Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Tag Archives: comunicare

Secretele intarzierii limbajului

limbaj

     In ultima perioada am inregistrat o rata tot mai ridicata a solicitarilor bazate pe ingrijorarea parintilor cu privire la intarzierea vorbirii micutilor lor. Si cu siguranta se mai afla in fata monitoarelor si alti parinti la fel de grijulii, care poate au amanat sau inca nu au gasit raspunsurile potrivite la aceste dificultati intampinate vis-à-vis de dezvoltarea limbajului la copii.

Pentru a veni in ajutorul dumneavoastra va prezentam “secretele” naturale ce stau la baza acestor intarzieri:

  • Limbajul este de doua feluri: expresiv (exprimarea cuvintelor) si receptiv (intelegerea cuvintelor). Atunci cand copilul are limbaj receptiv, adica intelege foarte bine ceea ce ii transmiteti si raspunde fizic la acestea fara niciun alt ajutor, lipsa exprimarii este un lucru voluntar, nu o incapacitate;
  • Varsta vizata este in general cea de 2-3 ani, tocmai pentru ca pana la 3 anisori copiii fac primele achizitii in toate ariile principale de dezvoltare: motricitate, limbaj, congnitiv, social si autoservire. Ori mititeii nu le pot perfectiona pe toate in egala masura, astfel ca ajung sa fie “maestrii” pe unele arii, iar altele raman in urma. Si acest lucru este valabil pentru fiecare din categoriile mai sus numite, numai ca exprimarea limbajului, sau mai bine zis absenta acestuia, este cea mai evidenta pentru ochii si urechile noastre. Acest lucru nu inseamna ca aceste abilitati nu vor fi insusite, ci le va veni randul atunci cand copilul se va plictisi de imbunatatirea celorlalte sau i se va starni interesul pentru cele lasate in urma;
  • Fetitele vorbesc mai devreme si mai mult decat baieteii. Prin urmare, daca sunteti parinti de baietel cu varsta de pana la 3 anisori, care intampina dificultati in ceea ce priveste exprimarea limbajului, iar aceasta pare a fi singura problema ce tine de dezvoltarea lui, puteti respira usurati pentru moment;
  • Persoanele care ingrijesc copilul, in special mamicile, au in mod natural un limbaj expresiv bogat. In acest caz copilul poate deveni usor frustrat legat de folosirea cuvintelor pentru ca fie exista tendinta de a se raspunde in locul lui, fie simte ca nu se poate ridica la nivelul asteptarilor sau refuza sa vorbeasca pentru ca limbajul nu reprezinta o placere, ci o obligatie. Mare atentie, deci, la presiunea facuta asupra vorbirii!;
  • Comunicarea in cadrul familiei este tensionata. Daca certurile sau tonurile ridicate devin o obisnuinta in familie, copilul percepe limbajul ca pe ceva negativ, astfel ca cel mai probabil va alege sa nu vorbeasca;
  • Mamelor le este greu sa accepte ca puiutii lor cresc si au tendinta de a se manifesta fata de ei ca si cand ar fi in continuare niste bebelusi. Aceasta dificultate de a accepta si a recunoaste nevoia de autonomie a copilului nu face decat sa ii transmita copilului: “Mami are nevoie de tine sa ramai bebelusul ei”, iar el o intelege si o asculta. Ori bebelusii nu vorbesc, ci in cel mai bun caz au un limbaj propriu.

Asadar, pe fondul unei dezvoltari normale, limbajul ramane o problematica de alegere. Pentru copil comunicarea trebuie sa reprezinte o placere si sa resimta exprimarea sa verbala ca fiind o sursa de satisfactie, in caz contrar va alege ca nu are nevoie de ea.

Incurajarea si rasplatirea afectiva a fiecarui sunet, fara a pune presiune asupra copilului, este in continuare cea mai buna solutie!

Multe rezultate frumoase va dorim si sa auzim numai de bine!

Psiholog Cristina Nenciu

Copilul certurilor noastre

copilul certurilorCele mai multe solicitari de consiliere psihologica sunt initiate de catre parinti iubitori, ingrijorati de problemele aparute in comportamentul copiilor lor. Lipsa interesului pentru scoala, iritabilitate accentuata, stare apatica, tulburare de limbaj sunt doar cateva din problematicile intalnite.

Stiati ca in nenumarate randuri, toate aceste manifestari ale copiilor sunt de fapt simptome ale disfunctiilor relatiei dintre parinti? Mai exact, efectele disputelor dintre soti sunt resimtite in mod direct de catre copil.

Greutatile zilnice, oboseala si stresul aduc partenerii de cuplu pe marginea prapastiei. Inevitabil intervin reprosurile si victimizarea, factori de capatai pentru izbucnirea conflictelor verbale. Nemultumirile se aduna de pe o zi pe alta si astfel se ajunge la dezvoltarea unui stil toxic de comunicare conjugala.

In cazul copiilor mici, efectele acestui stil de comunicare pot fi de-a dreptul tulburatoare. Pentru un copil care abia acum invata sa vorbeasca, limbajul perceput devine un exemplu negativ. Si cum deja stim din articolele anterioare, gandirea simpla a copiilor este ghidata de principiul cauza-efect. Deci, ce ii transmitem copilului printr-o astfel de atitudine: Comunicarea este ceva incarcat cu sentimente urate, care o face pe mami sa planga si pe tati nervos, deci nu, mai bine nu vorbesc.

Oricat ati incerca sa va feriti de copii, tensiuni dintre parinti sunt resimtite de copil si in lipsa cuvintelor. Faptul ca va evitati sau va vorbiti pe un ton rece il incarca pe copil cu sentimente contradictorii. Stiti sentimentul acela ciudat ce va incearca atunci cand intrati intr-o incapere si brusc se face o liniste mormantala. Ai impresia ca este din cauza ta. Asa si copilul ia asupra lui intreaga situatie. Si ce se intampla cand el tocmai isi facusera lectiile sau realizase ceva frumos si vine sa impartaseasca parintilor bucuria lui? Intra pe usa si este intampinat de o atmosfera cat se poate de ciudata, eventual ii este raspuns bucuriei lui cu un “bravo,bravo” fara prea mult suflet. La ce bun sa citesc si sa scriu atat, oricum nu le pasa prea mult de mine.

O alta situatie dificila este atunci cand neintelegerile dintre parinti pun copilul in situatia de a alege de partea cui este. Iar pentru a se contrazice intru totul, cei doi soti ajung chiar sa intervina in educatia copilului, incurajandu-l pe acesta in directii diferite. Niciun copil nu vrea sa aleaga intre parintii lui, fiindca are nevoie in egala masura de amandoi. Dar pentru ca este in acesta postura, intelege practic ca poate face orice doreste. Deci pot face ce vreau, sa tip, sa lovesc, sa raspund, sa vad cine ma vrea mai mult.

Prin urmare, dragi parinti, oricat de complexe ne-ar fi necesitatile noastre, sa nu uitam ca nevoile copiilor nostri sunt simple. Iar daca inevitabil, neintelegerile exista, de dragul copilului trebuie sa comunicam cu el, nu sa evitam subiectul. Are nevoie sa fie asigurat de dragostea si sprijinul nostru neconditionat, oferindu-i astfel motivatia spre o crestere frumoasa.

Psiholog Cristina Nenciu