Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Category Archives: 1) Autism

Proiectul „Incluziunea scolara a copiilor cu TSA şi cu ADHD”

Banner AGTÎncepând cu luna decembrie 2015, Asociaţia Gardienii Terrei demarează un nou proiect derulat cu sprijinul companiei ING Bank. Proiectul poartă denumirea „Incluziunea şcolară a copiilor cu autism şi ADHD” şi se desfăşoară în oraşele Constanţa şi Tulcea în perioada decembrie 2015-iunie 2016.

100 de cadre didactice din învăţământul preşcolar şi cel primar din oraşele Tulcea şi Constanţa vor beneficia de instruire în cadrul acestui proiect.

Scopul proiectului este de a creşterea gradul de incluziune şcolară a copiilor cu TSA (tulburare de spectru autism) şi ADHD (tulburarea hiperkinetică și/sau deficit de atenție) prin familiarizarea cadrelor didactice din învăţământul preşcolar şi cel primar cu specificul acestor tulbuări şi cu metodele de intervenţie specifice la clasă.

Citește tot….

Cum simte copilul cu autism?

Hram 2015-80Corpul său este de multe ori copleşit de multitudinea de informaţii care îi vin prin canalele senzoriale. Uneori vede, aude, miroase, simte prea multe. Sunt prea multe informaţii care vin din exterior şi este greu pentru el să sţie la care dintre ele să fie atent. Şi devine copleşit şi are nevoie de o pauză. O pauză pe care o semnalizează de multe ori într-un mod poate neplăcut pentru ceilalţi, poate prea zgomotos (ţipă, plânge, îşi acoperă urechile, cântă, se leagănă, vrea să plece din acel loc etc).
El percepe oamenii şi lucrurile din jurul său prin mirosurile lor, prin suentele pe care le scot, prin culorile pe care le au, prin felul în care se simt la pipăit. Când acestea sunt prea intense, copilul devine agitat şi are nevoie să se depărteze de acea persoană sau acel obiect.
Copilul cu autism va vedea cu uşurinţă detaliile şi piesele unui întreg, dar va avea mai dificultăţi în a vedea întregul. Îi este greu să se uite în ochii unei persoane pentru că ochii nu sunt niciodată ficşi şi se mişcă mereu. De aceea, el îşi va fixa privirea spre bărbia, sau spre nasul sau spre gâtul persoanei respective. Aşa e mai uşor de controlat situaţia şi de înţeles ceea ce i se transmite.
Copilul cu autism este mult mai sensibil şi mult mai deschis din punct de vedere senzorial. El simte mult mai intens şi mult mai repede ceea ce oamenii din jurul său îi transmit din punct de vedere emoţional (simte când cineva îl respinge, când cineva nu îl acceptă fără ca acestea să fie spuse sau arătate prin gesturi). El simte atitudinea celor din jurul său şi va reacţiona în consecinţă.
Ce putem face noi este să fim atenţi la nevoia lui, la felul în care el percepe lumea din jur şi să ne adaptăm comportamentul la nevoile lui. Astfel, el se va simţi în siguranţă şi va fi capabil să comunice cu noi.

Psiholog Alina Mirela Trofin

În primul rând sunt copil, nu “autist”! – Terapia 3C, o nouă piesă în puzzle-ul recuperării

Banner TSA micCampanie de strangere de fonduri: În primul rând sunt copil, nu “autist”! – Terapia 3C, o nouă piesă în puzzle-ul recuperării

Autismul este una dintre tulburările care afectează dezvoltarea unui număr tot mai mare de copii. Copilului cu autism îi este dificil să comunice, să se joace, să înveţe. Îi este dificil, dar nu imposibil. El nu este doar un copil cu nevoie speciale sau doar un copil cu autism. El este în primul rând un copil. Şi ca orice copil, el are abilităţi speciale, are propriul mod de a vedea lumea şi de a o înţelege şi de a relaţiona cu ea. E nevoie însă de puţin ajutor pentru a crea legătura dintre modul său de a vedea lumea şi modul nostru, al celorlalţi. Este nevoie de puţină deschidere pentru a-i oferi copilului cu autism un loc alături de ceilalţi copii.

Şi ce e mai potrivit decât jocul, decât mişcarea? Mișcarea nu se produce ca act în sine, ci doar cu contribuția funcțiilor psihointelectuale. Între motricitate și intelect și afectivitate există o strânsă legătură, ele contribuie la dezvoltarea armonioasă a copilului. Educându-l pe copil sub aspect psihomotric, învățându-l să își cunoască și să își recunoască în primul rând corpul (propria schemă corporală), să meargă, să realizeze tot felul de mișcări cu corpul său și cu membrele sale într-un mod conștient și voluntar, de fapt îl facem să fie stăpân pe propriul său corp, îi îmbunătățim echilibrul fizic și cel mental, îi formăm deprinderile de a folosi corect și eficient obiectele din jurul său și, nu în ultimul rând, îl ajutăm să dezvolte relații armonioase cu cei din jur.

Campania noastră – În primul rând sunt copil, nu “autist”! – Terapia 3C – o nouă piesă în puzzle-ul recuperării,  îşi propune să completeze puzzle-ul procesului de recuperare al copilului cu autism, un proces lung şi uneori dificil, dar cu multe zâmbete de copii. Piesa care a lipsit mult timp este cea a recuperării psihomotorii. Acum copiii au posibilitatea să meargă în acestă direcţie prin intermediul Terapiei 3C, singura terapie psihomotorie creată de Paul Cojocaru special pentru persoanele cu autism. Terapia 3C îi ajută pe copii să îşi conştientizeze corpul şi să câştige control asupra corpului lor. Pentru a le oferi această şansă, ne propunem ca prin această campanie să oferim materialele necesare desfăşurării optime a procesului terapeutic pentru un număr de peste 20 ONG-uri pentru copii cu autism din ţară.

Astfel, peste 600 de copii vor avea posibilitatea să practice Terapia 3C şi să capete încredere în corpul lor, să se joace cu alţi copii, să aibă mai multă încredere în ei.

Acești copii vor avea posibilitatea de a se recupera psihomotor și de a-și cunoaste și folosi mai bine corpul pentru a se adapta mediului de viață și activităților de zi cu zi.
Alături de ei, părinții și specialiști din ONG-urile partenere în proiect, vor învăța cum să îi susțină și cum să le fie parteneri pe drumul recuperării.

Viitorul acestor copii depinde de ceea ce fiecare dintre noi face astăzi.

Alătură-te campaniei noastre și schimbă viața unui copil!

Vino cu noi să facem fapte frumoase pentru sufletul minunat al copilului cu autism!
Donații în bani la:
Beneficiar: Asociația Familie Sănătoasă
Reprezentând: Campania  În primul rând sunt copil, nu “autist”! – Terapia 3C – o nouă piesă în puzzle-ul recuperării
Contul dedicat Campaniei: RO71 BTRL RONC RT00 W660 5002 (Banca Transilvania)

 

Echipa Campaniei  – În primul rând sunt copil, nu “autist”! – Terapia 3C – o nouă piesă în puzzle-ul recuperării

Paul Cojocaru, Fondator Terapia 3C : paul.cojocaru@psihologiacopilului.ro
Corina Marilena Pirsean, Project Manager: corina.pirsean@psihologiacopilului.ro
Alina Mirela Trofin, Psiholog: alina.trofin@psihologiacopilului.ro
Meda Dobocan, Marketing & PR Manager: meda.dobocan@psihologiacopilului.ro
Sinziana Pana, Fundraiser: sinziana.pana@psihologiacopilului.ro
Simona Grosu, Fundraiser: simona.grosu@psihologiacopilului.ro
Lucian Ciopec, Fundraiser: lucian.ciopec@psihologiacopilului.ro

 

 

Povestea TERAPIEI 3C

Totul a început în urma cu 8 ani, într-o săliță de sport a unei grădinițe. Acolo, Paul Cojocaru, împreună cu 3 copii cu TSA (tulburare de spectru autist) și cu părinții acestora începeau ceea ce astăzi este cunoscut sub denumirea de TERAPIA 3C (Conștientizare, Coordonare, Concentrare).
Antrenorul de arte marțiale (Qwan ki do) îi întâlnise pe acești 3 copii în grădinițele unde preda arte marțiale ca disciplină opțională și dorind sa-i integreze în echipă a format o grupa separată cu ei cu scopul de a le oferi gratuit o oră de sport. Acestă oră de sport se repeta de trei ori pe săptămână. Nu după mult timp au început sa apară și rezultatele în direcția recuperării psihomotorii a acestor copii. Și ușor-ușor la grupa de sport concepută special pentru copii cu TSA, s-au alăturat și alți copii cu această tulburare iar în jumătate de an aveam în echipă 10 copii și când am împlinit un anișor an am ajuns la 75 de copii.

După o selecție riguroasa a mișcărilor, urmărind criteriile de eficiență în recuperarea psihomotori a copiilor, Paul a grupat exercițiile și a dat o denumire metodei sale: TERAPIA 3C (Conștientizare, Coordonare, Concentrare). Inspirat de artele marțiale pe care le practica, Paul a înțeles ca în interiorul fiecărui copil cu TSA, exista în stare latentă un copil tipic și că acesta nu așteaptă decât să fie descoperit și adus la suprafață.
Lipsa conștientizării propriei corporalități s-a clarificat, astfel, ca fiind principala problemă a acestor copii, iar terapia a orientat-o în direcția obținerii conștientizării, a rescrierii sau reactivării fondului psihomotor de baza (automatisme) și crearea pe baza acestuia a unui comportament psihomotor autonom.

Mergând în aceasta direcție, rezultatele nu au întârziat să apară atrăgând atenția întregii lumi din sfera tulburării de spectru autist. Astfel, după ce a fost monitorizat și apoi jurizat a obținut în 2012, în Vancouver, Canada, premiul Community Mentor pentru contribuția adusa în recuperarea psihomotorie a copiilor tulburare de spectru autist. Filmulețele cu exerciții, postate în mod gratuit, i-au adus recunoașterea mondiala a eficientei TERAPIEI 3C.

În acest an, mai exact în această toamnă Paul Cojocaru, este invitat tot în Vancouver la o conferință mondiala despre tulburarea de spectru autist pentru a ține un workshop despre TERAPIA 3C.
Rezultatele nu încetează să apară și Paul Cojocaru reușește să demonstreze cu ajutorul rezultatelor obținute, că exercițiile fizice adaptate din TERAPIA 3C sunt o soluție eficientă pentru recuperarea motorie a acestor copii.

Ce este copilul cu autism: copil sau tulburare?

copilAr putea fi un copil redus la tulburarea sa ori la anumite comportamente?… Nu, şi nici  nu ar trebui să se întâmple acest lucru.

Şi totuşi, de multe ori vedem mai întâi tulburarea şi apoi copilul. Datorită aspectelor negative şi greu de gestionat pe care le are tulburarea de spectru autist (crize comportamentale greu de înţeles şi de calmat, dificultăţi de adaptare a copilului la mediu, dificultăţile de comunicare etc) se întâmplă ca atunci când adultul (părinte, terapeut, educatoare etc) se uită la copil să vadă întâi sau doar tulburarea. Să vadă doar autismul. Să nu mai vadă copilul. Cu alte cuvinte, copilul dispare din ecuaşie, locul său fiind luat de tulburare. Şi cum tulburarea nu are nevoie de cei 4 A (atenţie, apreciere, afecţiune, acceptare), ci doar de tratament şi terapii, pornim lupta ignorând aspectul principal: copilul. Uităm că şi copilul simte, că are nevoie să se joace (nu să facă lecţii) , că fiind o fiinţă copilul are nevoie de afecţiune, de echilibru emoţional.

Copilul cu autism are nevoie să fie văzut ca şi copil. El asta este – o fiinţă umană, nu o tulburare.  Are nevoie să fie ajutat să înveţe aşa cum poate el să înveţe.  Are nevoie de tot ceea ce îi este necesar unui copil pentru a se dezvolta armonios din punct de vedere emoţional: atenţie, apreciere, afecţiune şi acceptare. 

Este foarte important modul în care ne raportăm la copilul cu tulburare de spectru autist. Atunci când  vedem întâi sau doar autismul, apare nevoia nostră de a-l schimba. Nu acceptăm felul în care este şi ne vom centra acţiunile pe schimbarea lui, pe aducerea lui cât mai aproape de „normă”, de felul în care noi vrem să fie. Iar copilul simte această atitudine a adultului, care de multe ori nu este una conştientizată sau voluntară.  Copilul simte această presiune pusă pe el, pe schimbarea lui. Rezultatul nu va fi schimbarea aşteptată de adult, ci suferinţa copilului, retragerea lui în stereotipii şi comportamente agresive.

A-l vedea pe copil în primul rând, ca fiinţă şi apoi tulburarea sa, înseamnă a-l accepta aşa cum este el şi a-l ajuta să înveţe tot ce are nevoie în felul în care el o poate face. Când vedem  copilul realizăm că activitatea de bază a copilului este jocul. Copilul are nevoie să fie  ajutat să  se joace, are nevoie să se simtă apreciat în creativitatea sa stângace, are nevoie să se simtă sprijinit necondiţionat în efortul său de a progresa şi de a se descoperi. Părinte sau terapeut, copilul are nevoie de cineva care să-l descopere dincolo de afecţiunea pe care o are.  Atitudinea pozitivă este ceea ce îl susţine pe copil în procesul lui de învăţare, este ceea ce îi alimentează permanent încrederea în sine şi în potenţialul psiho-fizic şi intelectual.

Atitudinea noastră fiind cel mai important aspect din cadrul procesului de recuperare al copilului cu autism, este necesar ca aceasta să fie una corespunzătoare înlesnirii achiziţiilor pe care copilul le are de realizat. Nimeni nu poate învăţa, nu îşi poate depăşi barierele atât timp cât se simte neapreciat, atât timp cât este continuu corectat şi criticat, atât timp cât i se subliniază tot ce nu poate face, şi mai ales atât timp cât este tratat doar din punct de vedere al tulburării sale (şi nu al persoanei care este).

Atât timp cât noi vom vedea doar autismul (şi nu copilul) toate  metodele terapeutice şi programele educaţionale în care copilul va fi implicat nu îl vor ajuta să se dezvolte armonios şi să ajungă să fie integrat.

De aceea, în nici un proces de recuperare  această  egalitate „autismul  = copilul cu autism” nu are valoare de adevăr .

Să privim întotdeauna copilul şi să ne desfăşurăm activităţile şi acţiunile educaţionale pentru el şi pornind de la el. „Copilul este cel care are autism, nu autismul este cel care are copil.” – Paul C. Cojocaru

Psiholog Alina Mirela TrofinAlina

Cum îl învăţăm pe copilul cu autism să folosească toaleta în mod independent?

0000000000000În jurul vârstei de 2,6 -3 ani, un copil este pregătit să înveţe să folosească toaleta şi poate dobândi controlul sfincterian. Ei vor mai avea accidente pe timpul nopţii, în special. Până la vârsta de 6 ani, în general toţi copiii cu dezvoltarea neuro-tipică îşi însuşesc controlul sfincterian fără să mai aibă accidente pe timpul zilei sau nopţii.

La copilul cu autism acest aspect prezintă multe provocări. Informaţiile care provin de la organele interne sunt greu de identificat pentru el. Practic, lui îi va fi dificil să perceapă schimbările importante ce au loc în organismulul său. El trebuie să simtă, să conştientizeze că vezica s-a umplut şi să reacţioneze (adică să ceară să folosească toaleta sau să meargă singur acolo).

Deşi pare foarte greu, nu este imposibil pentru copilul cu autism să înveţe să meargă la toaletă atunci când organismul lui are nevoie. Programul de toaletă presupune însă foarte multă răbdare şi consecvenţă din partea adulţilor, a părinţilor. Este nevoie de o anumită rutină şi de antrenament intensiv. Dar merită efortul pentru a ajuta copilul cu autism să devină independent.

Primul pas este acela de a-l familiariza pe copil cu camera de toaletă şi cu vasul de toaletă. Cei mai mulţi dintre copii refuză să se aşeze pe toaletă şi devin foarte agitaţi când adultul încearcă să îi determine să stea acolo. Refuzul lor poate avea diferite cauze. Cele mai multe fiind legate de tulburările de procesare senzorială specifice multora dintre copiii cu autism. Ei pot fi deranjaţi de zgomotele din baie, de temperatura sau textura colacului de toaletă, de mirosurile din baie, de mărimea toaletei etc. De aceea, la început activităţile se vor centra pe a-l face pe copil să se simtă cât mai confortabil stând pe toaletă. El va trebui întâi să stea lângă toaletă, apoi treptat să se aşeze şi să stea din ce în ce mai mult timp (se va începe cu câteva secunde şi apoi timpul va creşte treptat). Va fi încurajat şi lăudat pentru fiecare încercare. Se pot face jocuri care lui îi plac, se pot cânta diverse cântece.

Pasul următor este cel în care copilul va fi învăţat să îşi facă nevoile la toaletă. Pentru acest pas este necesar ca părinţii să cunoască programul copilului de eliminare: cât de des sau la ce interval (cu aproximaţie) copilul elimină urina şi scaunul. Sau care sunt momentele din zi în care se întâmplă aceste lucruri. Timp de câteva zile ei vor observa şi vor determina această rutină. Dacă copilul încă poartă scutec (pampers) identificarea acestui tipar poate fi mai dificilă. Ceea ce se poate face este verificarea la o anumită perioadă de timp (30 minute de exemplu) dacă scutecul este ud sau uscat. Dacă se întâmplă de mai multe ori ca scutecul să fie ud atunci când e verificat, se va diminua perioada de timp la care se face verificarea (de la 30 minute, la 15 minute). Toate datele acestea vor fi notate pentru a putea stabili intervalul la care copilul va fi dus la toaletă.

Când va fi determinat acest interval, se va începe trainingul propriu-zis de toaletă. Este important de reţinut că scutecul se scoate şi se va mai folosi doar noaptea. Pe timpul zilei copilul va purta chiloţei. Dacă va purta scutec, îi va fi foarte greu să îşi însuşească abilităţile de folosire a toaletei iar munca părinţilor va fi în zadar.

Să presupunem că s-a stabilit un interval de 30 minute. Asta înseamnă că la fiecare 30 minute, copilul va fi promptat să meargă la toaletă. Este bine să fie ajutat să semnalizeze faptul că are nevoie să folosească toaleta: să spună „pipi” (dacă poate vorbi) sau să vă arate o poză din care să reiasă acest aspect (dacă este non-verbal). Se va pune un ceas să sune la intervale de 30 minute, copilul va spune sau arăta poza cu „pipi” şi apoi va fi dirijat către baie. Acolo va fi ajutat să îşi dea pantalonii jos (dacă nu poate face asta singur) şi va fi aşezat pe toaletă unde va sta aproximativ 3 minute. Dacă urinează la toaletă, este foarte important să fie lăudat şi apreciat pentru reuşita lui şi chiar să primească o superrecompensă (pe care o va avea doar pentru că face la toaletă; poate fi un joc, ceva bun, un cântec, orice îi place foarte mult şi îl poate motiva). Dacă după trei minute nu a urinat, i se va spune copilului că nu a făcut şi că mai poate încerca data viitoare. Foarte imporant: copilul nu va fi certat sau mustrat pentru că nu a făcut. Amintiţi-vă că el încă învaţă şi atitudinea celor din jur trebuie să fie una pozitivă şi de încurajare. Credinţa conform căreia „cu cât copilul va sta un timp mai lung pe toaletă (mai mult de 3-5 minute), el va învăţa mai repede să folosească toaleta” este una eronată. Cu cât va sta mai mult timp copilul se poate simţi pedepsit, picioarele îi pot amorţi şi poate apărea durerea. Pentru succes este nevoie ca el să meargă des la toaletă, pentru un timp relativ scurt.

Aceaste acţiuni se vor repeta la fiecare 30 minute. Dacă timp de o săptămână copilul nu are accidente între aceste intervale, se poate mări timpul la 40-45 minute. Dacă pentru următoarele zile copilul rămâne uscat între aceste momente, se va mări timpul la 1 oră (copilul va fi dus la toaletă din oră în oră). De fiecare dată va fi lăudat pentru acţiunea şi recompensat.

Dacă se întâmplă ca copilul să aibă un accident între momentele în care e dus la toaletă (face pipi înainte să ajungă la baie) nu va fi certat niciodată, nu i se va spune că e ruşine sau că nu are voie. Accidentele fac parte din procesul de învăţare. Aşa el îşi va da seama de diferenţa dintre ceea ce este adecvat şi ceea ce nu e adecvat. Spuneţi-i pe un ton neutru că este ud şi că data viitoare va face la toaletă. Şi continuaţi programul pe care l-aţi început (mersul la toaletă la intervalul de timp ales).

Timpul va fi mărit treptat, iar ajutorul oferit copilului se va diminua pe măsură ce el învaţă acţiunile ce fac parte din abilităţile de folosire a toaletei. Pentru ca el să devină independent (să ceară singur la toaletă, să meargă singur acolo, să îşi facă singur nevoile, să tragă apa singur, să se spele pe mâini singur) este nevoie ca adultul să se retragă. Prompturile fizice sau verbale echivalează cu a face lururile în locul copilului. La începutul programului este un aspect normal, copilul învaţă. Dar pe măsură ce repetă aceste acţiuni de multe ori, intervenţia adultului va fi din ce în ce mai mică, până când va dispărea. Doar aşa, copilul va deveni independent.
A-l învăţa pe copilul cu autism să folosească toaleta este o etapă plină de provocări. Dar şi cu un final care merită tot efortul. Amintiţi-vă mereu că „este un maraton, nu un sprint” (Gary Heffner): important este să înveţe, perioada de învăţare depinde de la un copil la altul şi este mai puţin importantă.
Bibliografie:

https://www.autismspeaks.org
Psiholog Alina Mirela Trofin

Ce este TERAPIA 3C?

TERAPIA 3C este o terapie practica ce se realizează prin exerciții fizice specifice, este o terapie prin sport.
TERAPIA 3C este o metoda de recuperare pe care antrenorul de arte martiale Paul Cojocaru, a pus-o la punct în ultimii ani, alături de copiii cu tulburarea de spectru autist, învățând odată cu ei.

Aspectul esențial este ca TERAPIA 3C funcționează – exista mulți copii recuperați psihomotor cu ajutorul acesteia.
TERAPIA 3C pornește de la ideea optimista ca în fiecare copil cu tulburare de spectru autist exista în stare latentă potențialul unui copil normal(celelalte tehnici terapeutice care au succes în recuperarea copiilor cu spectru autist o demonstrează din plin). TERAPIA 3C oferă o alternativă, o noua metodă de a trezi la viață acest potențial, de a reda copilul cu tulburare de spectru autist lumii celor normali – sau cel puțin de a-l aduce cât mai aproape de aceasta.

TERAPIA 3C nu se află în contradicție cu niciuna din terapiile utilizate în prezent în tratarea acestei tulburări. Un alt aspect important este ca TERAPIA 3C nu substituie logopedia sau terapia comportamentale care vizează deprinderea de abilitați practice specifice.
ABA, logopedia, celelalte forme de terapie pentru autism utilizate în prezent la noi în tara sunt perfect compatibile cu terapia prin sport și aplicarea lor simultan cu aceasta nu face decât să amplifice rezultatele obținute.
Un mare avantaj al terapiei prin sport este acela ca este ieftin și ușor de aplicat, nu necesită personal specializat, materiale didactice costisitoare sau spații specifice.

„Pană în prezent, am aplicat TERPIA 3C pentru aproximativ 1000 de copii cu tulburare de spectru autist cu vârste cuprinse, la începerea programului terapeutic, intre 3 și 8 ani. Dintre aceștia, rezultate foarte bune au apărut la cel puțin 90% din cazuri. Succesul TERAPIEI 3C depinde de vârsta copilului (cu cat este mai mică vârsta, cu atât este mai bine) și de forma de autism pe care subiectul îl are în momentul în care începe terapia. Rezultatele apar mai repede la copii care au un autism funcțional sau înalt-funcțional. În toate cazurile însă, fără excepție, se înregistrează progrese.” Paul Cojocaru – antrenor Terapia 3C

Cui se adresează TERAPIA 3C? Am elaborat și utilizat TERAPIA 3C pentru a ajuta copiii cu tulburare de spectru autist, dar credem că aplicabilitatea ei poate fi extinsa și la ameliorarea diferitelor tipuri de retard psihomotor asociat cu alte tulburări (am lucrat de exemplu cu copii cu sindromul Down); principiile sunt aceleași. Aventura autocunoașterii este la fel de captivantă pentru toți și oferă suficienta motivație pentru a conduce la progrese semnificative.

Ce poate face TERAPIA 3C? TERAPIA 3C construiește la copilul cu tulburare de spectru autist comportamente adaptative bazate pe abilități psihomotorii de bază. Copilul va învăță să meargă corect, să alerge, să manipuleze obiecte, să meargă în echilibru pe o bârnă, să schimbe voluntar direcția de mers. Va conștientiza utilitatea mișcărilor învățate și valoarea lor practica. Va conștientiza contextul în care se afla și prezența celor din jur. Va învăța ce înseamnă disciplina, va învăța că anumite comportamente nu sunt permise.
Va obține un minim de abilități de comunicare și lingvistice prin învățarea sensului unor comenzi elementare.
Va câștiga curaj, încredere în el, dorința de a experimenta lucruri noi. Va descoperi satisfacția reușitei și dorința de a repeta acest lucru.
Va putea utiliza abilitățile dobândite în viata de zi cu zi
Cu alte cuvinte, va deveni psihomotric independent transformându-se dintr-un copil asistat permanent, într-unul parțial asistat sau neasistat.

Ce nu poate face TERAPIA 3C? TERAPIA 3C nu se poate substitui unei terapii care vizează construirea de deprinderi specializate – cum sunt terapia de tip ABA sau logopedia. Dacă obiectivul dumneavoastră ca și părinte vizează învățarea copilul sa vorbească, va trebui să căutați și să lucrați cu un logoped, fiindcă deși copilul câștigă la capitolele vizate de terapia noastră ( coordonare, conștientizare, concentrare) trebuie învățat și ce anume trebuie sa facă mai departe. TERAPIA 3C nu poate forma la copil alte deprinderi specifice în afara celor vizate prin exerciții. Acest lucru însă dezvoltă la copil, încrederea în sine, curajul, dorința de a încerca lucruri noi, abilitățile de comunicare de baza și dorința de a interacționa cu ceilalți.

Psiholog Alina Mirela Trofin

copiii-cu-autism-intre-integrare-si-lupta-cu-sistemul-despre-toleranta-si-acceptare-la-asta-i-viata-118428Experienţă profesională:
Atestat de liberă practică în specialitatea Psihopedagogie specială – logopedie (cod 09594), treapta autonom (octombrie 2010)
Psihopedagog şi Logoped – SCPP „Gropeneanu & Trofin – Psihovision” Constanța (aprilie 2011-prezent). Responsabilităţi:
Evaluarea psihologică a copiilor cu diferite tulburări în dezvoltare (autism, ADHD, retard mintal, tulbuări de limbaj).
Realizarea planurilor de intervenţie personalizate.
Aplicarea programelor terapeutice la copiii cu tulburări din spectrul autist, sindrom Down, sindrom West, retard mintal, întărziere în dezvoltarea limbajului.
Consilier terapii comportamentale şi voluntar în cadrul Asociaţiei “Sport pentru Autişti România” (2011 – prezent)
Lector în cadrul workshop-urilor “Terapia 3C – coordonare, concentrare, conştientizare” (martie 2014 – prezent)
Organizator şi facilitator al workshop-urilor “Copiii cu autism şi ADHD şi şcoala de masă” (martie, aprilie 2015) – Constanţa, Năvodari, Mangalia
Colaborator revista online de psihologie www.ultrapsihologie.ro (februarie-mai 2015)
Voluntar „Centrul de zi pentru copiii cu autism”, Constanța (septembrie 2009-iunie 2010)

Afilieri profesionale:
Colegiul Psihologilor din România

Formare şi pregătire profesională:
Master în psihologie. Universitatea Ovidius Constanța, Facultatea de psihologie și științele educației, Master „Psihodiagnoza complexă a personalității” – absolventă iunie 2011
Licențiat în psihologie. Universitatea Ovidius Constanța, Facultatea de psihologie și științele educației – specializarea Psihologie – absolventă iunie 2009
Curs dezvoltare personală “Logopedia în manieră experienţială”, Constanţa, 27-28 iunie 2015
Cursul “Implementarea şi coordonarea planului de intervenţie în Tulburările de spectru autist”, Bucureşti, octombrie – decembrie 2014
Conferința „Consilierea școlară între provocări și paradigme”, Constanța, 31 mai -1 iunie 2013
Workshop „VIA –  o nouă metodologie de consiliere în carieră”, Constanța, 31 mai 2013
Workshop „Evaluarea preșcolarului în funcție de context: suspiciune clinică, respectiv supradotare”, Constanța, 31 mai 2013
Workshop „Observația cea mai memorabilă, tehnică de lucru în consilierea psihologică”, Constanța, 01 mai 2013
Seminar ,,O singura voce pentru dizabilitate”, Constanta, 02 februarie 2013
Conferința „Aplicații practice în dezvoltarea psihologiei”, București, 24-25 noiembrie 2012
Workshop „Demers experiențial în psihodiagnoza copilului și a familiei”, 25 noiembrie 2012
Workshop „Efectele comunicării disfuncționale asupra comportamentului si strategii reparatorii”, Constanta, 04 aprilie 2012
Conferința „Fiecare copil contează. Învață să trăiești cu ADHD”, București, 8-9 iunie 2012
Training „Intervenție terapeutica in autism prin metoda Eu sunt special”, Constanta, 24-25 februarie 2012
Curs „Tehnici de terapie cognitiv-comportamentala si analiza comportamentala aplicate in tulburările de spectru autist”, Constanta, martie-mai 2011
Curs „Intervenții terapeutice în recuperarea persoanelor cu tulburare de spectru autist. Aplicații terapeutice practice”, București, 20-25 august 2011 (Proiectul „Si ei trebuie sa aibă o șansa”, Romanian Angel Appeal)
Practică supervizată în cadrul proiectului  „Si ei trebuie sa aibă o șansa”, februarie-septembrie 2012
Workshop „Direcţii moderne în psihopedagogia specială”, Constanţa 2010
Workshop „ Strategii de dezvoltare a competenţelor socio-emoţionale la copii: SELF KIT”, Constanţa 2010
Workshop „Modelul trans-teoretic al schimbării de comportament”, Constanţa 2010
Seminar „Copilul cu deficit de atentie…parentala”, Constanta, februarie 2009
Training „Intervenţii validate ştiinţific în dezvoltarea abilităţilor socio-emoţionale la copiii şi adolescenţii cu tulburare de spectru autist”, Constanţa, 3 octombrie 2009
Training „Modalităţi de evaluare şi diagnostic în tulburarea de spectru autist la copii şi adolescenţi”, Constanţa, 2 octombrie 2009

Apariţia media:
http://www.reporterntv.ro/stire/cursuri-gratuite-pentru-educatorii-si-invatatorii-care-vor-avea-in-clasa-si-elevi-autisti
http://www.ntvonline.ro/emisiuni/asta-i-via-a/galerie-video/5878
http://ultrapsihologie.ro/echipa/psiholog-alina-mirela-trofin/
http://cronicadefalticeni.com/2015/06/08/activitati-in-cadrul-workshop-ului-terapia-3c-la-gradinita-speciala-din-falticeni/
http://www.reporterntv.ro/stire/copiii-cu-autism-intre-integrare-si-lupta-cu-sistemul-despre-toleranta-si-acceptare-la-asta-i-viata
http://www.tvlitoral.ro/1-din-18-de-copii-din-lume-se-naste-cu-o-afectiune-din-spectrul-autist/

Site-uri administrate:
http://interventiepsihoeducationala.blogspot.ro/
http://psihovision.blogspot.ro/
Feed-back-uri primite de la profesori şi educatori în urma cursurilor „Copiii cu autism şi ADHD şi şcoala de masă”:
„Îmi place deschiderea, firescul, dorinţa de a găsi soluţii”
„Este remarcabilă trecerea, fără a fi abruptă, de la partea teoretică la cea practică a cursului”
„O prestaţie inovatoare, deschisă către comunicare”
„Se vede implicarea, dorinţa de oferi informaţiile transmise în vedera aplicării lor, seriozitate, responsabilitate, atitudine pozitivă (deshidere), colaborare, spontaneitate”
„Cel mai mult am apreciat descrierea situaţiilor concrete, deschiderea pentru împărtăşirea experienţelor personale”
„Am apreciat posibilitatea de a-ţi exprima liber nedumeririle, întrebările (caracterul liber, deschis al sesiunii) şi starea de confort şi echlibru creată”

Sa constientizam autismul!

autism“Nu sunt o categorie … sunt eu!”

“Autismul nu este o eroare de proces, ci doar un alt sistem de operare.”

“Austismul nu este o tragedie, ignoranta este!”

“Priveste dincolo de autism si vei descoperi o persoana speciala.”

“Doar pentru ca nu vorbesc, nu inseamna ca nu am multe de spus.”

“Voi radeti de mine pentru ca sunt diferit, eu rad de voi pentru ca sunteti toti la fel.”

“Mi s-a dat aceasta viata pentru ca sunt indeajuns de puternic sa o traiesc.”

 

Minunile hidroterapiei: terapie prin sursa vietii

hidroterapia     Apa este sursa vietii. Fara ea, oamenii si celelalte fiinte nu ar putea supravietui. Hidroterapia sau terapia prin apa inseamna reabilitare prin utilizarea apei. In unele tari hidroterapia este vazuta ca o parte vitala a medicinii conventionale. De o reala importanta este pentru persoanele cu diverse forme de arsuri, apa rehidratand pielea si ajuta la o mai buna recuperare. Reabilitarea nu se refera doar la persoanele cu nevoi speciale, ci este valabila pentru fiecare dintre noi, de la nou nascuti la pensionari, prin faptul ca pe langa efectul fizioterapeutic, ajuta la recuperarea echilibrului psihologic si emotional.

Mediul acvatic in care se desfasoara aceasta terapie reprezinta stimulul necesar pentru detasarea de cotidian. Apa ia greutatea “de pe umerii” persoanei si o sustine in procesul de echilibrare generala.

In acest articol insa, ne vom referi la beneficiile terapiei prin apa pentru copii.

Copiii mici si foarte mici

Pentru copiii foarte mici, apa are mare impact pozitiv. Mediul acvatic reface lagatura inconstienta cu mediul placentar intrauterin. Din aceasta cauza multi specialisti recomanda nastera in apa, unde trecerea copilului din mediul intrauterin in cel extern nu mai reprezinta un soc atat de puternic pentru bebelus.

Este important de precizat ca bebelusii au o serie de reflexe innascute, care cu timpul vor fi inlocuite de actiunile voluntare, dar in primele luni de viata le ofera ocazia oportuna de deprindere a diverselor abilitati. Printre acestea se afla si reflexul scafandru: acest reflex este prezent la bebelusii de pana la 2-3 luni sau chiar mai mult daca sunt dusi la inot si duce la inchiderea automata a cailor respiratorii la contactul cu apa.

Pentru bebelusi, apa este sursa deprinderii cu usurinta a achizitiilor motorii, fiindca preia o mare parte din greutatea corporala, inlesnind miscarile. Odata obisnuit piticul cu miscarea agila din apa, pe uscat se va folosi de satisfactia data de mobilitatea in apa, incercand sa reproduca miscarile. Astfel ca sansele de a merge mai repede si de a avea o mai buna coordonare corporala cresc considerabil.

Iar pentru parinti, terapia prin apa a copilului este o sursa de liniste. Facilitarea contactului cu apa cat mai timpuriu va va scapa de multe griji pe viitor, pentru ca micutul va avea o deprindere naturala de dominarea a apei.

Copiii cu diverse afectiuni

ADHD si Autism

Pentru acesti copilasi, hidroterapia poate fi o mina de aur. Apa in sine reprezinta un stimul puternic, care in momentul in care te inconjoara nu iti mai permite sa te concentrezi la altceva. In consecinta, pentru copiii cu tulburare de atentie sau de concentrare, a se afla intr-un bazin cu apa este lectia necesara de concentrare intr-o singura directie. Ii ajuta sa se relaxeze, sa se destinda si sa fie mai receptivi la mediul extern. Pentru spectrul autist pe de alta parte, mediul acvatic diminueaza frecventa stereotipiilor, faciliteaza contactul vizual si ajuta in egala masura la o mai buna receptivitate.

Copiii cu tulburari neuromusculare

Pentru aceasta categorie, rezultatele hidroterapiei sunt cele mai elocvente. Sustinerea data de apa favorizeaza inainte de toate miscarea libera, care pe uscat este mult mai dificil de realizat, fortifica rezistenta musculara si imbunatateste functia pulmonara. Totodata creste imaginea de sine, prin deprinderea capacitatii de miscare, scade anxietatea si asigura o stare de bine generala.

     Terapia prin apa trebuie asistata de un specialist in domeniu, care va sti exact ce sa urmareasca pentru fiecare copil in parte. In acelasi timp prezenta parintelui alaturi de copil este extrem de benefica, facilitandu-se crearea unei legaturi mai puternice intre parinte si copil prin petrecerea unui timp de calitate impreuna.

Ziua mondiala a apei…..citeste mai mult…

Cand se pot observa primele semne ale autismului?

bebe autismNiciun parinte nu vrea sa creada ca pruncul lui perfect poate avea o problema. Dar cand vine vorba de autism, depistarea cat mai timpurie a simptomelor face o diferenta majora in evolutia copilului.

O greseala comisa de catre multi parinti este aceea de a astepta. Chiar si atunci cand simt ca ceva nu este in regula cu copilul lor isi spun sa mai astepte, sa vada cum evolueaza lucrurile si poate se va rezolva problema de la sine. Parintele nu face acest lucru cu buna stiinta, ci ghidat de speranta. Insa este cea mai mare greseala, deoarece in tot acest timp pierdut, copilului i se ia o sansa de la recuperare. Plasticitatea creierului bebelusului permite o recuperare a informatiilor fantastica, dar cu cat timpul trece, cu atat recuperarea devine mai greoaie.

Ce inseamna depistare timpurie?

La ora actuala cei mai multi specialisti evita sa evalueze copiii pana la varsta de 2-3 ani, in ideea ca ritmul dezvoltarii difera de la un copil la altul si unele achizitii se fac mai lent. Daca observi ceva in neregula la copilul tau, urmeaza-ti instinctul parental si nu te lasa convins de argumente generale. Cere o evaluare a copilului. Nu ai nimic de pierdut.

In unele cazuri, primele semne apar chiar incepand cu varsta de 6 luni. Aceste semne sunt:

– lipsa zambetului ca raspuns la zambetul persoanelor apropiate;

– lipsa contactului vizual sau a urmaritului cu privirea obiectelor ce trec prin raza lui vizuala;

-absenta ganguritului specific bebelusilor ori a sunetelor emise spre a atrage atentia.

In acelasi timp, o cazuistica des intalnita este aceea a copiilor cu o dezvoltare perfect normala pana la varsta de 12 luni, in care copilul initiaza si contact vizual, rupe si primele cuvinte, insa brusc sufera o regresie si pierde parca din achizitii, refuzand sa mai faca vreun progres. Daca treceti printr-o astfel de experienta cu copilul, nu mai stati pe ganduri si apelati in cat mai scurt timp la o evaluare psihologica.

Nicio alta persoana nu este mai avizata in a observa evolutia copilului decat parintele, fiindca acesta din urma este acela care isi cunoaste cel mai bine pruncul, vazandu-l zi de zi cum creste. Medicul sau psihologul poate fi un partener valoros in evaluarea simptomaticii copilului, insa in cele cateva zeci de minute cat dureaza o consultatie nu poate observa ceea ce parintele observa zilnic. Astfel ca, nu omiteti in a-i comunica specialistului orice observatie facuta, oricat de neimportanta sau prosteasca vi s-ar parea.

Un aspect important de retinut este acela ca semnele timpurii ale autismului presupun absenta comportamentelor normale ale bebelusului si nu prezenta celor anormale. In unele cazuri, simptomele timpurii sunt confundate cu particularitati ale bebelusului perfect, acel bebelus cuminte, care nu plange, pare independent si nu face mofturi.

Psiholog Cristina Nenciu