Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Tag Archives: educatie

Buni si granitele familiale

buni     Dupa nasterea copilului, proaspetii parinti au nevoie de un binemeritat ajutor din partea celor apropiati pentru a face fata noilor provocari. Primele saptamani pot fi o adevarata aventura in caminul recent marit, astfel ca ajutoarele nu intarzie sa apara. Si de cele mai multe ori aceste ajutoare sunt, bineinteles, mamele parintilor, adica bunicile.

Incarcate cu entuziasm si intentii bune, ele sunt un adevarat dar divin: te ajuta cu treburile casei, te invata ce e de facut cu bebelusul atunci cand tu te simti depasit de situatie, ce mai, sunt o reala vesta de salvare.

Dar, ce ne facem atunci cand timpul trece si simtim ca granitele familiale incep sa fie putin difuze? Tu, ca parinte, ai propriile idei despre ceea ce inseamna cresterea si educarea copilului sau despre cum trebuie sa functioneze dinamica familiei tale, dar buni se pare ca tot are si ea un cuvant de spus pe ici-colo.

Esential este sa intelegi perspectiva bunicilor. Inainte de toate ei sunt parintii tai. Te-au crescut, ti-au dat aripi sa iti iei zborul, iar acum, in cel mai important moment din viata ta, tu ai in sfarsit din nou nevoie de ei. De aici, e de la sine inteles de unde vine tot elanul “bunelor intentii”. Si cum cele mai prezente sunt mamele, la relatia cu acestea ne vom referi.

Problema granitelor difuze vine din tipul de relatie pe care ai avut-o cu mama ta in copilarie. Fiindca in aceste momente ea si-a reluat rolul de mama care are grija de copilul ei. Daca era genul de parinte hiperprotectiv, cel mai probabil si acum va incerca sa detina controlul actiunilor tale.

Un alt aspect delicat este acela ca pentru nepoti nu mai exista acelasi simt al responsabilitatii fata de educatia acestora, asa cum se intampla in cazul propriilor copii. Responsabili pentru educatia copilului sunt parintii lui. Gandul de a face parte din viata nepotilor ii indeamna pe bunici sa le faca toate poftele, doar pentru a fi iubiti si doriti in preajma lor.

Solutia vine din felul in care abordeaza problema tanarul cuplu de parinti. Asertivitatea este cheia. Exprimarea clara, argumentata si sustinuta reciproc a dorintelor privitoare la cresterea copilului, la educatia acestuia si la functionarea propriei dinamici familiale va conferi ideea clara de bariera in fata unei familii inchegate, unde nu este necesara nicio alta interventie decat aceea de sprijin. In caz contrar, daca dati dovada de inconsistenta in opinii, puteti crea impresia ca aveti nevoie de ajutor din exterior si acesta nu va intarzia sa apara.

Va mai puteti lovi de ideea ca orice bunic are dreptul de a fi in prezenta nepotului sau si de a-i oferi tot ceea ce simte el de cuviinta. Validati-i nevoile, fiindca este un sentiment absolut normal. Totul este ca aceste nevoi sa nu contravina educatiei stabilite de voi, ca parinti, pentru copilul vostru.

Este important sa reusiti sa va mentineti relatiile frumoase si sanatoase cu toti membrii familiei, pentru ca in acest fel setati un model sanatos de relationare pentru copilul vostru. In plus de asta, odata deveniti parinti, aveti responsabilitatea deplina de a invata sa gestionati mediul copilului vostru, care va va oferi de azi inainte cele mai neasteptate situatii carora sa le faceti fata. Asadar, a incepe formarea in sanul familiei nu poate fi decat un avantaj.

Psiholog Cristina Nenciu

De cine depinde succesul scolar al copilului?

tema       Auzim zilnic despre nemultumirea oamenilor vizavi de educatia copiilor. Ba rezultatele elevilor sunt tot mai slabe, ba in incinta institutiilor de invatamant se promoveaza mai nou orice, numai educatie de calitate nu. Speram sincer sa fie vorba doar despre obisnuinta omului cu stirile de senzatie, iar in realitate majoritatea sa se centreze in continuare pe valori sanatoase.

Si totusi, ce e de facut pentru a asigura copilului sansa la o educatie adecvata?

Parintele este primul si cel mai important profesor al copilului. Bazele succesului scolar al copilului nu sunt stabilite nici de banii, nici de nivelul de educatie al parintilor. Ci de ceea ce transmite familia prin actiunile ei directe si indirecte. Interesul copilului pentru scoala este declansat de atentia acordata acestui aspect in familie. Atunci cand copilul este sustinut si incurajat sa invete, deoarece are acest drept al educatiei si cunostintele ii fac viata mai frumoasa si mai usoara, are toate sansele sa aleaga calea cunoasterii.

Felul in care copilul percepe ideea de “a invata” stabileste reusitele sale ulterioare. Daca invatatul este inteles ca o obligatie, avem de a face cu o problema cu doua taisuri:

  • In primul rand intalnim elevul care va invata atat cat sa scape de aceasta activitate frustranta caruia nu ii intelege sensul. In aceasta categorie, cel mai adesea sunt intalniti copiii care accepta cu greu sa isi faca temele sau care cauta in permanenta scuze pentru a lipsi de la scoala. Ei au implementata ideea ca viitorul se asigura prin cu totul alte aptitudini decat cele ce tin de cultura intelectuala.
  • In al doilea rand avem copilul care a inteles ca trebuie numaidecat sa invete pentru a se ridica la nivelul asteptarilor parintilor. Si pentru ca presiunea de a nu-i dezamagi pe parinti este atat de mare, rezultatele de multe ori oscileaza, fiindca invatatul devine mecanic.

Pe langa asteptarile parintilor, cele ale copilului stabilesc mult mai pregnant evolutia sa scolara. Metoda cea mai simpla de a testa atitudinea copilului tau fata de scoala este sa afli ce asteptari are el de la semestrul in curs, spre exemplu. Asteptarile sale sunt direct proportionale cu performantele, efortul depus si persistenta de care da dovada in privinta educatiei.

Atitudinea pozitiva spre invatare poate fi cultivata prin ceea ce facem si spunem zi de zi. Aratandu-i copilului ca valorizezi cunoasterea si te folosesti de ea la orice pas in actiunile tale zilnice ii oferi un model puternic de urmat si aduci un aport semnificativ la succesul lui scolar.

Psiholog Cristina Nenciu