Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Category Archives: 5) Tulburari de

Criteriile de diagnostic pentru Tulburare prin Anxietate de separare

AnxietateAsa cum am vazut in articolul anterior, anxietatea de separare este un fenomen cu care multi dintre noi interactionam, chiar daca uneori nu suntem constienti de acest lucru.

 

Experientele copilariei care dau nastere fricii de necunoscut ne pot determina comportamentul si ne pot influenta covarsitor modul in care reactionam si privim lumea si experientele vietii. Primul pas catre tratarea anxietatii se face o data cu dorinta noastra de a ne vindeca. Criteriile de diagnostic corect, succinct prezentate sunt:

 

A. Din punct de vedere al dezvoltarii armonioase anxietatea nepotivita si excesiva in legatura cu separarea de locuinta sau de aceia fata de care persoana este atasata, este dovedita de trei (sau mai multe) din urmatoarele manifestari:

  1. Suferinta recurenta excesiva la separarea sau la anticiparea unei separari de casa sau de o figura majora de atasament;
  2. Ingrijorare persistenta sau excesiva in legatura cu pierderea suferita sau in legatura cu posibilul rau care s-ar putea intampla unor figuri majore de atasament;
  3. Ingrijorare persistenta sau excesiva ca un eveniment nedorit va duce la separarea de o figura majora de atasament (de ex: ca se va rataci sau ca va fi rapit);
  4. Lipsa dorintei sau refuzul, persistente, de a merge la scoala sau in alta parte, din cauza fricii de separare;
  5. Frica, persistenta si excesiva, sau ezitarea/lipsa dorintei de a ramane acasa singur sau fara figura majora de atasament ori de a ramane singur in alte medii, fara adulti semnificativi;
  6. Ezitare sau refuz, persistente, de a merge la culcare fara sa fie aproape de o figura majora de atasament ori ezitare sau refuz persistente de a dormi in alta parte decat acasa;
  7. Cosmaruri repetate, implicand tema separarii;
  8.   Acuze repetate de simptome somatice (cum ar fi cefalee, dureri de stomac, greata sau varsaturi) atunci cand se produce sau este anticipata o separare de figuri majore de atasament.

B. Durata tulburarii este de cel putin 4 saptamani.

  1. Debutul este inaintea varstei de 18 ani
  2. Tulburarea cauzeaza suferinta semnificativa clinic sau alterari sociale, academice (ocupationale) sau in alte domenii importante ale functionarii.
  3. Tulburarea nu apare numai in cursul unei tulburari pervazive a dezvoltarii, al schizofreniei sau unei alte tulburari psihotice si (la adolescenti si adulti) nu este explicata mai bine de tulburarea prin panica cu agorafobie.

Debut precoce = daca debutul s-a manifestat inaintea varstei de 6 ani.

 

Sursa: Manual de buzunar de Psihiatrie Clinica, de Kaplan and Sadock

 Constanta Vasile – Psiholog clinician/Consilier analitic

 

 

 

 

 

 

Concurs… Castig Garantat

      Bulina    Asociatia Familie Sanatoasa iti ofera sansa de a face parte din Programul Invingem Anxietatea Sociala, in cadrul caruia vom da glas retinerilor si vom escalada dificultatile ce tin de fobia sociala. Aici vei gasi sprijin prin fiecare din formele de tratament recunoscute ca eficiente pentru combaterea Anxietatii Sociale.

Fie ca esti tu cel care spune “Gata, e timpul ca lucrurile sa se schimbe!” sau stii pe cineva caruia i-ar prinde bine mai mult curaj, fii promotorul schimbarii!

 Da click pe link-ul alaturat “Chestionarul de masurare a Anxietatii Sociale. Urmeaza instructiunile de la finalul chestionarului si vei afla in ce limite se afla anxietatea ta sociala.

 Toti cei care trimit chestionarul completat la adresa de email IntreabaPsihologul@psihologiacopilului.ro vor primi pe email rezultatul testului / raspunsul psihologului.

In plus, pana pe data de 30 iunie 2013, ai sansa de a te numara printre cei 10 castigatori care vor beneficia de cele 4 sedinte gratuite in cadrul programului Invingem Anxietatea Sociala (prezentarea anexata).

Concursul se desfasoara in perioada 13 iunie – 30 iunie 2013. Primii 10 participanti la concurs, care vor trimite chestionarul completat pe adresa IntreabaPsihologul@PsihologiaCopilului.ro si in plus toate datele personale: numele, prenumele, varsta,  adresa, numarul de telefon si adresa de email (citeste Regulamentul Concursului) beneficieaza  pe langa raspunsul la chestionar si de un premiu garantat. Premiul concursului consta in 4 sedinte gratuite in cadrul programul Invingem Anxietatea Sociala.

Regulamentul concursului il gasesti aici.

 Succes!

ACUM despre – Anxietatea Sociala

De ce este atat de putin cunoscuta?

 

Interactionam cu ea zilnic, din prisma trairilor noastre sau ca simpli spectatori. Si ne-am obisnuit sa nu facem nimic pentru a schimba lucrurile, pur si simplu pentru ca a devenit o normalitate. O normalitate atat de normala incat nici nu o sesizam ca problema.  Este vorba despre Anxietatea Sociala.

Aproximativ 300 de milioane de oameni din intreaga lume se confrunta cu anxietatea sociala. Este un numar imens, numai gandindu-ne ca populatia Romaniei este de 22 milioane de locuitori. Aceasta dificultate numita Tulburare de Anxietate Sociala ocupa locul 3 la nivel mondial in sfera dificultatilor de natura psihologica-emotionala, dupa depresie si dependenta de alcool.

Cu toate acestea, putini sunt cei care au auzit despre aceasta tulburare. Anxietatea sociala nu are niciun “simptom” ciudat care sa fie observat de ceilalti. Nu are elemente fascinante. Este o afectiune caracterizata de inhibitie (timiditate) si evitare. Insa pe cat de “monotona” este aceasta anxietate sociala pentru unii, pe atat de dezorganizatoare pentru cei ce o traiesc.

Sa intelegem mai bine ce inseamna:

Tulburarea de Anxietate Sociala(TAS), cunoscuta si sub numele de Fobie Sociala, apare atunci cand o persoana are o teama excesiva si nefondata fata de situatiile sociale. Anxietatea (nervozitate intensa) si constiinta de sine apar din temerea de a fi atent observat, judecat si criticat de ceilalti.

Persoanei anxioase social ii este teama de faptul ca va gresi, ca se va pune intr-o lumina negativa sau ca se va face de ras in fata celorlalti. Adesea, cei in cauza sufera de anxietate “anticipatorie” – teama de o situatie cu mult inainte ca aceasa sa aibe loc.

Deseori persoana este constienta ca aceasta teama este nefondata, dar pur si simplu nu o poate controla.

Cea mai intalnita dificultate a celor cu TAS este de a vorbi in public. Totusi, majoritatea persoanelor anxioase social se tem de mai mult de o situatie. In topul situatiilor problematice se afla:

  • A fi in centrul atentiei;

  • A scrie sau a munci in fata celorlalti;

  • A manca sau a bea in fata celorlalti;

  • A interactiona cu oamenii, incluzand intalnirile si participarea la evenimente;

  • A pune intrebari sau a raspunde in grupuri;

  • A folosi toaletele publice;

  • A vorbi la telefon in public.

Acum, ca am inteles ce inseamna, cum scapam de ea?

 Fara o interventie de specialitate, anxietatea sociala poate interveni intr-un mod negativ in viata de zi cu zi a persoanei, afectand-o in diverse arii precum: scoala, munca, activitati sociale, relatii.

 Din pacate, anxietatea sociala nu poate fi prevenita, dar odata constatata poate fi lucrata.

 Formele recunoscute de tratament pentru TAS sunt:

  • Terapia cognitiv-comportamentala;

  • Consilierea psihologica;

  • Medicatia.

 Cautand ajutor, multe persoane au evoluat si se bucura acum de o viata mult mai productiva.

 

 

Manifestari de anxietate la varsta 15-30 luni

Un bebelus in varsta de 15-30 luni isi manifesta protestul prin urmatoarele simtome: plange, tipa,cauta parintii din priviri, respinge contactul cu persoane straine, ciupeste, musca, incearca sa fuga.

Acestea sunt primele simtome apoi intervine: Disperare care se manifesta prin: inactivitate, neinteresat de mediu, necomunicativ, regresie a achizitiilor psihomotorii, biberon, enurezis, refuzul alimentatiei

Si ila final: Detasare incepe sa prez interes fata de mediu, relatii superficiale cu strainii, pare fericit….

Tulburari de dispozitie: Tulburarea afectiva bipolara

 bipolar      Dupa cum am specificat si in articole anterioare, acest bloc de afectiuni cuprinde tulburarile in care perturbarea fundamentala este o schimbare in afect sau dispozitie catre depresie (cu sau fara anxietate asociata) sau catre expansivitate.

Continuam catalogarea si explicarea pe scurt a modelelor si categoriilor de tulburari afective cu scopul de a clarifica si corecta diagnosticare, asumare si monitorizare acestei arii de tulburari, dupa cum am spus din ce in ce mai raspandita in randul adolescentilor si tinerilor, cu tulburarea afectiva bipolara: o tulburare caracterizata prin doua sau mai multe episoade in care dispozitia individului si nivelele activitatii sale sunt perturbate semnificativ, aceasta perturbare constand in unele ocazii de crestere a dispozitiei, crestere de energie si activitate crescuta ( denumite clinic manie sau hipomanie) si in alte ocazii de scadere a dispozitiei si energiei si activitate scazute (depresie).

General vorbind, tulburarea bipolara este reprezentata de prezenta a doua stari afective in opozitie, ce se succed brusc. Pentru identificarea cu acuratete a diagnosticelor existente legate de aceasta tulburare, ICD-10 – Clasificarea tulburărilor mentale şi de comportament pune la dispozitie urmatoarele informatii:

Episoadele repetate de hipomanie sau manie sunt clasificate intotdeauna numai ca bipolare.

Putem cuprinde ca afectiune:

Tulburarea afectiva bipolara, episod actual hipomaniacal cu sau fara simptome psihotice, cand individul este hipomaniacal in prezent si a avut cel putin un alt episod afectiv (hipomaniacal, maniacal, depresiv sau mixt) in trecut.

Tulburarea afectiva bipolara, episod actual de depresie usoara sau medie, cand individul este depresiv in prezent, ca intr-un episod depresiv de severitate fie usoara fie moderata si a avut cel putin un episod confirmat afectiv hipomaniacal, maniacal sau mixt in trecut.

Tulburarea afectiva bipolara, episod actual de depresie severa cu sau fara simptome psihotice, cand individul este depresiv in prezent, ca intr-un episod depresiv sever cu sau fara simptome psihotice  si a avut cel putin un episod confirmat afectiv hipomaniacal, maniacal sau mixt in trecut.

Tulburarea afectiva bipolara, episod actual mixt cand pacientul a avut cel putin un episod confirmat afectiv hipomaniacal, maniacal, depresiv sau mixt in trecut, si manifesta in prezent fie o combinatie fie o alterare rapida a simptomelor maniacale si depresive.

Tulburare afectiva bipolara in prezent in remisie, cand pacientul a avut cel putin un episod confirmat afectiv hipomaniacal, maniacal sau mixt in trecut si in plus, cel putin un alt episod afectiv (hipomaniacal, maniacal, depresiv sau mixt), dar nu sufera in prezent de nicio perturbare semnificativa a dispozitiei si care nu s-a produs de mai multe luni.

       Ar trebui sa fie codificate si monitorizate absolute toate perioadele de remisiune din cursul tratamentului profilactic pentru a ne asigura de eficienta tratamentului.

Meda Doboca

Episodul depresiv

episod depresiv   In episoadele depresive tipice usoare,moderate sau severe, persoana sufera de scaderea dispozitiei, reducerea energiei si scaderea in activitate. Este redusa capacitatea de a simti placere, interes si concentrare, iar oboseala marcata este obisnuita chiar dupa un efort minim. Somnul este de obicei perturbat si apetitul diminuat. Stima fata de sine si increderea in sine sunt intotdeauna reduse si chiar in forma usoara, sunt deseori prezente unele idei de vinovatie sau devalorizare. Buna dispozitie este scazuta si variaza putin de la zi la zi, este insensibila fata de circumstante si poate fi insotita de simptome asa-numite ‘somatice’, cum ar fi pierderea interesului si a sentimentelor de placere, trezirea dimineata cu cateva ore inaintea celei obisnuite de trezire, sau dimpotriva, prezenta somnului cat mai lung, depresie mai agravata dimineata, incetinire psihomotorie marcata, agitatie, pierderea apetitului, pierderea in greutate si pierderea libido-ului.

Depizand de numarul si severitatea simptomelor, un episod depresiv poate fi specificat ca usor, moderat sau sever.

Episodul depresiv usor:

Sunt prezente de obicei doua sau trei din simptomele de mai sus. Pacientul este de obicei chinuit de acestea dar va fi probabil in stare sa continue cele mai multe din activitati.

Episodul depresiv moderat:

Sunt prezente de obicei patru sau mai multe din simptomele de mai sus si pacientul se pare ca are greutati in continuarea activitatilor obisnuite.

Episodul depresiv sever, fara simptome psihotice:

Un episod de depresie in care sunt marcate si chinuitoare mai multe din simptomele de mai sus, pierderea tipica a stimei de sine si ideile de devalorizare si vinovatie. Gandurile si actele de sinucidere sunt obisnuite, iar un numar de simptome ‘somatice’ sunt de obicei prezente.

Episod depresiv sever cu simptome psihotice:

Un episod de depresie dar cu prezenta halucinatiilor si ideilor delirante (acestea pot sau nu sa fie concordante cu dispozitia), incetinirea psihomotorie sau stuporii atat de severe incat de obicei sunt imposibile activitatile sociale obisnuite; se poate ca viata sa fie pusa in pericol din cauza ideilor de sinucidere, deshidratare sau infometare.

     Majoritatea oamenilor ignora acumularea de cunostinte in acesta directie, pe motiv ca nu ii implica in mod direct. Dar sansele de a avea pe cineva apropiat cu astfel de simptome sunt destul de mari. Frecventa episoadelor depresive in randul oamenilor este ridicata, iar cei in cauza nu pot constientiza necesitatea ajutorului de unii singuri. In consecinta, a avea cunostinte despre aceasta afectiune inseamna a oferi o sansa, poate chiar cuiva drag.

In randul adolescentilor aceste episoade depresive sunt tot mai frecvente, iar a le trece cu vederea in speranta ca acestea sunt doar trecatoare este o mare greseala. Asadar, dragi parinti, luati atitudine cand observati orice schimbare ingrijoratoare ce devine o obisnuinta in dispozitia copiilor. Cum puteti identifica prezenta unui episod depresiv in cazul adolescentului gasiti aici.

Succes!

Meda Dobocan

Episodul maniacal: rebeliune adolescentina sau strigat de ajutor?

episod maniacal
     Din ce in ce mai intalnite la adolescenti, tulburarile de dispozitie sau tulburarile afective cum mai sunt cunoscute, sunt totusi greu de identificat ca formula de diagnostic, in aceasta perioada. Totul e pus pe baza teribilismului si non-conformismului tipic varstei, insa din pacate aceste tulburari netratate duc din ce in ce mai des la deznodaminte tragice.

Tulburarile afective intervin ca factori de conditionare patogena a unor boli etichetate ca boli psihosomatice, adica reactii anormale la actiunea patogena a unor factori sau evenimente cu caracter psihotraumatizant.

Din acest motiv, bolile psihosomatice trebuie privite ca fiind reactii la conflicte psihologice interiorizate si se pot manifesta chiar si la varste fragede, in functie de nivelul si intensitatea traumei.

Acest bloc de afectiuni cuprinde tulburarile in care perturbarea fundamentala este o schimbare in trairile individului sau o dispozitie catre depresie a acestuia (cu sau fara anxietate asociata) sau catre expansivitate.

Schimbarea dispozitiei este de obicei insotita de o schimbare la intregul nivel al activitatii; cele mai multe din celelalte simptome sunt fie secundare acesteia, fie usor de inteles in contextul schimbarii in dispozitie si activitate.

Cele mai multe din aceste tulburari tind sa fie recurente, iar debutul episoadelor individuale poate fi deseori legat de evenimente sau situatii stresante ori de stari accesate in concordanta cu evenimente asemanatoare prin diverse aspecte cu cele traumatice.

Catalogare in functie de episodul maniacal individual:

Toate subdiviziunile acestei categorii trebuie identificate numai pentru un singur episod.

Episoadele hipomaniacale sau maniacale la indivizii care au avut unul sau mai multe episoade afective anterioare (depresive, hipomaniacale, maniacale sau mixte) ar trebui sa fie codificate ca tulburari afective bipolare.

Conform Clasificarii Internationale Statistice a Bolilor si Problemelor de Sanatate Inrudite (ICD-10), in episodul maniacal avem cuprinse:

 a. Hipomania

Este o tulburare caracterizata printr-o crestere usoara a dispozitiei, energie si activitate crescute si de obicei, sentimente intense de bunastare si eficacitate atat mentala cat si fizica. Sociabilitatea crescuta, vorbaria, familiaritatea extrema, energia sexuala crescuta si o necesitate scazuta de somn sunt prezente deseori, dar nu intr-o maniera care sa duca la o intrerupere grava a muncii (invatarii, procesului educational sau aplicativ) sau sa rezulte intr-o respingere sociala. Iritabilitatea, vanitatea sau comportamentul grosolan pot lua locul unei sociabilitati mai euforice in general. Perturbarile de dispozitie si comportament nu sunt insotite de halucinatii sau idei delirante.

b. Mania fara simptome psihotice

Dispozitia este crescuta nepotrivindu-se circumstantelor individului si poate varia de la o jovialitate nepasatoare la o agitatie aproape incontrolabila. Expansivitatea este insotita de o energie crescuta, care rezulta in hiperactivitate, presiune de a conversa si o necesitate scazuta de somn. Atentia nu poate fi retinuta si exista deseori o distractibilitate marcanta. Stima fata de sine este deseori ridicata avand idei grandioase si mare incredere in sine. Pierderea inhibitiilor sociale normale poate avea ca rezultat un comportament care este indiferent, imprudent sau neadecvat circumstantelor si nerational.

c. Mania cu simptome psihotice

In plus fata de tabloul clinic descris anterior, sunt prezente idei delirante (de obicei grandioase) sau halucinatii (de obicei voci care vorbesc direct individului) sau agitatia, activitatea motorie excesiva si fuga de idei sunt atat de extreme incat subiectul devine de neinteles sau inaccesibil unei comunicari normale. Simptomele psihotice pot fi conforme dispozitiei sau neconforme acesteia.

     In cadrul tulburarilor de dispozitie, trasarea unei granite clare intre starile de sanatate si afectiune este extrem de dificila, cu atat mai mult atunci cand cei vizati sunt adolescentii, la care inconsistenta comportamentala este definitorie varstei. Daca totusi observati ca modelele de comportament mai nou adoptate afecteaza in mod pregnant viata de zi cu zi a adolescentului dumneavoastra, sprijiniti-l in gasirea solutiei la problemele sale prin intermediul consultatiei psihologice. Psihologul clinician este in masura sa va indrume, in urma evaluarii, in directia optima de urmat pentru depasirea dificultatilor intampinate.

Meda Dobocan

Mofturici, hai la masa!

moft

Cat de usoara ti-ar fi viata daca prichindelul tau ar manca orice i-ai pune in farfurie? Nu tu stres in fata rafturilor, gandindu-te la ce anume sa mai improvizezi pentru a-i oferi o alimentatie sanatoasa bazata pe alimentele lui preferate, iar timpul petrecut in bucatarie ar fi mult mai scurt, fiindca ai putea gati orice. Am intalnit si parinti fericiti, ai caror comori nu ridica niciun fel de pretentie in ale mancarii. Jos palaria in fata lor. Pentru o mare parte a populatiei de parinti, acesta este un vis a carei indeplinire se tot lasa asteptata.

Partea buna este ca se poate interveni, aducand o schimbare sanatoasa in aceste obiceiuri mai putin sanatoase. De preferat ar fi cat mai timpuriu.

Stiati ca introducerea hranei solide incepand cu varsta de 4-6 luni, scade semnificativ sansele de a avea un copil mofturos la mancare? Ultimele cercetari au concluzionat faptul ca prelungirea dietei bazata doar pe lapte sau lichide stabileste un tipar preferential al gusturilor copiilor. In intervalul varstei de 4-7 luni se dezvolta preferintele pentru diferite gusturi si texturi ale hranei ingerate. Astfel ca introducand copilului o alimentatie diversificata, bineinteles pasata, dam sansa copilului de a se obisnui cu multitudinea de alimente existente, facandu-l deschis spre cunoasterea acestora.

Bun, am inteles cum sta treaba cu bebelusii, dar ce putem face daca nazdravanii nostri sunt deja maricei?

Deprinderile lor sunt oarecum formate, si-au stabilit preferintele si nu inteleg de ce ar trebui sa aleaga consumarea altor alimente, daca lor le plac deja unele anume. Nu detin notiunea de sanatos sau diversificare. Copiii oricum sunt adepti ai rutinelor si accepta schimbarile destul de greu.

Totodata, prin tot ceea ce intreprind ei in aceasta perioada, vor sa demonstreze ca sunt capabili, isi cer pe de-o parte autonomia si au nevoie sa li se confirme si valorizeze aceasta capacitate a lor de a decide pentru ei. Lucru de care puteti profita din plin si in pregatirea meselor.

Implica-l in pregatirea mancarii. Copiilor le place sa se simta utili. Dati viata alimentelor in timp ce le preparati, personificati-le, puneti-le in valoare, puteti chiar inventa povesti, spre exemplu cum mazarea este prietena cea mai buna a carnitei. Puteti face chiar ghicitori, lasand copilul sa ghiceasca ce ingrediente se potrivesc sau construiti un cadru educativ, permitandu-i copilului sa cunoasca, de exemplu legumele, sa le desfaca, sa le simta. Odata depus acest efort de catre copil pentru prepararea mancarii, sansele sunt mari sa si vrea sa o guste.

Un alt aspect important este acela al perseverentei. Multi parinti se dau batuti dupa primele incercari nereusite de introducere a alimentelor noi. Este normal ca cel mic sa respinga schimbarea pe care nu o simte necesara. Incearca sa ii prezinti alimentele noi de cel putin 10 ori inainte sa bati in retragere. Pana la urma constanta de care dai dovada ii stabileste copilului o noua rutina si intr-un final va accepta alimentul ca parte a hranei lui obisnuite.

Pofta mare si diversificata sa aveti!

Psiholog Cristina Nenciu

“ Unde il pui, acolo sta…”

SONY DSC“ Unde il pui, acolo sta…” este o vorba de suflet a multor parinti sau bunici, fiindca in spatele ei se afla linistea oferita de un copil care, prin comportamentul lui ireprosabil, ii fereste de griji.

Mare atentie, insa! La baza cuminteniei afisate se poate afla un copil inhibat.

Studiile indica existenta a numeroase cazuri de inhibitie cognitiva sau relationala. Acestea sunt dezvoltate pe fondul unor temeri ale copiilor.

Copilul inhibat cognitiv prezinta dificultati in citire, imaginatie blocata evidentiata prin jocuri in care exista repetitivitate sau statornicie indelungata ori se joaca foarte putin. Are teama de evaluare sau ascultare, concretizata prin vid intelectual ( nu mai intelege nimic din ce i se spune).

Inhibitia relationala ia forma copilului calm si submisiv care isi petrece timpul singur, iar cu alti copii se joaca doar daca are ocazia. Sau refuza activitatile de grup, nu pentru ca nu are nevoie de ele, ci pentru ca se teme, aratandu-se tensionat sau intristat.

Sunt si cazuri de mutism extrafamilial, copilul nesimtindu-se confortabil sa comunice cu persoane din afara familiei.

In cazuri mai grave copilul se izoleaza, pentru ca timiditatea sa accentuata il pune in imposibilitatea de a construi relatii cu ceilalti. Ii e teama sa fie in centrul atentiei sau sa fie criticat.

Un lucru e cert: joaca reprezinta un important indicator de sanatate psihica a copilului; are rol organizator, structurandu-i personalitatea. Maniera in care isi desfasoara cel mic activitatea ludica e definitorie pentru abilitatile sale de socializare .

Si nu te baza pe ideea conform careia timiditatea “trece odata cu varsta”. La varsta adulta, aceasta forma de anxietate se poate transforma in fobie sociala, afectandu-i persoanei in cauza atat performantele sociale, cat si cele profesionale.

Ce poti face tu, ca parinte:

Observa, pe cat de obiectiv poti, comportamentul copilului acasa, in parc si intereseaza-te si la gradinita sau la scoala asupra felului in care isi petrece pauzele.

In cazul in care iti ridici un semn de intrebare, apeleaza la parerea unui specialist.

Psiholog Cristina Nenciu

Cand trebuie sa ne ingrijoreze frecventa cosmarurilor?

In mod normal, spre varsta de 5 sau 6 ani, copilul incepe sa faca diferenta intre vis si realitate. Apoi, de la 7-8 ani, cosmarurile se vor reduce si vor fi din ce in ce mai rare catre varsta de 9 ani.

Daca totusi copilul are multe cosmaruri in mod constant (cronic), acesta poate fi un semn de depresie sau poate indica anumite probleme emotionale.

Ar trebui atunci sa va ganditi la situatiile stresante sau emotionale prin care trece copilul si, poate, sa cereti ajutorul celorlalti pentru a determina cauzele si a diminua efectele acestora asupra copilului.

 

Panicile nocturne

In timp ce cosmarurile ii sperie pe copii, panicile nocturne ii inspaimanta mai ales pe parinţi, prin intensitatea cu care se manifesta: copilul se agita, se ridica in fund, se arunca din pat urland, se balbaie, tipa, pare sa aiba halucinatii; arata terorizat, este transpirat, are ochii deschisi, dar nu va vede.

Pe scurt, pare sa fie intr-o alta lume si nu ajuta la nimic sa incercati sa-l treziti. In astfel de cazuri, nu trebuie să intrati in panica (sau sa patrundeti in visul copilului) si sa il bruscati, vrand cu orice pret sa-l treziti. Trebuie pur si simplu sa ii vorbiti calm, sa il linistiti. Respiratia ii va reveni la normal si va adormi la loc in cateva minute, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si fara sa-si aduca apoi aminte de acest episod.

Cu toate ca multi parinti sunt de obicei ingrijorati de aceste manifestari nocturne, trebuie sa retineti ca la varsta mica ele sunt normale si ca nu pun in pericol sanatatea copilului. Ele nu necesita tratament sau consultatii, decat daca se repeta pe o durata mai lunga (de mai multe ori pe saptamana, timp de mai multe luni).

 

Atasamentul anxios

Un copil care manifestă un ataşament anxios este nesigur că părinţii vor fi disponibili, receptivi şi gata să-i ofere ajutorul când sunt solicitaţi.

Din cauza incertitudinii, copilul trece prin anxietate/teamă de separare şi tinde să fie timorat în manifestarea comportamentului în mediului său. Acest model este menţinut de părinţii care uneori sunt disponibili, dispuşi să acorde ajutor copilului lor, iar alteori nu.

Ameninţările cu bătaia sau cu abandonul sunt folosite în creşterea şi educarea copilului. Acestea pot conduce la trăirea de către copil a sentimentului de nesiguranţă care se poate croniciza în timp.

Acest tip de ataşament poate fi observat la tipul de copil „iubitor”, cel care-şi sacrifică propriile nevoi pentru a le satisface pe cele ale adulţilor.