Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Category Archives: 3) Fricile copilului

Povestea Prințesei fără nume…..

A fost odată ca niciodată o prințesă. Prințesa trăia într-un palat măreț și o chema Prințesa Fără Nume.
Prințesa Fără Nume, trăia într-o lume lipsită de culoare. Culorile pe care ea le vedea în fiecare dimineață când se trezea și până la culcare erau negru și gri. Bunica ei, regina mamă, femeie trecută prin multe încercări, ajunsă la vârsta de 180 ani, păstra cu sfințenie o carte de povești moștenită de la bunica ei și în fiecare seară, înainte de culcare, îi citea Prințesei Fără Nume din acea carte, o poveste.
Poveștile erau nemaipomenite, iar Prințesa Fără Nume era fascinată și aștepta nerăbdătoare fiecare seara când Bunica ei îi citea din cartea minunată. Poveștile vorbeau de eroi, eroine, Feți Frumoși, Cosânzene, Zâne, de iarbă verde, de râuri albastre, de focuri roșii, de Soare arzător și galben, de Lună caldă și albă, de cer cu stele și de multe, multe minunății pe care Prințesa Fără Nume doar și le putea închipui. Bunica îi mai citea din cartea minunată de povești despre fericire, despre curcubeu, despre dragoste, despre păsări măiestre și multe altele pe care Prințesa Fără Nume nu le întâlnise în lumea în care trãia.

Ultimei povești din cartea minunată, îi lipseau câteva pagini care se pierduseră în timp, așa că povestea se termina în “Și Zeița Valorizării se supară foc și plecă din lumea asta luând cu ea culoarea, fericirea, curcubeul, dragostea, soarele, luna, stelele și toate celelalte minuni.”
Într-una din seri, când Bunica îi povestea despre o minunată vietate, micuța Prințesă Fără Nume îi fãcu o promisiune bunicii, că atunci când va ajunge la vârsta feminității, va pleca de acasă să caute dincolo de hotarele palatului aceste minunății, să o caute pe Zeița Valorizării. Timpul trecu și veni acea zi minunată când Prințesă Fără Nume împlini 13 ani, vârsta feminității. Așa cum promise, își luă rămas bun de la părinții săi și de la Bunica și plecă în căutarea Zeiței Valorizării. Porni la drum cu multă frică, pentru că nu știa ce o să urmeze și unde o să o ducă drumul. Tristă, că lasă casa părintească și pe Bunica dar cu speranța că va aduce înapoi culorile, strângând la piept desaga în care avea cartea minunată de povești, plecă fără să se uite înapoi. Merse și merse, depăși cu mult granițele țării tatălui său. După atâta mers, obosită fiind, i se fãcu somn. Își făcu o pernă dintr-o piatră și adormi. Începu sa viseze. În vis îi apăru un Șarpe, șerpuind pe un câmp înverzit, așa cum era în cartea din care Bunica îi citea în fiecare seară. Șarpele se opri, se uită la ea ridicându-și capul din iarbă și îi spuse. “În drumul tău de mâine, te vei împiedica de un băț și vei cădea. Sã te ridici ṣi să iei acel băț drept toiag care să te însoțească la drumul tău, căci îți va fi de mare folos.”

Prințesa Fără Nume se trezi și porni la drum. La un moment dat, privind în zare să vadă daca drumul capată o cotitură, se împiedică și căzu. Se ridică și porni mai departe, insa își aminti de vis. Se întoarse din drum, se uita la bațul care o darâmase și îndoită dacă să ia bățul sau nu, gândind cã pentru ea devenea o greutate în plus, se hotărî într-un final să-și asculte visul și luă bățul cu ea.

Pornind iar la drum, merse fãrã oprire ore, zile, sãptãmâni. Dupa 6 sãptãmâni de mers, obosi si se hotãrî sa se opreascã pentru a se odihni. Căzu iar într-un somn adânc. În visul ei apăru o pãdure deasă și din interiorul pădurii ieși un Jaguar, care uitându-se la ea îi spuse: “Mâine, în drumul tău, ai să găsești un băiat de vârsta ta rătăcit, cu hainele rupte. Să nu te sperii de el ci să îl inviți cu tine la drum.”
Prințesa Fără Nume se trezi și porni la drum. La un moment dat, pe marginea drumului, un băiat trist și posomorât, stătea și desena semne nepământene cu degetul în praf. Se uită la el și aducându-și aminte de vis îl întrebă dacă dorește să meargă cu ea. Băiatul încuviință și porniră amândoi la drum, fără a scoate o vorbã. Merseră ei ce merseră, până ce oboseala îi toropi și se culcară pe marginea drumului. Prințesa Fără Nume avu din nou un vis. Se făcea că din înaltul cerului un vultur privea orizonturile. Se coborî din înãlțimile lui și îi grăi fetei. “Draga mea, drumul pe care ai pornit este foarte frumos, dar și foarte anevoios. Mâine pe drum ai să găsești un bolovan, care la un moment dat va lumina. Oprește-te și ia-l cu tine.”

Prințesa Fără Nume se trezi, îl trezi și pe băiat și porniră la drum. Cum mergeau ei așa în liniște pe un drum care nu mai vazu oameni de mult timp, la un moment dat Prințesa Fără Nume, observă o lumină, se apropie si dădu peste un bolovan. Luă bolovanul în desagă și porni la drum. Îi era din ce în ce mai greu de mers, toate acele lucruri pe care ea le adunase îi îngreunau mersul. Se opri și aruncăndu-și privirea în departare văzu un palat. Palatul era împrejmuit cu garduri înalte. Străbătu ea drumul de jur împrejurul palatului dar nu găsi o poartă prin care să intre. Încercui palatul de trei ori și degeaba. Obosită, îngândurată și tristă că nu o să poată trece dincolo, se așeză pe bolovanul pe care îl cără cu ea și bolovanul începu să îi vorbească: “Fata mea, ca să poți intra în palat trebuie sa răspunzi la o ghicitoare: “Când sunt în pântec, văd. Când mă nasc, îmi pun ochelari. La vârsta adolescenței și la vârsta adultă, sunt orb. La bătrânțe, încep să văd prin ochelari. Pe patul de moarte, văd din nou”. Prințesa se speti, se gândi, cugetă mult, spuse ghicitoarea cu voce tare, ca poate primește cumva răspunsul, însa nimic. Obosită fiind, adormi. Visă de data asta Soarele, asa cum era el descris în cartea de povești a Bunicii și acesta îi spuse: “Răspunsul ghicitorii este Sinele.”

Fata se trezi și pentru prima oară simți un fior nou în corp. “Să fie bucurie?” se întreba ea în sinea ei. Citise despre bucurie în cartea Bunicii. Îi dădu pietrei răspunsul la ghicitoare și i se deschise poarta Palatului. Înaintă puțin pe drumul ce ducea la Palat și văzu că drumul începe să capete verdeață, iarbă, copaci, exact ca în poveștile Bunicii. Si mai merse ea și văzu apa și cerul, iar deasupra palatului se ridica semeț mândrul Soare. Simțea în ea fericirea. Stia că asta era pentru că așa se simțeau oamenii din poveștile Bunicii. Dar ea și băiatul de lângă ea erau tot în culori gri.
Ajunsã la parta palatului, bătu în ușă și ușa se deschise. Făcu un pas în palat și când îl făcu pe al doilea se lovi puternic de o oglindă. În oglindă apăru Zeița Valorizării, frumoasă, îmbrăcată într-o rochie în culorile curcubeului, cu flori în păr. Zeița Valorizării i se adresă: “Ca să treci și de această încercare trebuie să te duci în grădina palatului și să aduci planta care curge. Ai grijă însă, să nu atingi nimic altceva căci te vei transforma în lacrimi”.
Ajunsă în grădina palatului căută ea în lung și în lat și în coltul de miazăzi găsi planta care curge. Dar nu se putea ajunge la ea, pentru că de jur împrejurul locului unde sălășluia planta curgătoare, curgea apa vie. Apa vie înconjura și proteja planta care curge și orice muritor atingea acestă apă vie, se transforma în lacrimi. Așa că, Prințesa Fără Nume nu avea cum să ajungă la ea, să o culeagă așa cum o sfătuise Zeița Valorizării. Stătu ea, așa pe marginea apei gândindu-se ce să facă și de oboseală adormi. In vis îi apăru Șarpele care îi spuse “Plantează în apa vie toiagul pe care l-ai cărat atâta drum și așteptă.”

Prințesa Fără Nume se trezi și plantă toiagul. Și toiagului începu să-i crească rădăcinile și ramurile, frunzele și florile. Toiagul se transformă într-un copac. Crengile copacului ajungeau pe malul celălalt. Fata repede se urcă în copac, însã crengile copacului nu o țineau iar Prințesa Fără Nume cădea la loc pe mal de fiecare dată. După ce încercă de multe ori, obosi ṣi adormi. În vis îi apăru Jaguarul care îi spuse “Tu nu poti trece dincolo, dar băiatul pe care îl ai cu tine, poate. Roagă-l pe el să-ți aducă planta care curge.” Așa și făcu. După ce se trezi, rugă baiatul să-i aducă planta care curge. Băiatul trecu dincolo, luă planta curgătoare și i-o aduse Prințesei fără nume. Dar băiatul nu mai dorea să o urmeze înapoi acasă în țara din care venea Prințesa Fără Nume, pentru că acolo, pe insulița plantei care curge, el învie si căpătă culoare și sens. Așa că băiatul se întoarse pe insula apei vii.
Prințesa Fără Nume, nerăbdătoare porni către palat. Ajunse în fața oglinzii, trecu mai întâi prin oglindă mâna cu planta curgătoare și apoi trecu și ea pe partea cealaltă a oglinzii. Prințesa Fără Nume ajunse față în față cu Zeița Valorizării. Aceasta îi spuse: “Valorizarea este închisă într-un cufăr și păzită de un Dragon. Dacă reușești să adormi Dragonul atunci poți lua cufărul valorizării și să îl duci în împărăția ta.” Prințesa Fără Nume, ajunse în camera Dragonului. Dragonul mare, fioros și viclean o ispitea pe fată spunându-i: “Vino mai aproape, să te vãd mai bine, că de mult timp te așteptam.” Prințesa Fără Nume, obosită de atâta gândire, cum să facă să adoarmă Dragonul, adormi. În somn îi apăru Vulturul care îi spuse: “Când îți vei găsi numele, să-l strigi cu voce tare. Bolovanul pe care îl cari cu tine de atâta drum, va străluci iar Dragonul va adormi.” Prințesa Fără Nume se trezi și se gândi ce nume poartă ea. Toată lumea o striga Prințesa Fără Nume. Se decise să strige acest nume dar bolovanul rămase inert. Deodată îi veni în cap un nume, numele ei, (spune numele tău). Îl strigă cu voce tare. Bolovanul începu să strălucească iar Dragonul adormi. Luă cufărul unde era închisă Valorizarea și părăsi palatul Zeiței Valorizării.

În drumul ei spre casă, (numele tău) mai mult zbura decăt mergea, așa de bucuroasă și nerăbdătoare era să aducă acasă cufărul valorizării. Pe la jumătatea drumului, obosită adormi. In vis îi apăru Zeița Valorizării care îi spuse: “În cufărul Valorizării ai să găsești un ou de pasăre Colibri, ocrotește-l, apără-l și când pasărea Colibri se va naște, Sufletul tău, Comorile tale și Valorizarea ta se vor întoarce la tine.”
Prințesa (numele tău), plecă mai departe. Ajunse la porțile castelului părinților ei la cea de-a 31-a aniversare a sa. Deschise cufărul Valorizării și deodată o superbă pasăre Colibri de culoarea aurului apăru din ou. Acestă micuță pasăre transformă tot regatul, prin batăile ei minunate de aripi, așa cum îi citise Bunica în cartea cu povești.

Tot regatul era acum colorat, exista Soare, Luna, cer cu stele, iarbă verde, fericire, dragoste, păsări măiestre. Sufletul Prințesei (numele tău), Comorile ei și Valorizarea ei se întorseră la ea iar Curcubeul brăzda ca un zâmbet cerul…

Autoare: Pană Ionela Maria Elena

Fricile induse si efectele lor necontrolate

bau bau

Inducerea fricii unui copil pentru a-l cuminti, pe cat este de la indemana parintelui, pe atat de traumatizanta este pentru copil.

Nu multi isi dau seama de acest aspect si utilizeaza sisteme indirecte de cumintire ce pot avea repercursiuni pe termen mediu sau lung pentru copil. Nimeni nu face cu buna stiinta acest lucru propriului copil. Tocmai de aceea am considerat oportun sa va informam prin  relatarea unui astfel de caz. Exemplul poate fi adaptat de catre fiecare dintre noi pentru nevoile sau aspectele personale ce trebuie rezolvate cat mai curand posibil, pentru binele copiilor, dar si al nostru, al parintilor.

“Baietelul meu e impresionat si foarte atent cand aude sunetul de la masina salvarii si noi am profitat cand era mai obraznic si i-am spus ca salvarea cauta copii obraznici. Pana aici nimic rau poate. Insa daca se intampla sa doarma si sa auda sunetul salvarii se trezeste speriat si buimac. Am incercat sa il linistim spunandu-i ca el e cuminte si ca nu il ia salvarea. Cum as putea remedia greseala aceasta?! “ – este intrebarea adresata de un parinte bun si responsabil, dar care fara sa-si dea seama a facut, ca multi dintre noi poate, o nevinovata greseala de asociere care acum s-a intors impotriva copilului si a lor, a parintilor.

Cristina Nenciu, psiholog clinician, raspunde direct pe cazul expus mai sus:

“Inducerea fricii unui copil pentru a-l cuminti, pe cat este de la indemana parintelui, pe atat de traumatizanta este pentru copil. Inteleg ca in clipa de fata sunteti in impas datorita riscurilor posibile in urma luarii unei decizii. Daca o sa continuati povestea, copilul ramane cu sentimentul de anxietate provocat de sunetul salvarii, iar daca rectificati povestea, riscati sa pierdeti increderea copilului, datorita faptului ca l-ati mintit. Tocmai ati testat pe propria piele cat de mult cantereste cuvantul dvs. in fata copilului, prin urmare puteti avea incredere ca va asculta.

In acest caz trebuie sa va bazati pe doua principii simple dupa care se ghideaza copiii: Lucrurile se intampla dupa formula cauza – efect: “Daca…atunci” (“Daca nu e cuminte, il ia salvarea”) si Imaginatia domina ratiunea (“daca sunt cuminte nu vine dupa mine”, “dar daca intelege gresit ce fac eu?”, sau “daca s-a plictisit de copii obraznici si intr-o zi vine si dupa copii cuminti?”, etc.). Este suficienta inserarea ideii de mediu amenintator in mintea copilului si imaginatia lui va prinde aripi.

Chiar daca ii spuneti ca el e cuminte si nu il ia salvarea, notiunea de “cuminte” nu are limite clare pentru el, astfel ca poate trai cu teama ca in orice moment, datorita cine stie carui lucru l-a facut, sirena se aude din cauza lui. La fel se intampla in cazul multor copii, care dupa ce fac o boroboata, chiar si din greseala, se uita crispati pe sub pat sau pe geam dupa “bau bau” sau “politistii” care vin sa-i ia.

Va recomand sa incercati urmatoarea metoda:

Ajutandu-va de resursa cea mai puternica a copilului si anume imaginatia; va puteti juca impreuna cu el, folosind o masinuta, care sa simbolizeze o salvare (sau daca aveti, chiar o salvare), care sa fie interpretata de dvs. si o papusa care sa simbolizeze un copil, interpretata de baietel, dramatizand o situatie de genul – “Intalnirea copilului cu salvarea”. In aceasta poveste interpretati si vizati urmatoarele aspecte: cunoasterea fiecaruia; ce si-ar spune unul altuia?;  salvarea poate fi rea, dar are si latura ei buna;  imprietenirea cu salvarea; pot face o intelegere cei doi: salvarea isi schimba meseria, de acum o sa salveze oameni, se dedica binelui, iar copilul o sa incerce sa fie cuminte, sa faca si el lucruri bune, etc. Ghidati-va dupa discursul natural al copilului, incurajati-l si sprijiniti-l cand vedeti ca bate in retragere.

Mai intai asigurati-va, insa, ca baiatul se simte confortabil intr-un astfel de joc, iar daca nu, sa nu il fortati.  Ii inoculati ideea incetul cu incetul. Inarmati-va cu rabdare si incercati cu pasi marunti. Daca baietelul este prea mic pentru a putea avea rabdarea sau capacitatea de a dramatiza un asemenea scenariu, puteti inventa dvs. o poveste simpla a unui baietel pe care il cheama eventual ca pe el sau ca pe un bun prieten, urmarind ideile de mai sus, pe care sa i-o spuneti seara, inainte de culcare. Mult, mult succes!”

Mult succes tuturor celor care au nevoie sa aplice imediat tot ceea ce am expus mai sus si sa auzim numai vesti bune!

“ Unde il pui, acolo sta…”

SONY DSC“ Unde il pui, acolo sta…” este o vorba de suflet a multor parinti sau bunici, fiindca in spatele ei se afla linistea oferita de un copil care, prin comportamentul lui ireprosabil, ii fereste de griji.

Mare atentie, insa! La baza cuminteniei afisate se poate afla un copil inhibat.

Studiile indica existenta a numeroase cazuri de inhibitie cognitiva sau relationala. Acestea sunt dezvoltate pe fondul unor temeri ale copiilor.

Copilul inhibat cognitiv prezinta dificultati in citire, imaginatie blocata evidentiata prin jocuri in care exista repetitivitate sau statornicie indelungata ori se joaca foarte putin. Are teama de evaluare sau ascultare, concretizata prin vid intelectual ( nu mai intelege nimic din ce i se spune).

Inhibitia relationala ia forma copilului calm si submisiv care isi petrece timpul singur, iar cu alti copii se joaca doar daca are ocazia. Sau refuza activitatile de grup, nu pentru ca nu are nevoie de ele, ci pentru ca se teme, aratandu-se tensionat sau intristat.

Sunt si cazuri de mutism extrafamilial, copilul nesimtindu-se confortabil sa comunice cu persoane din afara familiei.

In cazuri mai grave copilul se izoleaza, pentru ca timiditatea sa accentuata il pune in imposibilitatea de a construi relatii cu ceilalti. Ii e teama sa fie in centrul atentiei sau sa fie criticat.

Un lucru e cert: joaca reprezinta un important indicator de sanatate psihica a copilului; are rol organizator, structurandu-i personalitatea. Maniera in care isi desfasoara cel mic activitatea ludica e definitorie pentru abilitatile sale de socializare .

Si nu te baza pe ideea conform careia timiditatea “trece odata cu varsta”. La varsta adulta, aceasta forma de anxietate se poate transforma in fobie sociala, afectandu-i persoanei in cauza atat performantele sociale, cat si cele profesionale.

Ce poti face tu, ca parinte:

Observa, pe cat de obiectiv poti, comportamentul copilului acasa, in parc si intereseaza-te si la gradinita sau la scoala asupra felului in care isi petrece pauzele.

In cazul in care iti ridici un semn de intrebare, apeleaza la parerea unui specialist.

Psiholog Cristina Nenciu

Principale mecanisme de aparare ale E-ului

Uneori poate fi dificil pentru copil sa accepte anumite situatii sau sa isi asume unele trairi, astfel ca recurge, inconstient, la niste maniere de aparare fata de realitatatea suparatoare:

1. Negarea prin fantasma – de exemplu: un copil ar putea sa isi invingă teama de un tata puternic inventand un leu imaginar drept prieten, astfel incat sa ajunga la fel de puternic ca si tatal.

2. Refuzul in cuvant si fapta – un copil ar putea refuza, pur si simplu, sa admita existenta unei amenintari sau a unei surse de amenintare. De exemplu, un baietel ar putea afirma ca este la fel de mare si de puternic ca si tatal sau.

3. Limitarea E-ului – procesul de a nu permite deliberat, dezvoltarea unei parţi a personalitatii, cultivand in schimb, alte parţi.

4. Identificarea cu agresorul – de exemplu: un copil care abia a fost la dentist, ar putea actiona ca si cand ar fi el insusi dentistul.

5. Altruismul excesiv – copilul manifesta o grija excesiva fata de binele prietenilor sai, in detrimentul propriei persoane.

 Este o forma sanatoasa de a face fata, atat timp cat nu devine o constanta in viata copilului.

Cosmarurile si somnambulismul

La copiii cu vârsta între 3 şi 6 ani coşmarurile apar de obicei dimineaţa, sunt repetitive şi se memorează, copilul le poate povesti.

Dacă un coşmar persistă mai mult de trei nopţi, atunci el reprezintă un indicator clar al prezenţei unei surse de stres în familie. Noctambulismul/somnambulismul este prezent la aproximativ 15% dintre copiii normali, se manifestă sub forma vorbitului în somn (fără a fi un „discurs” clar) şi/sau a deplasărilor nocturne.

Deplasarea nocturnă evoluează în felul următor: în somn, fără să fie conştient, copilul se ridică din pat, ochii sunt semideschişi (stare de semiveghe), merge „cu grijă” ocolind posibile surse de accidente, astfel încât în mod obişnuit nu se loveşte.

Aceste comportamente sunt în majoritatea cazurilor urmările unor trăiri puternic încărcate afectiv de pe parcursul zilei, dar pot fi şi simptom al unei tulburări psihice mai grave.

Temerile voastre devin si ale lui

Copiii absorb grijile părinţilor, adesea fără ca aceştia măcar să bănuiască. Dacă de mici vor fi expuşi, sistematic, la comentarii care trădează anumite temeri, există marele risc ca şi ei să-şi formeze un mod anxios de a gândi. Aşteptările se formează prin repetiţie, iar gândirea negativă poate deveni rapid circulară. Din nefericire, în zilele noastre părinţii au mai multe temeri ca altădată în privinţa copiilor lor.

Ne confruntăm deci cu o dilemă : cum să-i protejăm şi să-i prevenim de pericolele care îi pândesc, dar fără a le insufla o anxietate inutilă?

Pentru rezolvarea problemei nu există o cale simplă. Părinţii trebuie să aprecieze singuri cum să răspundă întrebărilor copiilor, câtă independenţă să le acorde şi mai ales la ce vârstă.

Ia-i frica in serios

Multe dintre sursele de adevărată spaimă din viaţa copiilor sunt absolut surprinzătoare şi de neînţeles pentru părinţi.

Copiii pot fi sincer speriaţi de lucruri pe care adulţii nu le iau în serios. Indiferent de motiv, atunci când copilului îi este frică trebuie să luaţi lucrurile în serios.

Frica este în ochii celui care o simte, aşa că trebuie să vedeţi lumea din perspectiva copilului.

Spunându-i celui mic « Nu fi prostuţ », « Nu ai de ce să te sperii » sau « Maturizează-te » nu faceţi nimic altceva decât să umiliţi copilul, adâncindu-i spaimele în străfundurile sufletului, unde vor continua să se amplifice, în tăcere.

 

Ce este fobia?

Fobia este o frica irationala si evitarea unui obiect sau situatie. Fobiile sunt diferite de atacurile de anxietate daca ar fi sa dam o definitie generalizata am putea spune ca, fobia are ca raspuns teama identificata cu o cauza specifica.

Teama pot fi recunoscuta ca irationala sau inutila, dar persoana care sufera de fobie este in imposibilitatea de a controla rezultatele anxietatii sale. Stimuli fobiei poate fi la extrem de variate si pot fi situatii, animale, sau obiecte de zi cu zi. De exemplu, agorafobie apare atunci cand se evita un loc sau situatie.

Simptomele fobiei:

* Transpiratii, greata

* Palpitatii si cresterea ritmului cardiac

*Ameteala, pierderea echilibrului

Tipuri de fobii

Exista foarte multe tipuri de fobii, mai los sun clasificate in functie de tema principala a fobiei

* Fobii sociale, teama de diverse situatii sociale – teama de a vorbi in public, de a socilaiza

* Agrofobii – teama de a ramane blocat intr-un loc Fobii specifice – teama de diverse lucruri sau obiecte (teama de gandaci, vant, cutremur etc)

* Teama de animale – teama de serpi, rozatoare, paianjeni

* Teama medicala – teama de a vedea sange, teama de injectii, de medici etc

* Teama de diverse situatii – teama de a merge pe poduri, de a pleca de acasa, teama de a conduce etc.