind cei care vin si cauta apropierea parintelui pentru a-i oferi alinarea de care are nevoie.

Oricat de mic ar fi, ai grija sa ii explici copilului tau atunci cand esti suparata ca nu este din cauza lui si sa il asiguri de iubirea ta prin suficienta recompensare afectiva. Trebuie sa stie ca mami il iubeste tot timpul, fie ca este vesela, fie ca este trista. Confirmarea iubirii nu este un moft, ci o nevoie a celui mic.

Psiholog Cristina Nenciu