Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Category Archives: Alimentatie

Mofturici, hai la masa!

moft

Cat de usoara ti-ar fi viata daca prichindelul tau ar manca orice i-ai pune in farfurie? Nu tu stres in fata rafturilor, gandindu-te la ce anume sa mai improvizezi pentru a-i oferi o alimentatie sanatoasa bazata pe alimentele lui preferate, iar timpul petrecut in bucatarie ar fi mult mai scurt, fiindca ai putea gati orice. Am intalnit si parinti fericiti, ai caror comori nu ridica niciun fel de pretentie in ale mancarii. Jos palaria in fata lor. Pentru o mare parte a populatiei de parinti, acesta este un vis a carei indeplinire se tot lasa asteptata.

Partea buna este ca se poate interveni, aducand o schimbare sanatoasa in aceste obiceiuri mai putin sanatoase. De preferat ar fi cat mai timpuriu.

Stiati ca introducerea hranei solide incepand cu varsta de 4-6 luni, scade semnificativ sansele de a avea un copil mofturos la mancare? Ultimele cercetari au concluzionat faptul ca prelungirea dietei bazata doar pe lapte sau lichide stabileste un tipar preferential al gusturilor copiilor. In intervalul varstei de 4-7 luni se dezvolta preferintele pentru diferite gusturi si texturi ale hranei ingerate. Astfel ca introducand copilului o alimentatie diversificata, bineinteles pasata, dam sansa copilului de a se obisnui cu multitudinea de alimente existente, facandu-l deschis spre cunoasterea acestora.

Bun, am inteles cum sta treaba cu bebelusii, dar ce putem face daca nazdravanii nostri sunt deja maricei?

Deprinderile lor sunt oarecum formate, si-au stabilit preferintele si nu inteleg de ce ar trebui sa aleaga consumarea altor alimente, daca lor le plac deja unele anume. Nu detin notiunea de sanatos sau diversificare. Copiii oricum sunt adepti ai rutinelor si accepta schimbarile destul de greu.

Totodata, prin tot ceea ce intreprind ei in aceasta perioada, vor sa demonstreze ca sunt capabili, isi cer pe de-o parte autonomia si au nevoie sa li se confirme si valorizeze aceasta capacitate a lor de a decide pentru ei. Lucru de care puteti profita din plin si in pregatirea meselor.

Implica-l in pregatirea mancarii. Copiilor le place sa se simta utili. Dati viata alimentelor in timp ce le preparati, personificati-le, puneti-le in valoare, puteti chiar inventa povesti, spre exemplu cum mazarea este prietena cea mai buna a carnitei. Puteti face chiar ghicitori, lasand copilul sa ghiceasca ce ingrediente se potrivesc sau construiti un cadru educativ, permitandu-i copilului sa cunoasca, de exemplu legumele, sa le desfaca, sa le simta. Odata depus acest efort de catre copil pentru prepararea mancarii, sansele sunt mari sa si vrea sa o guste.

Un alt aspect important este acela al perseverentei. Multi parinti se dau batuti dupa primele incercari nereusite de introducere a alimentelor noi. Este normal ca cel mic sa respinga schimbarea pe care nu o simte necesara. Incearca sa ii prezinti alimentele noi de cel putin 10 ori inainte sa bati in retragere. Pana la urma constanta de care dai dovada ii stabileste copilului o noua rutina si intr-un final va accepta alimentul ca parte a hranei lui obisnuite.

Pofta mare si diversificata sa aveti!

Psiholog Cristina Nenciu

Tulburarea alimentara PICA….

exista o tulburare alimentara ciudata dar des intalnita numita PICA? Aceasta este definita prin consumul constant de alimente necomestibile (pamant, argila, pietre, par sau chiar materii fecale).

Aceasta afectiune apare de obicei la copiii cu traume psihice (abandonati, separati de unul dintre parinti) care au si alte activitati legate de cavitatea bucala (supt degete, ros unghii).

Mai poate fi implicat si un factor cultural (unele culturi africane incurajeaza consumul de argila).

Putem incerca sa vindecam aceasta afectiune prin asigurarea unui ritual de “curatire”: copilul e pus sa scuipe, apoi are loc o curatare indelungata a dintilor si mainilor, apoi are loc aruncarea si indepartarea obiectului incriminat.

Si copiii pot avea anorexie

Dintre tulburarile de alimentatie, una dintre cele mai frecvente este anorexia infantila. Aceasta apare dupa varsta de un an, atunci cand copilul incepe sa-si manifeste independenta, dorinta de autoservire, dorinta de a incerca singur diversele posibilitati de hranire si feluri de mancare.

Insa aceasta afectiune nu este descoperita numai la copiii mici care incep sa se hraneasca singuri, ea poate aparea si mai tarziu, la prescolari si chiar la elevi.

Nu exista o cauza evidenta a acestei probleme nutritionale: ea poate avea o componenta familiala (parintii stiu de la bunicii copilului ca si ei aveau acelasi comportament alimentar), poate fi declansata de conflicte, de tensiuni, de factori traumatizanti pentru copil si poate fi agravata de comportamentul hiperprotectiv al parintilor care nu-si lasa copiii sa fie independenti, sa experimenteze.

Afectiunea prezinta urmatoarele caracteristici: refuzul de a manca o cantitate adecvata de alimente, lipsa de interes pentru mancare, copilul nu spune niciodata ca ii este foame. Cu timpul apar si deficiente de crestere, scadere in greutate.

Ce este si cum previi anorexia nervoasa

Anorexia nervoasa, este o forma de auto-infometare, este o tulburare de alimentatie caracterizate prin greutate corporala mica (mai putin de 85% din greutate normale pentru inaltime şi varsta persoanei), o imagine deformata asupra organism si o frica intensa de a lua greutate. Anorexia nervoasa este uneori mentionata ca anorexie.
Cauza anorexiei nervose nu este cunoscuta. Anorexia incepe de obicei de la o dieta nevinovat, dar treptat progreseaza la extreme pana la pierderea in greutate nesanatoasa. Atitudinile sociale fata de aspectul corpului, influentele familie, genetica, factorii neurochimici sunt considerate posibile cauza ale anorexiei. Adolescentii care dezvolta anorexia este mai probabil sa provina din familii cu o istorie in probleme de greutate, boli fizice, precum si probleme de sanatate mentala, cum ar fi depresia sau abuzul de substante.

Simptomele de anorexie

De multe ori adolescentii cu tulburari de acest gen provin din familii mult prea rigide, prea critice si foarte protective. Adolescentii pot fi dependenti, imaturi in dezvoltarea lor emotionala, susceptibili si de aceea se izoleaza de ceilalti. Problemele de sanatate mintala ca anxietatea, tulburarile obsesiv-compulsive sau tulburarile afective sunt frecvent intalnite la adolescentii cu anorexie.
Aparitia anorexiei nervosa a crescut in ultimii 20 de ani. Debutul anorexiei apare de obicei in timpul adolescentei sau la maturitate.
Se estimeaza ca 0,48% dintre tinerii intre 15-19 ani au anorexie nervosa. Anorexici nu mananca suficient pentru a-si mentine trupurile in mod corespunzator, ei pierd in greutate, astfel incat devina slabi si nesanatosi din cauza unor diete sarace in nutrienti. De obicei acestia, “simt grasimile” pe trupul lor, chiar şi atunci cand au pierdut in greutate.
Anorexia nervoasa este periculoasa si poate fi fatala. Diagnosticul precoce si tratamentul sunt importante.
Exista doua subgrupe de comportament anorexic:
1. Tipul restrictionar – limiteaza grav aportul de alimente, in special glucidele si lipidele alimentare.
2. Cei care scot ceea ce mananca numit si bulimie – mananca normal si apoi isi induc varsaturi si/sau folosesc in mod abuziv cantitati mari de laxative sau alte medicamente.

Cele mai comune simptome ale anorexiei sunt (atentie insa fiecare copil poate avea semne diferite):

* Greutatea scazuta a corpului (mai putin de 85% din greutatea normala pentru inaltime si varsta lui)
* Teama intensa de a creste in greutate
* Vedere distorsionata vis-a-vis de greutatea lui corporala, sau de formele lui (se vede pe sine ca fiind prea gras, chiar şi atunci cand este subponderal) si repulsia fata de sine. Refuza sa se mentina la greutate corporala normala varstei.
* La fete, lipsa a trei cicluri menstruale consecutive, fara o alta cauza
* Activitatea fizica excesiva
* Neaga sentimentul de foame
* Preocuparea excesiva vis-a-vis de preparare produselor alimentare
* Comportamente bizare la masa

Mai jos sunt enumerate, cele mai comune simptome fizice asociate cu anorexia:
* Piele uscata
* Deshidratare
* Dureri abdominale
* Constipatie
* Letargie
* Oboseala
* Intoleranta la temperaturi scazute (hipotermie)
* Sleire
* Dezvoltarea de lanugo (par fin, organism cu puf)
* Ingalbenirea pielii

Encoprezisul la copii

Tulburarile de eliminare apar la copiii care au probleme sa mearga la toaleta – pentru a urina sau a defeca. Desi nu este o situatie rara pentru copiii mici sa aiba “accidente”, poate deveni o problema daca apare mai frecvent de 3 ori pe luna, in special la copiii cu varsta peste 5 ani.

Exista doua tipuri de tulburari de eliminare: enurezisul si encoprezisul

  1. Encoprezisul reprezinta eliminarea scaunului in alte locuri in afara de toaleta, cum ar fi chilotei sau pe podea; acest comportament poate avea un scop sau nu.
  2. Enurezisul reprezinta urinarea in alte locuri decat toaleta. Enurezisul care apare noaptea sau udarea patului, este cel mai frecvent tip de tulburare de eliminare. La fel ca si pentru encoprezis acesta poate avea un scop sau nu.

Frecventa….

Encoprezisul este destul de frecvent, desi multe cazuri nu sunt raportate datorita sentimentelor de rusine ale copilului sau ale parintilor. Se estimeaza ca intre 1,5 si 10% dintre copii au encoprezis. Afectiunea este mai frecventa la baieti decat la fete.

Simptome…..

In plus fata de eliminarea scaunului in locuri nepotrivite, copilul cu encoprezis poate avea si alte simptome:

  • lipsa apetitului
  • durerile abdominale
  • diaree
  • mancarimi in regiunea anala datorita scaunelor diareice frecvente
  • scaderea interesului pentru activitati fizice
  • retragerea din interactiunea cu parintii si prietenii
  • modificarea comportamentului datorat cresterii peristaltismului intestinal.

Influenta encoprezisul asupra psihicului copilului….

Un copil cu encoprezis prezinta risc pentru probleme emotionale si sociale legate de aceasta afectiune. Ei pot dezvolta probleme legate de stima de sine, pot deveni deprimati, se descurca greu la scoala si refuza sa socializeze cu alti copii, inclusiv refuza sa mearga la petreceri si la evenimente care implica ramasul peste noapte. Ridiculizarea de catre prieteni si critica din partea membrilor familiei adaugate stimei de sine scazute, pot contribui la izolarea sociala a copilului. Daca copilul nu dezvolta obiceiuri sanatoase pentru peristaltismul intestinal, ei pot suferi de constipatie cronica.

Cauzele encoprezisului…..

Cel mai frecventa cauza a encoprezisului este constipatia cronica, inabilitatea de a elimina scaunul din intestin. Aceasta poate apare din mai multe motive, incluzand stresul, ingerarea unei cantitati insuficiente de apa (ceea ce face ca fecalele sa aiba consistenta crescuta si sa treaca mai greu prin intestin) sau o durere determinata de o leziune la nivelul anusului (orificiul de deschidere al rectului prin care se elimina scaunul).
Cand un copil este constipat, se dezvolta o masa mare de fecale care destind rectul. Aceasta intindere a rectului determina o functionare precara a terminatiilor nervoase din zona rectului si copilul nu mai simte nevoia sa mearga la toaleta sau nu mai realizeaza cand iese scaunul. Masa de fecale poate deveni compactata – prea mare sau prea dura pentru a se elimina fara durere. In final, musculatura care tine fecalele in rect nu mai face fata. Desi masa mare si dura de fecale nu poate trece, se poate scurge o cantitate de lichid pe langa masa compactata determinand murdarirea lenjeriei.
Factori care pot contribui la aparitia constipatiei:

  • dieta saraca in fibre
  • lipsa exercitiilor fizice
  • teama sau repulsia de a folosi toalete straine, cum ar fi cele publice
  • modificarea rutinei de toaleta; spre exemplu, cand copilul merge la scoala si exista un anumit program de folosire a toaletei.

Alta cauza posibila a encoprezisului o reprezinta problemele fizice legate de peristaltismul intestinal. Un copil poate dezvolta encoprezis datorita fricii sau frustarii legate de invatarea folosirii olitei sau toaletei. Evenimente stresante in viata copilului, cum ar fi o boala in familie au aparitia unui frate, pot contribui la aceasta tulburare. In unele cazuri, copilul refuza sistematic sa foloseasca toaleta.

Diagnosticul encoprezis….

Daca sunt prezente simptome, medicul va incepe o evaluare prin obtinerea unui istoric medical complet si o examinare fizica. Medicul poate folosi anumite teste, cum ar fi radiografiile, pentru a elimina cauze posibile ale constipatiei, cum ar fi o afectiune a intestinului. Daca nu se identifica nici o afectare fizica medicul va pune diagnosticul pe baza simptomelor prezente si a obiceiurilor de defecatie.

Tratamentul encoprezis….

Scopul tratamentului este prevenirea aparitiei constipatiei. Educarea copilului si a familiei despre aceasta afectiune este, de asemeni, o parte importanta a tratamentului. Tratamentul incepe cu evacuarea oricaror urme de fecale ce ar putea fi compactate la nivelul colonului (intestinul gros). Urmatorul pas este incercarea de a mentine continutul intestinal moale si colon usor de eliminat. In cele mai multe cazuri, acest lucru poate fi obtinut prin modificarea dietei copilului, programarea de momente de-a lungul zilei in care copilul sa folosesca toaleta, incurajarea si rasplatirea schimbarilor in bine ale obiceiurilor de folosire a toaletei. In cazurile mai severe, medicul poate recomanda folosirea de laxative pentru a reduce constipatia. Psihoterapia (o forma de consiliere) poate fi folosita pentru a ajuta copilul sa treaca peste rusine, vinovatie sau stima de sine scazuta asociate cu aceasta tulburare.

Evolutia encoprezisului….

Encoprezisul se amelioreaza odata cu cresterea copilului, desi problema poate apare si dispare pe parcursul mai multor ani. Cele mai bune rezultate apar cand sunt abordate in tratament toate aspectele: educational, comportamental si emotional. Copilul poate avea accidente ocazionale pana cand musculatura intestinala isi reia tonusul si controlul asupra miscarilor intestinale.

Preventia encoprezisului….

Desi nu este posibila prevenirea encoprezisului, tratarea precoce, imediat ce au aparut simptomele, poate reduce aparita frustrarii si a problemelor emotionale, precum si a complicatiilor potentiale legate de aceasta afectiune.

In plus, o atitudine pozitiva si rabdatoare cu copilul in timpul invatarii folosirii olitei si toaletei poate ajuta la prevenire aparitiei temerilor sau a sentimentelor negative legate de folosirea toaletei. (SURSA: www.sfatulmedicului.ro)

Sfatul nostru este sa  consultati medicul de specialitate, deoarece numai el poate oferi un diagnostic si o formula de tratament adecvata problemei copilului tau, urmarind istoricul familiei si rezultatul analizelor.

Acceseaza www.alimentatiecopii.ro, unde vei gasi retete de combatere a constipatiei…