Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Tag Archives: depresie

Episodul depresiv

episod depresiv   In episoadele depresive tipice usoare,moderate sau severe, persoana sufera de scaderea dispozitiei, reducerea energiei si scaderea in activitate. Este redusa capacitatea de a simti placere, interes si concentrare, iar oboseala marcata este obisnuita chiar dupa un efort minim. Somnul este de obicei perturbat si apetitul diminuat. Stima fata de sine si increderea in sine sunt intotdeauna reduse si chiar in forma usoara, sunt deseori prezente unele idei de vinovatie sau devalorizare. Buna dispozitie este scazuta si variaza putin de la zi la zi, este insensibila fata de circumstante si poate fi insotita de simptome asa-numite ‘somatice’, cum ar fi pierderea interesului si a sentimentelor de placere, trezirea dimineata cu cateva ore inaintea celei obisnuite de trezire, sau dimpotriva, prezenta somnului cat mai lung, depresie mai agravata dimineata, incetinire psihomotorie marcata, agitatie, pierderea apetitului, pierderea in greutate si pierderea libido-ului.

Depizand de numarul si severitatea simptomelor, un episod depresiv poate fi specificat ca usor, moderat sau sever.

Episodul depresiv usor:

Sunt prezente de obicei doua sau trei din simptomele de mai sus. Pacientul este de obicei chinuit de acestea dar va fi probabil in stare sa continue cele mai multe din activitati.

Episodul depresiv moderat:

Sunt prezente de obicei patru sau mai multe din simptomele de mai sus si pacientul se pare ca are greutati in continuarea activitatilor obisnuite.

Episodul depresiv sever, fara simptome psihotice:

Un episod de depresie in care sunt marcate si chinuitoare mai multe din simptomele de mai sus, pierderea tipica a stimei de sine si ideile de devalorizare si vinovatie. Gandurile si actele de sinucidere sunt obisnuite, iar un numar de simptome ‘somatice’ sunt de obicei prezente.

Episod depresiv sever cu simptome psihotice:

Un episod de depresie dar cu prezenta halucinatiilor si ideilor delirante (acestea pot sau nu sa fie concordante cu dispozitia), incetinirea psihomotorie sau stuporii atat de severe incat de obicei sunt imposibile activitatile sociale obisnuite; se poate ca viata sa fie pusa in pericol din cauza ideilor de sinucidere, deshidratare sau infometare.

     Majoritatea oamenilor ignora acumularea de cunostinte in acesta directie, pe motiv ca nu ii implica in mod direct. Dar sansele de a avea pe cineva apropiat cu astfel de simptome sunt destul de mari. Frecventa episoadelor depresive in randul oamenilor este ridicata, iar cei in cauza nu pot constientiza necesitatea ajutorului de unii singuri. In consecinta, a avea cunostinte despre aceasta afectiune inseamna a oferi o sansa, poate chiar cuiva drag.

In randul adolescentilor aceste episoade depresive sunt tot mai frecvente, iar a le trece cu vederea in speranta ca acestea sunt doar trecatoare este o mare greseala. Asadar, dragi parinti, luati atitudine cand observati orice schimbare ingrijoratoare ce devine o obisnuinta in dispozitia copiilor. Cum puteti identifica prezenta unui episod depresiv in cazul adolescentului gasiti aici.

Succes!

Meda Dobocan

Episodul maniacal: rebeliune adolescentina sau strigat de ajutor?

episod maniacal
     Din ce in ce mai intalnite la adolescenti, tulburarile de dispozitie sau tulburarile afective cum mai sunt cunoscute, sunt totusi greu de identificat ca formula de diagnostic, in aceasta perioada. Totul e pus pe baza teribilismului si non-conformismului tipic varstei, insa din pacate aceste tulburari netratate duc din ce in ce mai des la deznodaminte tragice.

Tulburarile afective intervin ca factori de conditionare patogena a unor boli etichetate ca boli psihosomatice, adica reactii anormale la actiunea patogena a unor factori sau evenimente cu caracter psihotraumatizant.

Din acest motiv, bolile psihosomatice trebuie privite ca fiind reactii la conflicte psihologice interiorizate si se pot manifesta chiar si la varste fragede, in functie de nivelul si intensitatea traumei.

Acest bloc de afectiuni cuprinde tulburarile in care perturbarea fundamentala este o schimbare in trairile individului sau o dispozitie catre depresie a acestuia (cu sau fara anxietate asociata) sau catre expansivitate.

Schimbarea dispozitiei este de obicei insotita de o schimbare la intregul nivel al activitatii; cele mai multe din celelalte simptome sunt fie secundare acesteia, fie usor de inteles in contextul schimbarii in dispozitie si activitate.

Cele mai multe din aceste tulburari tind sa fie recurente, iar debutul episoadelor individuale poate fi deseori legat de evenimente sau situatii stresante ori de stari accesate in concordanta cu evenimente asemanatoare prin diverse aspecte cu cele traumatice.

Catalogare in functie de episodul maniacal individual:

Toate subdiviziunile acestei categorii trebuie identificate numai pentru un singur episod.

Episoadele hipomaniacale sau maniacale la indivizii care au avut unul sau mai multe episoade afective anterioare (depresive, hipomaniacale, maniacale sau mixte) ar trebui sa fie codificate ca tulburari afective bipolare.

Conform Clasificarii Internationale Statistice a Bolilor si Problemelor de Sanatate Inrudite (ICD-10), in episodul maniacal avem cuprinse:

 a. Hipomania

Este o tulburare caracterizata printr-o crestere usoara a dispozitiei, energie si activitate crescute si de obicei, sentimente intense de bunastare si eficacitate atat mentala cat si fizica. Sociabilitatea crescuta, vorbaria, familiaritatea extrema, energia sexuala crescuta si o necesitate scazuta de somn sunt prezente deseori, dar nu intr-o maniera care sa duca la o intrerupere grava a muncii (invatarii, procesului educational sau aplicativ) sau sa rezulte intr-o respingere sociala. Iritabilitatea, vanitatea sau comportamentul grosolan pot lua locul unei sociabilitati mai euforice in general. Perturbarile de dispozitie si comportament nu sunt insotite de halucinatii sau idei delirante.

b. Mania fara simptome psihotice

Dispozitia este crescuta nepotrivindu-se circumstantelor individului si poate varia de la o jovialitate nepasatoare la o agitatie aproape incontrolabila. Expansivitatea este insotita de o energie crescuta, care rezulta in hiperactivitate, presiune de a conversa si o necesitate scazuta de somn. Atentia nu poate fi retinuta si exista deseori o distractibilitate marcanta. Stima fata de sine este deseori ridicata avand idei grandioase si mare incredere in sine. Pierderea inhibitiilor sociale normale poate avea ca rezultat un comportament care este indiferent, imprudent sau neadecvat circumstantelor si nerational.

c. Mania cu simptome psihotice

In plus fata de tabloul clinic descris anterior, sunt prezente idei delirante (de obicei grandioase) sau halucinatii (de obicei voci care vorbesc direct individului) sau agitatia, activitatea motorie excesiva si fuga de idei sunt atat de extreme incat subiectul devine de neinteles sau inaccesibil unei comunicari normale. Simptomele psihotice pot fi conforme dispozitiei sau neconforme acesteia.

     In cadrul tulburarilor de dispozitie, trasarea unei granite clare intre starile de sanatate si afectiune este extrem de dificila, cu atat mai mult atunci cand cei vizati sunt adolescentii, la care inconsistenta comportamentala este definitorie varstei. Daca totusi observati ca modelele de comportament mai nou adoptate afecteaza in mod pregnant viata de zi cu zi a adolescentului dumneavoastra, sprijiniti-l in gasirea solutiei la problemele sale prin intermediul consultatiei psihologice. Psihologul clinician este in masura sa va indrume, in urma evaluarii, in directia optima de urmat pentru depasirea dificultatilor intampinate.

Meda Dobocan