Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Category Archives: 1. Sarcina ta

Al doilea trimestru de sarcina

A patra luna de sarcina

Datorita unei dezvoltari accelerate a partilor inferioare ale corpului, acum bebelusul tau are o forma mult mai umana. Mainile si picioarele sunt bine formate. Apare pielea care are acum o culoare rosu inchis, afiind foarte subtire se vede sangel curgand. Reflexe bebelusului devin mai active odata cu maturare musculara. Fatul incepe sa se miste mult mai activ, astfel ca in acesta perioada, mamico poti sa il simti pentru prima data.

Luna a cincea de sarcina
Structura pielii incepe sa atinga forma finala. Glandele sudoripare si glande sebacee sunt formate şi functioneaza. Apare parul, unghiile. le.

Scheletul copilului se intareste iar muschii corpului devin mai puternici. Daca deja ai inceput sa simti miscarile copilului, probabil ca de acum ai inceput sa devenia mai puternice. Copilul se misca in uter incercand sa descopere limitele spatiului sau. In aceasta perioada copilul doarme foarte mult, circa 20 de ore pe zi.

In aceasta perioda copilul devine constient de sunetele care se aud din afara uterului mamei. Uneori vei simti copilul speriat datorita unor zgomote prea tari sau neasteptate.

A şasea luna de sarcina….citeste mai mult

Primul trimestru de sarcina

Draga mamico, te invit sa facem impreuna o scurta calatorie in dezvoltarea prenatala a bebelusului tau. Perioada prenatala este impartit medical in trei trimestre de sarcina, fiecare trimestru de sarcina este alcatuit dein 3 luni. Bebelusul tau in perioada celor trei trimestre de sarcina este denumit medicala astfel: embrion, fetus copil.

Primul trimestru de sarcina

Prima luna de sarcina
In prima luna de sarcina are loc fertilizarea ovulului si coborare acestuia prin tubul…. catre uter. In aceasta calatorie a ovulului catre uter acesta se dezvolta prin diviziune celulara pana la formarea de discului embrionar de la care noul organism se va dezvolta. Din aceasta diviziune celulara apar doua straturi de celule. Unul din straturi formeaza discul embrionar, iar din cealalta jumatate se formeaza placenta si sacul amniotic.

Discul embrionar este alcatuit din trei timpurie de straturi de celule:

  1. ectodermul, din care se vor dezvolta organele de simt si sistemul nervos
  2. mezenchimul, din care se vor dezvolta sistemele circulator, osos si muscular
  3. endodermul, din care se vor dezvolta sistemul digestiv, unele sisteme glandulare

Si mai exista un strat special de celule care va forma in uter placenta. Aceasta palacenta are un rol esential in dezvoltarea intrauterina a bebelusului tau, prin ea se realizeaza schimbul de subsatnte nutritive si eliminarea toxinelor din corpusorul micutului este practic legatura dintre tine si el prin care acesta se hraneste. Tot din acest strat de celule se formeaza si sacul amniotic, sac care are rolul de a inconjura embionul in curs de dezvoltare si de a-l apara de factorii externi. Dina a-25 zi, inima va incepe sa pulseze si fortaza sangele sa circule prin vasele de sange din discul embrionar. Sistemul nervos incepe sa apara, mai intai in forma de canelura neuronala. Incep sa se dezvolte tractul intestinal, plamani, ficatul si rinichi. Pana la sfarsitul perioadei de o luna, embrionul arata ca o semiluna, cu mugurasi mici pe ambele parti ale corpului care indica mainile si piciorele incipiente ale fatului. Deci acesta prima luna de sarcina este foarte importanta si tu nici nu ai aflat ca esti insarcinata.

Luna a doua de sarcina
Embrionul creste acum masoara 6 mm. Incep sa se dezvolte oasele si muschi, iar corpul capata o forma rotunda. Incep sa se dezvolte gatul si fata care ii ofera embrionului un aspect uman. Va avea fruntea foarte proeminenta in comparatie cu restul corpului, ceea ce reflecta dezvoltarea precoce a creierului. Mugurii membrelorse vor alungit. Muschi si cartilajele se dezvolta. Organele sexuale incep sa se formeze.

Luna a treia….citeste tot articolul

 

Buni si granitele familiale

buni     Dupa nasterea copilului, proaspetii parinti au nevoie de un binemeritat ajutor din partea celor apropiati pentru a face fata noilor provocari. Primele saptamani pot fi o adevarata aventura in caminul recent marit, astfel ca ajutoarele nu intarzie sa apara. Si de cele mai multe ori aceste ajutoare sunt, bineinteles, mamele parintilor, adica bunicile.

Incarcate cu entuziasm si intentii bune, ele sunt un adevarat dar divin: te ajuta cu treburile casei, te invata ce e de facut cu bebelusul atunci cand tu te simti depasit de situatie, ce mai, sunt o reala vesta de salvare.

Dar, ce ne facem atunci cand timpul trece si simtim ca granitele familiale incep sa fie putin difuze? Tu, ca parinte, ai propriile idei despre ceea ce inseamna cresterea si educarea copilului sau despre cum trebuie sa functioneze dinamica familiei tale, dar buni se pare ca tot are si ea un cuvant de spus pe ici-colo.

Esential este sa intelegi perspectiva bunicilor. Inainte de toate ei sunt parintii tai. Te-au crescut, ti-au dat aripi sa iti iei zborul, iar acum, in cel mai important moment din viata ta, tu ai in sfarsit din nou nevoie de ei. De aici, e de la sine inteles de unde vine tot elanul “bunelor intentii”. Si cum cele mai prezente sunt mamele, la relatia cu acestea ne vom referi.

Problema granitelor difuze vine din tipul de relatie pe care ai avut-o cu mama ta in copilarie. Fiindca in aceste momente ea si-a reluat rolul de mama care are grija de copilul ei. Daca era genul de parinte hiperprotectiv, cel mai probabil si acum va incerca sa detina controlul actiunilor tale.

Un alt aspect delicat este acela ca pentru nepoti nu mai exista acelasi simt al responsabilitatii fata de educatia acestora, asa cum se intampla in cazul propriilor copii. Responsabili pentru educatia copilului sunt parintii lui. Gandul de a face parte din viata nepotilor ii indeamna pe bunici sa le faca toate poftele, doar pentru a fi iubiti si doriti in preajma lor.

Solutia vine din felul in care abordeaza problema tanarul cuplu de parinti. Asertivitatea este cheia. Exprimarea clara, argumentata si sustinuta reciproc a dorintelor privitoare la cresterea copilului, la educatia acestuia si la functionarea propriei dinamici familiale va conferi ideea clara de bariera in fata unei familii inchegate, unde nu este necesara nicio alta interventie decat aceea de sprijin. In caz contrar, daca dati dovada de inconsistenta in opinii, puteti crea impresia ca aveti nevoie de ajutor din exterior si acesta nu va intarzia sa apara.

Va mai puteti lovi de ideea ca orice bunic are dreptul de a fi in prezenta nepotului sau si de a-i oferi tot ceea ce simte el de cuviinta. Validati-i nevoile, fiindca este un sentiment absolut normal. Totul este ca aceste nevoi sa nu contravina educatiei stabilite de voi, ca parinti, pentru copilul vostru.

Este important sa reusiti sa va mentineti relatiile frumoase si sanatoase cu toti membrii familiei, pentru ca in acest fel setati un model sanatos de relationare pentru copilul vostru. In plus de asta, odata deveniti parinti, aveti responsabilitatea deplina de a invata sa gestionati mediul copilului vostru, care va va oferi de azi inainte cele mai neasteptate situatii carora sa le faceti fata. Asadar, a incepe formarea in sanul familiei nu poate fi decat un avantaj.

Psiholog Cristina Nenciu

Chiar tu esti o super mami!

super mamiFiecare femeie ajunge la un moment dat sa se gandeasca si sa analizeze daca e pregatita sau nu sa devina mama. Are grija sa isi construiasca mediul favorabil cresterii unui copil, prin obtinerea unui loc de munca bun, a unui sot grijuliu si iubitor, a unui camin confortabil, insa aceste aspecte palesc in fata grijii de a nu fi o mama buna. Cate femei nu isi pun problema: ” Oare o sa fiu o mama buna?”, “O sa stiu de ce are nevoie copilul meu?”, “Daca nu imi dau seama de ce plange?”, “Cum o sa ma descurc si cu bebelusul si cu treburile prin casa, si cu munca?”. Ei bine, nimeni nu se naste pregatit si invatat, insa poate deveni astfel. Un lucru este cert: cu cat se apropie femeia gravida de termenul nasterii, un al saselea simt pare sa se dezvolte, permitandu-i acesteia sa fie mai calculata si capabila de a face fata noii situatii cu mult tact. Acest fenomen se numeste “Baby brain” si se explica prin schimbarile hormonale atat de criticate de femeile gravide.

Ce presupune mai exact acest fenomen?

In timpul sarcinii, oricat de ciudat vi s-ar parea, creierul gravidei se contracta, scazand in volum. De aici pleaca toate problemele la nivel cognitiv, pe care le intampini in perioada sarcinii. Astfel ca nu trebuie sa te mire daca iti uiti telefonul in congelator sau pleci cu telecomanda in geanta. I se poate intampla oricui…este gravid. Aceasta schimbare permite creierului sa se odihneasca intr-un mod sanatos pe parcursul sarcinii.

Frumusetea fenomenului vine dupa nastere, cand decontractarea creierului aduce un aport in volumul acestuia, lucru ce se traduce in plan cognitiv printr-o usoara sporire a IQ-ului.

De ce se intampla acest lucru? Pentru ca pana sa il tii in brate pe cel mic, nu a depins nimeni in totalitate de tine, iar atentia ta nu a trebuit sa fie permanent distribuita decat intr-o singura directie…a nevoilor tale. Acum totul se imparte la minim doi si tu poti face asta cu brio.

Iar daca sotul tau se minuneaza de abilitatile tale de Napoleon renascut, fiindca in timp ce la telefon prietenele tale te pun la curent cu noutatile, ai si mancarea aproape facuta, pe foc, iar copilul e curat, hranit si vesel, tu poti zambi in coltul gurii fiindca stii prea bine ca acum esti… o super mami!

Psiholog  Cristina Nenciu

Un start sanatos pentru un bebe frumos

Primul trimestruPrimul trimestru de sarcina este pe langa cel mai provocativ si plin de extaz pentru mamica si cel mai important din punctul de vedere al dezvoltarii sanatoase a copilului. De ce? Pentru ca fatul este, in aceasta faza, foarte vulnerabil. Acum se formeaza primele organe, structura pe care ulterior se va dezvolta bebelusul, iar placenta, in stadiul acesta, nu poate face fata tuturor factorilor nocivi. Prin urmare, sensibilitatea acestui moment de evolutie nu este deloc de neglijat.

In aceasta perioada avalansa de hormoni, insotiti de hormonul nasterii “gonadotropina corionica umana” (hCG-ul), duce la un dezechilibru emotional pentru proaspata mamica. Astfel se explica de ce majoritatea gravidelor experimenteaza, pe langa starile fizice de greata sau oboseala, treceri bruste de la extaz la tristete sau de la armonie la isterie.

 Pentru unele femei aceasta perioada poate fi epuizanta, reducandu-le fericirea asteptarii copilului, lucru ce poate duce la sentimente de vinovatie. Trebuie doar stiut faptul ca sunt sentimente normale, iar vinovatia resimtita nu e decat dovada relatiei de atasament formata deja cu bebelusul. Toata aceasta amplitudine hormonala este necesara dezvoltarii optime a bebelusului.

Psiholog Cristina Nenciu

Ce simte copilul in burtica

Toate studiile recente dovedesc ca bebelusul are in utero capacitati uimitoare, care in nici un caz nu trebuie subestimate, si aceasta in special din a patra luna de sarcina.

Aude, simte contactele/mangaierile si se pare ca ar avea chiar si capacitatea de a memora. Tot de atunci poate auzi zgomotele exterioare si interioare, in special sunetele grave. Ganguritul, vocea mamei sale, a tatalui, un cantec repetat.

Creierul sau se afla in plin proces de evolutie, iar acesti stimuli contribuie la activarea neuronilor.

Unele studii realizate de cercetatori au demonstrat ca, la sfarsitul sarcinii, bebelusul prefera vocile in locul zgomotelor, vocile feminine in locul celor masculine si, mai presus de toate, vocea mamei. Bebelusul isi exerseaza de asemenea in mod considerabil simtul tactil.

Se agata de cordonul ombilical, loveste picioarele peretii uterului pentru a-si lua elan. Reactioneaza mai ales atunci cand mama sau tatal mangaie pantecele: pentru el este o atingere familiara, reconfortanta, un mod de a comunica foarte linistitor.

De asemenea, studiile mai arata ca fatul reactioneaza la emotiile mamei si uneori chiar le poate percepe. Tristetea, mania, emotiile foarte intense si indelungate (doliul, divortul etc.) pot marca de altfel dezvoltarea fatului.

Ca fatul are o viata senzoriala, se stia de mult. Iata ca, in prezent, se dovedeste ca are si una afectiva.

 

Cum facem fata bebelusului?

Ce puteti face daca va simtiti depasiti de situatieSe intampla extrem de des ca parintii sa isi faca foarte multe griji crezand ca nu vor fi capabili sa raspunda corespunzator nevoilor copilului lor si sa se simta depasiti de situtaie. Lipsa de incredere, descurajarea, senzatia ca sunt singuri, tristetea, sentimentul „ca nu mai poti” sunt reactii normale, fiind de fapt aspecte ale procesului de invatare de a fi parinte.

Idei bune pentru aceasta etapa

  1. Nu va izolati in casa si mai ales nu va rupeti de lumea exterioara

  2. Nu va izolanti in casa ca intr-un „bol de sticla”, deoarece limitand contactele cu prietenii si parintii, pot fi totusi o sursa de ajutor si de sfaturi pretioase uneori.

  3. Nu ezitati sa cereti ajutorul celorlalti atunci cand aveti nevoie de ajutor sau cand ceva nu intelegeti

  4. Un sugar nu doarme noaptea decat din a treia sau a patra luna. Noptile nedormite ii vor impiedica sigur pe parinti sa isi duca la bun sfarsit treburile zilnice, de aceea se vor simti depasiti si obositi. Nu trebuie sa aveti retineri in a accepta sau a cere ajutorul pentru sarcini precum menajul, spalatul, gatitul…Poti sa-ti angajezi o menajera sau poti ruga o prietena, soacra sau mama sigur vor dori cu ardoare sa va ajute in aceasta perioada. Un mediu asa cum il stiati voi inainte de a veni pe lume cel mic, nu poate fi decat benefic pentru moralul vostru.

  5. Ingaduiti-va mici „escapade”, nu va neglijati viata de cuplu, iesiti la masa in oras, la film etc
  6. Incercati sa faceti un program de iesiri, cu copilul. Acest lucru este recomandat mai ales atunci cand parintii se simt epuizati sau nu mai reusesc sa tina situatia sub control (bebelusul nu se opreste din plans). Aerul proaspat si lumina naturala va vor reda cu siguranta energia si vor avea un efect reconfortant, atat pentru voi, cat si pentru copil.
  7. Atentia la propria sanatate , de multe ori mult prea des unii parinti au tendinta de a sacrifica totul, inclusiv propria sanatate. De aceea va garantam ca niste parinti epuizati sau bolnavi nu vor putea avea grija de copil asa cum trebuie.
  8. Acceptati-va limitele si evitati obiectivele prea ambitioase. Multi parinti sunt exigenti cu ei insisi, vor doar ce este mai bun sau doresc ca totul sa fie perfect (ca bebelusul lor sa doarma toata noaptea de la 2 luni, sa mearga in picioare de la 10 luni, sa nu mai aiba nevoie de scutece la 12 luni…). Cu asteptari atat de mari, riscati sa creati o presiune inutila, atat pentru voi, cat si pentru copil, si sa fiti dezamagiti.

Continuarea:    Si cel mai important….

Bunastarea, indicator de sanatate

Nivelul de bunăstare al familiei este un alt factor de influenţă al sănătăţii la copiii între 3 si 6 ani. Astfel, în familiile unde nivelul de trai este scăzut, mai exact în familiile sărace, se constată o frecvenţă mai mare a îmbolnăvirilor.

În perioada prenatală, o alimentaţie necorespunzătoare a mamei poate genera probleme de sănătate ale fătului, până la situaţii extreme precum naşterea prematură sau, în cazuri foarte grave, moartea acestuia.

De asemenea, o serie de probleme de sănătate a copilului, de tipul infecţiilor ORL, probleme de vedere, anemii pot fi efectul malnutriţiei.

O serie de dificultăţi de integrare socială (copii malnutriţi în perioada prenatală sau după naştere dezvoltă instabilitate emoţională, iritabilitate care pot avea ca efect probleme de integrare în grup şi dificultăţi de învăţare) ca şi diferite boli somatice (astm, insomnie, migrene) îşi au originea tot în problemele de nutriţie a mamei.

Perioadele dezvoltarii umane

1. Perioada prenatală (concepţiei – naştere). Este una din etapele de dezvoltare majoră a individului, se formează structura de bază a organismului şi este caracterizată printr-o mare vulnerabilitate, în special în primele trei luni de dezvoltare prenatală.

2. Copilăria mică (0 – 3 ani). Se caracterizează prin dependenţa totală de adulţi, dar şi prin multiple abilităţi/reflexe înnăscute care dispar pe parcurs, dar care asigură bazele învăţării, o învăţare caracterizată prin senzorialitate. Către 2 ani asistăm la primele evoluţii independente, copilul merge, vorbeşte şi apar primele semne de socializare, interesul faţă de alţi copii.

3. Copilăria mijlocie (3 – 6 ani). La această vârstă copilul are abilităţile necesare pentru a se integra într-un program educaţional, este perioada preşcolară. Conştientizează propriile trebuinţe şi le exteriorizează, apar reacţii de refuz dar şi autocontrolul; relaţia cu adulţii începe să se modifice; poate realiza o serie de activităţi singur, este mult mai independent şi se structurează primele relaţii sociale.

A rămâne însărcinată… o adevărată aventură

Sarcina reprezintă o aventură unică în viaţa unei femei, fiind şi un prilej de bulversări fizice şi psihice foarte puternice.

Mai mult decât atât, este o aventură trăită în uniune cu mica fiinţă care locuieşte în noi, care se dezvoltă treptat şi ocupă, pe zi ce trece, un loc tot mai important în viaţa noastră.

Sarcina constituie de asemenea ocazia de a stabili o legătură aparte cu bebeluşul. Această relaţie evoluează progresiv şi capătă o semnificaţie foarte specială începând din luna a cincea, când prezenţa celui care convieţuieşte cu noi se face simţită mai concret, iar legăturile dintre mamă si bebeluş se intensifică.

Legatura afectiva

Ca tineri părinţi, am avut cu toţii ocazia să auzim comentarii care insinuează că a da prea multă atenţie unui copil, a-l mângâia prea mult când plânge, a-l legăna prea des sau pur şi simplu a răspunde prea repede nevoilor sale ar însemna să îl „răsfăţăm”.

Nu numai că acest lucru este complet fals, dar s-a demonstrat că atenţia şi stimularea favorizează dezvoltarea copilului, permiţând crearea unei legături esenţiale pentru siguranţa şi încrederea sa: legătura afectivă.

Ce este ataşamentul?

Este legătura afectivă intensă care se dezvoltă între copil şi părinţii săi şi care îi permite acestuia să se simtă iubit, încrezător şi, mai ales, în siguranţă.

Ataşamentul este acea relaţie privilegiată care se dezvoltă în primii ani între părinte şi copil (în special între 6 luni şi 2 ani).

Această legătură se dezvoltă treptat, răspunzând nevoilor fizice şi emoţionale ale copilului.

Dacă acest proces se desfăşoară în condiţii bune, vorbim despre o legătură afectivă securizantă.