Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Category Archives: 1) Stadiile dezvoltarii 0-12 luni

Criteriile de diagnostic pentru Tulburare prin Anxietate de separare

AnxietateAsa cum am vazut in articolul anterior, anxietatea de separare este un fenomen cu care multi dintre noi interactionam, chiar daca uneori nu suntem constienti de acest lucru.

 

Experientele copilariei care dau nastere fricii de necunoscut ne pot determina comportamentul si ne pot influenta covarsitor modul in care reactionam si privim lumea si experientele vietii. Primul pas catre tratarea anxietatii se face o data cu dorinta noastra de a ne vindeca. Criteriile de diagnostic corect, succinct prezentate sunt:

 

A. Din punct de vedere al dezvoltarii armonioase anxietatea nepotivita si excesiva in legatura cu separarea de locuinta sau de aceia fata de care persoana este atasata, este dovedita de trei (sau mai multe) din urmatoarele manifestari:

  1. Suferinta recurenta excesiva la separarea sau la anticiparea unei separari de casa sau de o figura majora de atasament;
  2. Ingrijorare persistenta sau excesiva in legatura cu pierderea suferita sau in legatura cu posibilul rau care s-ar putea intampla unor figuri majore de atasament;
  3. Ingrijorare persistenta sau excesiva ca un eveniment nedorit va duce la separarea de o figura majora de atasament (de ex: ca se va rataci sau ca va fi rapit);
  4. Lipsa dorintei sau refuzul, persistente, de a merge la scoala sau in alta parte, din cauza fricii de separare;
  5. Frica, persistenta si excesiva, sau ezitarea/lipsa dorintei de a ramane acasa singur sau fara figura majora de atasament ori de a ramane singur in alte medii, fara adulti semnificativi;
  6. Ezitare sau refuz, persistente, de a merge la culcare fara sa fie aproape de o figura majora de atasament ori ezitare sau refuz persistente de a dormi in alta parte decat acasa;
  7. Cosmaruri repetate, implicand tema separarii;
  8.   Acuze repetate de simptome somatice (cum ar fi cefalee, dureri de stomac, greata sau varsaturi) atunci cand se produce sau este anticipata o separare de figuri majore de atasament.

B. Durata tulburarii este de cel putin 4 saptamani.

  1. Debutul este inaintea varstei de 18 ani
  2. Tulburarea cauzeaza suferinta semnificativa clinic sau alterari sociale, academice (ocupationale) sau in alte domenii importante ale functionarii.
  3. Tulburarea nu apare numai in cursul unei tulburari pervazive a dezvoltarii, al schizofreniei sau unei alte tulburari psihotice si (la adolescenti si adulti) nu este explicata mai bine de tulburarea prin panica cu agorafobie.

Debut precoce = daca debutul s-a manifestat inaintea varstei de 6 ani.

 

Sursa: Manual de buzunar de Psihiatrie Clinica, de Kaplan and Sadock

 Constanta Vasile – Psiholog clinician/Consilier analitic

 

 

 

 

 

 

Anxietatea de Separare

Boy holding onto his motherAnxietatea de separare este un fenomen cu care multi dintre noi interactionam, chiar daca uneori nu suntem constienti de acest lucru.

Un exemplu in care anxietatea de separare este prezenta se regaseste in momentul in care copiii se despart de parintii lor in prima zi de scoala.

Ei plang si isi manifesta opozitia fata de timpul scurt pe care nu il mai petrec cu parintii lor.

Aceasta afectiune este activata in momentul in care interactionam cu o experienta traumatica (o boala incurabila, o despartire, moartea unei persoane dragi).

Astfel, persoanele care sufera de anxietate de separare se ingrijoreaza mai usor si se tem ca ceva tragic se poate intampla cu ele sau cu persoanele pe care le iubesc.

Aceasta este modalitatea in care reactioneaza copiii atunci cand sunt se despart de parinti pentru a merge la scoala, insa la varsta adulta, monstrii copilariei se transforma in boli, accidente sau orice alte evenimente neplacute care ii pot indeparta de cei dragi.

Mai mult decat atat, exista studii care arata ca anxietatea de separare este o extensie a unui atasament disfunctional stabilit intre noi si parintii sau ingrijitorii nostri atunci cand eram copii.

Aceasta legatura ne determina sa fim mai vulnerabli la varsta adulta, in special in momentele mai tensionante.

Experientele copilariei care dau nastere fricii de necunoscut ne pot determina sa ne simtim infricosati sau anxiosi.

Acest scenariu apare in special in cazul familiilor cu o situatie materiala dezavantajoasa, cu dificultati emotionale sau cu abuz de droguri sau alcool.

Aceste “preocupari” stresante ii pot determina pe parinti sa-si neglijeze copiii, ceea ce-i determina pe cei din urma sa simta instabilitatea iubirii sau atentiei parintilor lor.

Pe de alta parte, daca parintii isi protejeaza copiii in mod exagerat, acest fapt poate conduce la o stare de anxietate crescuta in randul copiilor cu privire la lucrurile negative care li se pot intampla.

Desi anxietatea de separare difera in functie de fiecare persoana in parte, cercetatorii au descoperit cateva caracteristici general valabile ale acestei afectiuni:

  1. Anxietatea de separare este prezenta mai mult in viata femeilor decat in cea a barbatilor.

  2. In cazul anumitor persoane, anxietatea de separare aparuta in copilarie poate continua la varsta adulta.

  3. Simptomele acestei afectiuni apar in urma unui eveniment traumatic. Insa exista si anumite schimbari care pot activa aceste simptome in cazul anumitor persoane (schimbarea job-ului, a partenerului, etc).

  4. Anxietatea de separare are perioade in care poate fi profund activata si altele in care nu isi face simtita prezenta.

  5. Printre simptomele pe care le putem enumera, amintim: gandul exagerat ca ii putem pierde pe cei dragi, cosmarurile in care aceste frici sunt prezente, tristetea, incapacitatea de a ne concentra, evitarea de a dormi departe de fiintele iubite.

  6. Anxietatea de separare este prezenta mai mult in cazul adultilor decat in cazul copiilor.

Desi tratamentul acestei afectiuni se intinde pe o durata mai lunga de timp, anxietatea de separare poate fi vindecata.

Fie ca alegem varianta medicamentelor, a sedintelor de psihoterapie sau a imbinarii acestora, primul pas catre tratarea anxietatii se face o data cu dorinta noastra de a ne vindeca.

Resurse: http://www.psychologyineverydaylife.net

Sursa: www.damaideparte.ro

„Ascultator” de la trei luni

     S-a dovedit că lectura are efecte benefice asupra copiilor încă de la vârsta de 3 luni.

Este atât de plăcut să îi asculţi pe tati sau pe mami spunând o poveste, să le auzi vocea atât de reconfortantă şi de stimulantă…

De altfel, se remarcă foarte devreme curiozitatea de care copiii dau dovadă la descoperirea cărţilor-obiecte, a cărţilor de baie, a cărţilor de jucărie sau a ceea ce numim „cărţi pentru copii”, care sunt pline de culori, de texturi şi de forme incitante.

Părinţii pot deci să profite de această fascinaţie pentru a începe să le spună poveşti încă de când sunt foarte mici, chiar şi de la 3 sau 6 luni.

De fapt, cu cât copilul este pus în contact mai devreme cu cărţile, cu atât le va percepe ca făcând parte dintre jucăriile sale obisnuite şi îşi va dori să le descopere.

 

Ce este angoasa de la 8 luni

Copilul tău atât de zâmbitor şi de sociabil manifestă subit, pe la 8 luni, o nelinişte, chiar o teamă iraţională în faţa unui chip necunoscut sau puţin familiar? Începe să plângă când îl laşi singur, chiar şi pentru câteva momente, sau atunci când o altă persoană îndrăzneşte să îl ia în braţe? Nu te speria, această fază este perfect normală: este angoasa de la 8 luni sau angoasa separării. Trebuie să precizăm că această fază se distinge de anxietatea separării, pe care unii copii o pot trăi mult după ce au trecut de 8 luni.

Angoasa separării este o nelinişte bruscă de a nu fi despărţit de mamă, şi se datorează descoperirii de către copil a propriei individualităţi. Pe când înainte se afla în simbioză sau în perioada fuzională cu mama, îşi dă seama dintr-odată că este o persoană distinctă, că „există” şi că este diferit de mama sa.

Începe de asemenea să înţeleagă că mama poate să plece, să îl părăsească şi nu înţelege că ea nu a dispărut de tot doar pentru că nu se află în câmpul său vizual. Devine prin urmare foarte anxios, fapt ce explică numeroasele reacţii de nelinişte şi de supărare în absenţa acesteia. Toţi copiii trec prin această angoasă „sănătoasă”.

Ea este normală şi chiar de dorit. Este o fază de tranziţie esenţială pentru buna dezvoltare a copilului.

 

Si cel mai important….

Apelati la ajutorul unui specialist daca este nevoie. Trebuie sa intelegeti si sa acceptati ca anumite situatii grave de impas pot justifica apelul la un ajutor specializat (psiholog, medic, asistenta etc.).

– pentru depresia post-natala

– bebelusii hipersensibili si foarte dificili, greu de potolit;

– situatiile de criza in cuplu (conflicte, dificultati de adaptare).

Se impune asadar sa deveniti constienti ca rolul de parinte consta in primul rand in a fi la dispozitia copilului, in a raspunde la nevoile acestuia, dar, mai ales, in a va acorda timp pentru a va adapta.

Trebuie sa intelegeti ca nu deveniti parinti peste noapte. Ca in orice noua deprindere formata, exista momente agreabile si momente mai dificile. Este indicat sa va ocupati de fiecare lucru la timpul lui si sa profitati din plin de micile bucurii pe care vi le aduce acest rol nou, un rol cu care trebuie sa va acomodati incetul cu incetul.

Continuarea:  Cateva trucuri psihologice…


Manifestari de anxietate la varsta 15-30 luni

Un bebelus in varsta de 15-30 luni isi manifesta protestul prin urmatoarele simtome: plange, tipa,cauta parintii din priviri, respinge contactul cu persoane straine, ciupeste, musca, incearca sa fuga.

Acestea sunt primele simtome apoi intervine: Disperare care se manifesta prin: inactivitate, neinteresat de mediu, necomunicativ, regresie a achizitiilor psihomotorii, biberon, enurezis, refuzul alimentatiei

Si ila final: Detasare incepe sa prez interes fata de mediu, relatii superficiale cu strainii, pare fericit….

Activitati cu bebelusul: 0-3 luni

bebe joc       A sosit si ziua in care ati ajuns cu bebe acasa. Incantati nevoie mare, tot interesul se centreaza acum pe micuta comoara. Cu un nivel de entuziam si teroare in egala masura aveti grija sa ii satisfaceti toate nevoile micutului, sa fiti cei mai securizanti si grijulii parinti. Zilele trec si incepeti sa va mai relaxati, fiindca ati vazut ca sunteti capabili sa il mentineti pe bebe in viata. Dar acum vi se ridica alte semne de intrebare: “ Oare ii acordam suficienta atentie?” , “Ce putem face cu el?”, “Doar se uita in spatiu si nu arata niciun interes deosebit pentru toate eforturile noastre de a canta sau de a fatai toate jucariile pe care le avem prin fata lui.”

In primele luni de viata nu va puteti astepta la prea multa interactiune din partea copilului. Dar asta nu inseamna ca nu este important sa te joci cu el. Din prima zi bebelusul este interesat de ce se intampla in jurul lui. In creierul lui micut are loc o activitate intensa de realizare a conexiunilor, de sortare si clasificare a informatiilor. Joaca este cea care il ajuta pe copil sa inteleaga fenomenele acestei vieti. Pe masura ce creste, jocul este crucial pentru dezvoltarea sa sociala, emotionala, fizica si cognitiva. In plus, solidifica relatia de atasament cu parintele. Nu uitati, cu cat copilul rade mai mult, cu atat plange mai putin.

La inceput repetitia este foarte importanta. Tocmai pentru ca nu poate intelege tot ceea ce ii aratati, repetarea stimulilor ii permite deprinderea lor.

La aceasta varsta cunoasterea se realizeaza prin simturi, asadar si joaca trebuie gandita prin perspectiva acestora. Nu uitati ca aria vizuala are inca un camp ingustat, astfel ca nu va asteptati sa raspunda stimulilor vizuali indepartati.

Cele mai importante activitati ludice care ii incanta pe copii la aceasta varsta sunt:

  • cantatul (fredoneaza diverse melodii si stand aproape de el oscileaza cu indicarea buzelor tale si apoi a buzitelor lui, pentru a asocial sunetul glasului cu gura, incurajand astfel limbajul),
  • dansul (observa ce melodii prefera, ia-l in brate si danseaza cu el),
  • cunoasterea obiectelor (ajuta-te de orice obiect din casa, de la jucarii pana la linguri sau lamai, tine-le in fata copilului, uita-te indeaproape la ele si descrie-le ca si cum abia acum le-ai descoperit),
  • simtirea materialelor (alege obiecte si materiale cu texturi diferite si jucati-va cu ele: atinge-i usor manutele, fata, piciorusele si foloseste-te de mimica si sunete pentru a descrie senzatiile produse de atingerea acestora).

Puterea de concentrare a bebelusului difera foarte mult, factorii care influenteaza fiind in mare parte cei fiziologici. Asigurati-va ca micutul este perfect uscat si are o temperatura optima inainte de a incepe o activitate. Apoi tineti cont ca fiecare activitate sa nu tina mai mult de 5 minute, fiindca riscul ca bebe sa devina frustrat creste considerabil. Daca observati o grimasa sau un scancet schimbati jocul cu ceva mai confortabil, cum ar fi o imbratisare.

Cand se pot observa primele semne ale autismului?

bebe autismNiciun parinte nu vrea sa creada ca pruncul lui perfect poate avea o problema. Dar cand vine vorba de autism, depistarea cat mai timpurie a simptomelor face o diferenta majora in evolutia copilului.

O greseala comisa de catre multi parinti este aceea de a astepta. Chiar si atunci cand simt ca ceva nu este in regula cu copilul lor isi spun sa mai astepte, sa vada cum evolueaza lucrurile si poate se va rezolva problema de la sine. Parintele nu face acest lucru cu buna stiinta, ci ghidat de speranta. Insa este cea mai mare greseala, deoarece in tot acest timp pierdut, copilului i se ia o sansa de la recuperare. Plasticitatea creierului bebelusului permite o recuperare a informatiilor fantastica, dar cu cat timpul trece, cu atat recuperarea devine mai greoaie.

Ce inseamna depistare timpurie?

La ora actuala cei mai multi specialisti evita sa evalueze copiii pana la varsta de 2-3 ani, in ideea ca ritmul dezvoltarii difera de la un copil la altul si unele achizitii se fac mai lent. Daca observi ceva in neregula la copilul tau, urmeaza-ti instinctul parental si nu te lasa convins de argumente generale. Cere o evaluare a copilului. Nu ai nimic de pierdut.

In unele cazuri, primele semne apar chiar incepand cu varsta de 6 luni. Aceste semne sunt:

– lipsa zambetului ca raspuns la zambetul persoanelor apropiate;

– lipsa contactului vizual sau a urmaritului cu privirea obiectelor ce trec prin raza lui vizuala;

-absenta ganguritului specific bebelusilor ori a sunetelor emise spre a atrage atentia.

In acelasi timp, o cazuistica des intalnita este aceea a copiilor cu o dezvoltare perfect normala pana la varsta de 12 luni, in care copilul initiaza si contact vizual, rupe si primele cuvinte, insa brusc sufera o regresie si pierde parca din achizitii, refuzand sa mai faca vreun progres. Daca treceti printr-o astfel de experienta cu copilul, nu mai stati pe ganduri si apelati in cat mai scurt timp la o evaluare psihologica.

Nicio alta persoana nu este mai avizata in a observa evolutia copilului decat parintele, fiindca acesta din urma este acela care isi cunoaste cel mai bine pruncul, vazandu-l zi de zi cum creste. Medicul sau psihologul poate fi un partener valoros in evaluarea simptomaticii copilului, insa in cele cateva zeci de minute cat dureaza o consultatie nu poate observa ceea ce parintele observa zilnic. Astfel ca, nu omiteti in a-i comunica specialistului orice observatie facuta, oricat de neimportanta sau prosteasca vi s-ar parea.

Un aspect important de retinut este acela ca semnele timpurii ale autismului presupun absenta comportamentelor normale ale bebelusului si nu prezenta celor anormale. In unele cazuri, simptomele timpurii sunt confundate cu particularitati ale bebelusului perfect, acel bebelus cuminte, care nu plange, pare independent si nu face mofturi.

Psiholog Cristina Nenciu

Dezvoltarea nu are loc la ore fixe !

    bebePrimele 12 luni petrecute cu bebelusul tau par nemaipomenit de scurte, iar el reuseste sa parcurga in acest timp o transformare incredibila. Bebelusii cresc si se schimba intr-un ritm uluitor, si in fiecare luna te vor surprinde cu evolutii noi si interesante.

Proaspetii parinti se intreaba de multe ori la ce sa se astepte in continuare si cum sa isi dea seama daca dezvoltarea copilului lor este “in grafic”. Cu toate acestea, in loc sa te concentrezi atat de mult pe etapele de dezvoltare, este important sa iti amintesti ca toti bebelusii se dezvolta in ritmul lor propriu. Exista o “fereastra” destul de larga pentru cand este normal ca un copil sa atinga un anumit stadiu de dezvoltare.

Chiar si in cazul in care copilul tau face o achititie mai timpurie, ar putea ajunge la o alta mai tarziu, pentru ca e atat de preocupat cu perfectionarea celei dintai. Bineinteles, acest lucru depinde intr-o mare masura si de reactiile tale, ca parinte, la fiecare reusita a lui.

Unii bebelusi pot spune primul cuvant pe la opt luni, in timp ce altii nu vor incepe sa vorbeasca pana dupa implinirea primului an. Si mersul poate incepe oricand intre noua si 18 luni.

Trebuie sa ai in vedere aceste variatii ale dezvoltarii, atat pentru a-i permite copilului sa aiba parte de o dezvoltare naturala armonioasa, cat si pentru a te elibera pe tine de stresul si anxietatea induse de termenele prestabilite. Si nu uita: orice achizitie a copilului, fie ea cat de mica, trebuie apreciata, laudandu-i efortul micutului, pentru a-l motiva sa progreseze!

Psiholog Cristina Nenciu

Cum facem fata bebelusului?

Ce puteti face daca va simtiti depasiti de situatieSe intampla extrem de des ca parintii sa isi faca foarte multe griji crezand ca nu vor fi capabili sa raspunda corespunzator nevoilor copilului lor si sa se simta depasiti de situtaie. Lipsa de incredere, descurajarea, senzatia ca sunt singuri, tristetea, sentimentul „ca nu mai poti” sunt reactii normale, fiind de fapt aspecte ale procesului de invatare de a fi parinte.

Idei bune pentru aceasta etapa

  1. Nu va izolati in casa si mai ales nu va rupeti de lumea exterioara

  2. Nu va izolanti in casa ca intr-un „bol de sticla”, deoarece limitand contactele cu prietenii si parintii, pot fi totusi o sursa de ajutor si de sfaturi pretioase uneori.

  3. Nu ezitati sa cereti ajutorul celorlalti atunci cand aveti nevoie de ajutor sau cand ceva nu intelegeti

  4. Un sugar nu doarme noaptea decat din a treia sau a patra luna. Noptile nedormite ii vor impiedica sigur pe parinti sa isi duca la bun sfarsit treburile zilnice, de aceea se vor simti depasiti si obositi. Nu trebuie sa aveti retineri in a accepta sau a cere ajutorul pentru sarcini precum menajul, spalatul, gatitul…Poti sa-ti angajezi o menajera sau poti ruga o prietena, soacra sau mama sigur vor dori cu ardoare sa va ajute in aceasta perioada. Un mediu asa cum il stiati voi inainte de a veni pe lume cel mic, nu poate fi decat benefic pentru moralul vostru.

  5. Ingaduiti-va mici „escapade”, nu va neglijati viata de cuplu, iesiti la masa in oras, la film etc
  6. Incercati sa faceti un program de iesiri, cu copilul. Acest lucru este recomandat mai ales atunci cand parintii se simt epuizati sau nu mai reusesc sa tina situatia sub control (bebelusul nu se opreste din plans). Aerul proaspat si lumina naturala va vor reda cu siguranta energia si vor avea un efect reconfortant, atat pentru voi, cat si pentru copil.
  7. Atentia la propria sanatate , de multe ori mult prea des unii parinti au tendinta de a sacrifica totul, inclusiv propria sanatate. De aceea va garantam ca niste parinti epuizati sau bolnavi nu vor putea avea grija de copil asa cum trebuie.
  8. Acceptati-va limitele si evitati obiectivele prea ambitioase. Multi parinti sunt exigenti cu ei insisi, vor doar ce este mai bun sau doresc ca totul sa fie perfect (ca bebelusul lor sa doarma toata noaptea de la 2 luni, sa mearga in picioare de la 10 luni, sa nu mai aiba nevoie de scutece la 12 luni…). Cu asteptari atat de mari, riscati sa creati o presiune inutila, atat pentru voi, cat si pentru copil, si sa fiti dezamagiti.

Continuarea:    Si cel mai important….

Influenta atasamentului

     Evaluarea schemei de atasament al copilului aflat la varsta de un an este inalt predictiva pentru comportamentul copilului la gradinita. Copiii care la varsta de 4-5 ani dovedesc o relatie de atasament sigura cu mama lor vor fi cooperanti, iubiti de ceilalti copii din colectivitate, plini de energie, pricepere si resurse.

     Copiii cu relatie de atasament anxioasa, evitanta, vor manifesta comportamente ostile, antisociale, vor fi izolati afectiv si vor cauta prea multa atentie. Copiii cu atasament nesigur vor fi tensionati, incordati, impulsivi, cu sentimente de neputinta, usor de frustrat si vor cere multa atentie de la persoanele din jur.