Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Category Archives: 6. Adolescentul

Criteriile de diagnostic pentru Tulburare prin Anxietate de separare

AnxietateAsa cum am vazut in articolul anterior, anxietatea de separare este un fenomen cu care multi dintre noi interactionam, chiar daca uneori nu suntem constienti de acest lucru.

 

Experientele copilariei care dau nastere fricii de necunoscut ne pot determina comportamentul si ne pot influenta covarsitor modul in care reactionam si privim lumea si experientele vietii. Primul pas catre tratarea anxietatii se face o data cu dorinta noastra de a ne vindeca. Criteriile de diagnostic corect, succinct prezentate sunt:

 

A. Din punct de vedere al dezvoltarii armonioase anxietatea nepotivita si excesiva in legatura cu separarea de locuinta sau de aceia fata de care persoana este atasata, este dovedita de trei (sau mai multe) din urmatoarele manifestari:

  1. Suferinta recurenta excesiva la separarea sau la anticiparea unei separari de casa sau de o figura majora de atasament;
  2. Ingrijorare persistenta sau excesiva in legatura cu pierderea suferita sau in legatura cu posibilul rau care s-ar putea intampla unor figuri majore de atasament;
  3. Ingrijorare persistenta sau excesiva ca un eveniment nedorit va duce la separarea de o figura majora de atasament (de ex: ca se va rataci sau ca va fi rapit);
  4. Lipsa dorintei sau refuzul, persistente, de a merge la scoala sau in alta parte, din cauza fricii de separare;
  5. Frica, persistenta si excesiva, sau ezitarea/lipsa dorintei de a ramane acasa singur sau fara figura majora de atasament ori de a ramane singur in alte medii, fara adulti semnificativi;
  6. Ezitare sau refuz, persistente, de a merge la culcare fara sa fie aproape de o figura majora de atasament ori ezitare sau refuz persistente de a dormi in alta parte decat acasa;
  7. Cosmaruri repetate, implicand tema separarii;
  8.   Acuze repetate de simptome somatice (cum ar fi cefalee, dureri de stomac, greata sau varsaturi) atunci cand se produce sau este anticipata o separare de figuri majore de atasament.

B. Durata tulburarii este de cel putin 4 saptamani.

  1. Debutul este inaintea varstei de 18 ani
  2. Tulburarea cauzeaza suferinta semnificativa clinic sau alterari sociale, academice (ocupationale) sau in alte domenii importante ale functionarii.
  3. Tulburarea nu apare numai in cursul unei tulburari pervazive a dezvoltarii, al schizofreniei sau unei alte tulburari psihotice si (la adolescenti si adulti) nu este explicata mai bine de tulburarea prin panica cu agorafobie.

Debut precoce = daca debutul s-a manifestat inaintea varstei de 6 ani.

 

Sursa: Manual de buzunar de Psihiatrie Clinica, de Kaplan and Sadock

 Constanta Vasile – Psiholog clinician/Consilier analitic

 

 

 

 

 

 

Oricat as incerca, copilul meu nu vrea sa ma asculte. Ce pot face?

Multe studii au aratat ca vorbele parintilor au cea mai mare influenta asupra deciziilor adolescentilor, mai ales cand vine vorba de intalniri si relatii. Astfel ca atunci cand pare ca vorbesti singur, nu te opri, el/ea te asculta chiar daca nu vrea sa arate acest lucru.

Ce pot face atunci cand copilul meu nu vrea sa comunice cu mine?

Cei mai multi adolescenti cred ca tarie ca nu pot fi intelesi de catre parinti. Un inceput sigur al discutiei cu fiul/fiica ar fi spunandu-i ca recunosti, e posibil sa nu il intelegi, dar ca iti pasa foarte mult si ca vei incerca sa il intelegi. O alta optiune este sa ii spui ca intelegi daca nu vrea sa vorbeasca cu tine, dar daca ar vrea sa povesteasca altcuiva, cum ar fi un consilier, sa stie ca tu ii oferi tot sprijinul si poti chiar initia intalnirea.

Cred ca fiul meu / fiica mea poate fi deprimat/a. Ar trebui sa-mi fac griji despre sinucidere?

Daca observi ca fiul tau/fiica ta este deseori trist/a sau abatut/a, urmareste daca exista urmatoarele indicii care ar trebui sa va ridice un semn de intrebare:

–          Personalitatea lui s-a schimbat in ultima perioada?

–          Are dificultati in relatie cu prietena/prietenul?

–          S-au racit relatiile cu prietenii lui?

–          A inceput sa ii scada interesul pentru activitatile scolare/extrascolare?

–          Pare mereu plictisit si are probleme de concentrare?

–          Actioneaza teribilist intr-un mod inexplicabil?

–          A fugit de acasa?

–          Incearca sa faca fata unei schimbari majore a vietii lui?

–          Consuma sau are antecedente de consum de substante/alcool?

–          Se plange de diverse dureri sau afectiuni care contravin realitatii?

–          Si-a schimbat obiceiul de a manca sau de a dormi?

–          Aspectul fizic s-a depreciate vizibil?

–          A scris mesaje despre moarte sau ramas bun sau v-a anuntat in vreun fel de intentia sa?

–          A mai avut tentative de suicid?

–          Se victimizeaza sustinand ca nu ii pasa nimanui de el/ea?

Daca ai cea mai mica banuiala ca adolescentul tau se gandeste la suicid, nu evita sa vorbesti cu el/ea despre acest subiect.  Suicidul poate fi prevenit, dar trebuie actionat rapid!

Asigura-l/o de iubirea si de sprijinul neconditionat pe care i le porti si ajuta-l/o sa vorbeasca despre sentimentele pe care le are. Asculta cu atentie si nu ii respinge ceea ce simte doar fiindca tu nu poti fi de acord.

In cat mai scurt timp apeleaza la un specialist care va va ajuta sa depasiti aceste momente.

Reguli de igiena relationala

friends     De multe ori, atunci cand suntem prinsi intr-o intr-o discutie, observam ca ceea ce ne-am propus sa transmitem nu a iesit exact cum trebuia sau mai rau, cuvintele exprimate reusesc sa dizolve relatiile cu ceilalti. De ce se intampla toate acestea? Pentru ca ne lasam ghidati si acaparati de ceea ce se numeste poluare relationala (exprimari si credinte relationale defectuoase).

Jacques Salomé, psihosociolog francez, ne propune cateva reguli de igiena relationala, cu ajutorul carora putem stabili tipare de comunicare si de relationare sanatoase si productive.

In continuare le vom mentiona pe cele mai importante dintre acestea:

  • Pentru a clarifica mai bine felul in care percep relatiile

–          Nu uit ca in orice relatie suntem intotdeauna trei: celalalt, relatia dintre mine si el si eu;

–          Eu fac diferenta intre ceea ce primesc de la celalalt (un mesaj care imi este destinat) si ceea ce inteleg eu (mesajul primit): nu intoteauna este acelasi lucru!

–          Ceea ce transmit eu nu este intotdeauna ceea ce intelege celalalt. Celalalt imi raspunde in functie de ce a inteles.

–          Trebuie sa fiu atent sa nu confound sentimentele cu relatia: pe de o parte exista dimensiunea afectiva emotionala, pe de alta parte dimensiunea relationala (a cere, a da, a primi si a refuza).

–          Cand vreau sa vorbesc despre mine si sa fiu inteles, verific daca celalalt este pe aceeasi lungime de unda si ma asculta in acelasi registru in care ma exprim; in functie de ce acest aspect imi stabilesc asteptarile de la el.

  • Pentru a-mi spori capacitatea de a ma exprima cu propriile mele cuvinte

–          Evit sa fac generalizari sau sa folosesc locuri commune sau sa ma refugiez in spatele vorbelor altor persoane, asumandu-mi riscul de a vorbi despre un model personal, concretizand, plecand de la un model trait, personalizat.

–          Pot sa detin o multime de cunostinte, dar nu pot sa stiu ceva pentru celalalt, pot sa impartasesc ceea ce stiu, fara sa incerc sa impun ceva!

–          Daca pot sa imi recunosc propriile sentimente ca fiind ale mele, acest lucru ma ajuta sa evit sa le neg sau sa le proiectez asupra celuilalt (sa le atribui celuilalt).

–          Fiecare relatie este unica si nu poate fi schimbata cu o alta. Evit sa aduc intr-o relatie ceea ce apartine unei alte relatii.

–          Daca vreau sa fiu inteles, pot sa aleg sa renunt la o exprimare implicita pentru a fi mai explicit.

–          A iesi dintr-o relatie de supunere sau de dependenta inseamna a-ti asuma riscul de a spune nu.

–          Cum sa obtinem mai multa autonomie si mai multa reciprocitate: sa facem din ce in ce mai putine lucruri in locul celuilalt, pentru a face tot mai multe lucruri impreuna cu el.

  • Pentru a respecta nevoile si trairile si a trece de la ascultare la intelegere

–          Nu voi cultiva culpabilizarea, daca sunt dezamagit, frustrate. Eu sunt cel care va trebui sa ma ocup de deceptia mea, de frustrarea mea, fara sa il fac responsabil pe celalalt pentru ceea ce simt eu.

–          Indraznesc sa fac cereri directe, fara sa trec la acuzare, repros, manipulare…

–          Trairile celuilalt mi se pot parea excesive, nedrepte, gresite, dar aceastea ii apartin doar lui. Altfel spus, acesta trebuie sa fie inteles cu trairile pe care le are.

–          Pentru a nu intretine pseudo-ascultarea si nereceptarea mesajului, nu voi uita faptul ca cel care vorbeste vrea sa fie inteles in ceea ce a trait si a simtit el.

–          Atunci cand ma stradui sa implinesc dorintele celuilalt, fara ca acesta sa fi exprimat o cerere clara, nu inseamna neaparat ca ii fac acestuia un serviciu.

–          In loc sa sa incerc sa inteleg, sa explic, pot sa ascult si sa confirm ceea ce am inteles.

–          Cel mai frumos cadou pe care il putem face cuiva, nu este neaparat sa il iubim, ci sa ii permitem sa se iubeasca el insusi.

–          Daca sunt parinte, rolul meu este de a raspunde nevoilor copiilor mei si nu dorintelor lor. Stiind ca o dorinta are nevoie de a fi recunoscuta, inteleasa si uneori…valorizata, ceea ce nu inseamna sa fie realizata.

–          Cand celalalt enunta o intentie, o dorinta, pot sa il intreb “ce crezi ca poti sa faci tu singur pentru a-ti realiza intentia sau a-ti indeplini dorinta?”

A vorbi este usor, a comunica este o stiinta, a relationa este o arta.

4 lucruri pe care nu ar trebui sa le faci daca vrei sa reusesti in viata

 

1Viata nu este simpla, dar toate intamplarile de care ai parte sunt menite sa te intareasca si sa-ti dea puterea de a merge mai departe. Greselile reprezinta cel mai bun mijloc de a invata, insa este important sa ai curajul sa actionezi si sa-ti urmezi instinctul, indiferent de situatie. Pentru a reusi in viata, cel mai important este sa ai incredere in tine. Iata cateva lucruri pe care trebuie sa le eviti pentru ca drumul tau sa fie pavat cu succes.

  1. Sa alegi un drum doar pentru a-i multumi pe ceilalti

    Daca incerci sa iti multumesti parintii, profesorii sau prietenii si astfel alegi un drum in viata in functie de dorintele lor fara sa tii cont de ceea ce iti doresti tu, inseamna ca nu esti pe calea cea buna. Te vei trezi la un moment dat si nu te vei mai recunoaste, te vei simti pierdut.

Viata este mult prea scurta pentru a face doar lucrurile care ii multumesc pe cei din jur. In plus, e greu sa fii pe placul tuturor. Nu te mai gandi la cei din jur si urmeaza-ti vocea interioara. Esti singura persoana care stie ce este mai bine pentru tine.

  1. Sa te concentrezi sa nu faci greseli

    Sa te concentrezi mereu pe ideea sa nu gresesti este un alt lucru care ti-ar putea stirbi succesul. Este eronat sa pornesti in viata cu o asemenea perceptie. Greselile fac parte din traseul vietii, asa ca trebuie sa le iei ca atare. Se spune ca nu esti cu adevarat liber decat in momentul in care iti acorzi libertatea de a gresi.
    Asadar, incearca lucruri noi, nu-ti fie teama de necunoscut, nu te gandi la esec. O judecata corecta vine din experienta de viata, iar experienta de viata se bazeaza pe deciziile gresite.

  1. Sa astepti momentul potrivit

    Momentul potrivit este prezentul. Nu trebuie sa astepti o anumita zi pentru a face ceea ce iti place. Indrazneste sa iti iei viata in maini si sa te implici in proiecte care sa-ti aduca fericire. Intotdeauna “astazi” este inceputul a ceva nou, asa ca trebuie sa faci ca prezentul sa conteze. Acum este cel mai bun moment de a decide ce vei face in continuare.

  1. Sa te astepti sa gasesti calea cea simpla pentru indeplinirea visurilor

    Indiferent de ceea ce alegi sa faci, nu exista o cale usoara, de aceea este important sa fii dispus sa faci sacrificii. Pentru a reusi sa faci ceea ce ti-ai propus ai nevoie de timp. Succesul nu vine, decat in cazuri exceptionale, de azi pe maine. Asadar, nu fi dezamagit daca lucrurile nu au mers exact cum te asteptai inca de la inceput. Invata sa ai rabdare, iar rezultatele nu vor intarzia sa apara.

    sursa: imparte.ro

Adolescentul si siguranta pe internet

 

Internetul este un loc in care foarte multe persoane se simt in siguranta, tocmai datorita faptului ca nimeni nu stie cu adevarat cine sunt. Totusi, acest lucru nu le poate feri de diverse probleme cum ar fi virusarea computerului si pierderea tuturor fisierelor (fotografii, muzica, texte) sau de intalnirea unor persoane care sa le hartuiasca.

 

De obicei, copiii si adolescentii sunt cei mai supusi acestor riscuri, asa ca daca faci parte din aceste doua categorii, iata cateva sfaturi pentru a fi in siguranta cand navighezi pe internet.

 

 

  1. Nu da click pe link-urile suspecte. In timpul navigarii tale pe internet nu da click pe nici un link care ti se pare suspect, fie primit pe email, pe clientii de instant messenger cum ar fi Yahoo Messenger, MSN, Skype sau intalnit pe site-urile pe care le vizitezi. Verifica atent inclusiv link-urile primite de la prieteni. Este posibil ca acestia sa aiba calculatorul virusat si sa trimita astfel de link-uri fara voia lor si astfel poti sa te virusezi si tu.

  2. Nu descarca si nu rula programe sau fisiere din surse necunoscute sau suspecte. De foarte multe ori acestea sunt trimise de un program numit “backdoor” si contine virusi. Este indicat sa ceri confirmarea trimiterii acestor programe sau fotografii. De asemeanea, nu descarca programe de pe internet de pe pagini suspecte.

  3. Nu vorbi cu strainii. Pe clientii de mesaje instant, pe site-urile sociale sau pe chat nu stabli legaturi si nu raspunde persoanelor straine, iar daca intri intr-un dialog cu acestea, nu stabili intalniri reale si nu furniza informatii personale.

  4. Nu transmite informatii confidentiale sau personale. Nu furniza informatiile tale personale, cum ar fi adresa, numarul de telefon, varsta) pe internet in nici un mediu (mesagerie instanta, email, bloguri, forumuri). Pentru crearea unui cont pe un site social nu permite vizualizarea acestui tip de informatii decat celor selectati ca prieteni si evident, nu accepta crearea unei legari de prietenie cu persoane necunoscute. Pentru bloguri, forumuri si alte tipuri de comunicati (cum ar fi site-urile de jocuri spre exemplu) utilizeaza un pseudonim si foloseste eventual o adresa de email alternativa si creata special pentru acest tip de activitati.

  5. Spayware si Malware. Daca statia ta de lucru incepe sa afiseze mesaje care te invita sa cumperi anumite produse, sau te anunta castigarea unui premiu sau orice alt gen de invitatie, calculatorul tau este infectat si este imperativ necesar sa rulezi un program pentru devirusare.

  6. Instalaleaza programe de protectie a calculatorului. Instaleaza un antivirus si un program tip firewall care ofera protectie in timp real si care te pot salva de o infectare a calculatorului. Din cand in cand este indicat sa rulezi si un program anti-spyware.

 

Sursa articol: http://parinti.acasa.ro/

 

5 pasi pentru o cura de dezintoxicare digitala

 

DetoxifiereIntoxicarea digitala reprezinta una dintre cele mai populare “afectiuni” ale modernitatii, care iti invadeaza viata si iti afecteaza serios sanatatea. Dependenta de tehnologie iti agata in cui viata sociala, sanatatea emotionala si fizica. Crezi ca nu poti sta sau trai fara televizor, calculator sau telefon, nici macar o zi? Noi iti dovedim ca este posibil cu o cura unplugged, in doar 5 pasi simpli, pentru o dezintoxicare digitala garantata!

1. Alege momentul potrivit!

Nu te poti desprinde complet de lumea digitala, daca esti la serviciu sau ai proiecte de finalizat, care necesita documentare online. De aceea, cea mai potrivita perioada petru a te deconecta de orice urma de tehnologie si pentru a te bucura de mai mult timp de calitate este weekendul sau concediul, in care sa nu fii nevoit sa iti verifici mailuri ori sa dai o sumedenie de telefoane.

2. Stabileste-ti obiective realiste!

Daca esti la prima cura de dezintoxicare digitala, este important sa fii realist si sa-ti dai seama ca nu vei putea sta complet deconectat cateva zile. Fa un compromis: elimina din viata ta marile surse de intoxicare digitala: laptopul, telefonul si orice alt dispozitiv conectat la internet, dar pastreaza la indemana eReader-ul, iPod-ul sau consolele de jocuri portabile, pentru a evita un “sevraj” si a ceda inainte de a termina experimentul.

3. Intoarce-ti privirea catre carti!

Daca esti pasionat de lectura si foloseai netul pentru a citi carti sau documentare interesante, este timpul sa-ti reintorci privirea spre metoda clasica de lectura – cartile – si sa redescoperi bucuria de a le rasfoi. In cazul in care nu ai acces la carti, opteaza pentru un eReader.

4. Reindragosteste-te de natura!

Este timpul sa redescoperi bucuria de a petrece timpul in mijlocul naturii. Iesi din casa, pentru a nu fi tentat sa iti verifici telefonul, mailul ori sa cablezi firul de internet la laptop, pentru a afla ultimele noutati pe retelele de socializare.

5. Intalneste-te cu prietenii!

Este timpul sa reinnozi legaturile cu prieteni vechi sa iti reactivezi viata sociala. Reprezinta cea mai “sanatoasa” metoda de a te detoxifia de stresul, sedentarismul si depresia pe care viata digitala le atrag in viata ta.

Daca ai reusit sa treci cu bine peste cele cateva zile de dezintoxicare digitala, ia-ti un ragaz si mediteaza asupra avantajelor pe care acest experiment de detasare de lumea digitala le-a atras in viata ta! S-ar putea sa-ti doresti sa il repeti destul de curand!

 

Sursa: www.imparte.ro

 

 

Inteligenta emotionala: Trei modalitati prin care ii asiguri succesul copilului tau

medalieDaca observi ca ii este greu copilului tau sa faca fata cerintelor sociale, intra des in conflicte sau sentimentul de nemultumire deja reprezinta o constanta in viata lui, atunci cel mai probabil acesta are un nivel mai scazut decat cel normal al inteligentei emotionale.

Inteligenta emotionala este un predictor-cheie al abilitatilor copilului in a stabili de-a lungul timpului relatii adecvate cu ceilalti, in a se intelege cu parintii, in a atinge performante academice sau in a-si dezvolta o perspectiva echilibrata asupra vietii.

Aceasta inteligenta emotionala presupune capacitatea noastra de a ne intelege, utiliza, reglementa si de a ne gestiona emotiile ca principali factori determinanti ai succesului vietii si fericirii noastre.

Caracteristicile fundamentale cuprinse de acest termen sunt urmatoarele:

  • Auto-constientizarea – cunoasterea emotiilor, recunoasterea sentimentelor atunci cand apar si diferentierea lor;
  • Gestionarea starilor – manipularea emotiilor, astfel incat sa fie relevante pentru situatia data, avand capacitatea de a reactiona intr-un mod corespunzator;
  • Auto-motivarea – a-ti aduna trairile si a te indrepta spre atingerea scopurilor propuse, in ciuda indoielii, inertiei si impulsivitatii;
  • Empatia – recunoasterea sentimentelor celorlalti si rezonarea cu exprimarile lor verbale si nonverbal;
  • Gestionarea relatiilor – a face fata cu brio interactiunilor interpersonale, rezolvarii conflictelor si a negocierilor.

Nivelul scazut al inteligentei emotionale la copii limiteaza abilitatile acestora de a utiliza doua capacitati de baza in a face fata unei situatii: calmul/stapanirea de sine si rezolvarea problemelor.

Asadar, multe din lucrurile pe care copilul “alege” sa nu le faca (sa fie mai constient de realitate, sa fie mai respectat sau apreciat de ceilalti copii ori sa isi controleze impulsurile)au la baza o neputinta a acestuia. Cu cat intelegi mai mult maturitatea si limitarile emotionale ale propriului copil, cu atat il poti ajuta, lucrand impreuna cu el in dezvoltarea capacitatilor estompate, in loc sa i le inhibi si mai mult prin certuri.

Trei modalitati prin care iti poti ajuta copilul sa-si optimizeze inteligenta emotionala:

Invata-l sa realizeze cand este stresat! Primul pas de a reduce stresul este sa il recunosti. Impartaseste-i cum se simte corpul tau atunci cand esti stresat: ce tensiuni apar in corp, cum ti se mareste ritmul respiratiei, cum ai mainile incordate sau cum devii mai agitat si fruntea iti este mai incruntata. Invata-l sa isi constientizeze si el trairile, ca in situatia cand apar sa se poata linisti reducand treptat din efectele acestora.

Ajuta-l sa-si identifice raspunsul la stres! Daca devine agresiv sau agitat in momente de tensiune, gasiti modalitati de a se angrena in activitati care sa il calmeze. Daca devine abatut sau depresiv, apelati la activitati care sa il stimuleze activ, iar daca se blocheaza apelati la distractori care sa il detensioneze. Animalele de companie pot fi uneori de mare folos, reprezentand exact solutia de care copilul are nevoie in momentele dificile, pentru ca ele asigura atat confort cat si stimulare.

Incurajeaza-l sa isi descopere tehnica cea mai potrivita pentru el de a tine piept stresului! Cea mai rapida metoda de calmare este de a antrena unul sau mai multe simturi: vaz, auz, miros, gust sau simt. Descoperiti impreuna ce simt predomina in activitatile sale recreative: daca ii place sa deseneze sau sa faca puzzle-uri este predominat vizual, daca ii place sa asculte muzica sau povesti, sunetele sunt solutia, iar daca prefera jocurile active, precum cele care implica miscare corporala sau prezenta fizica a altei persoane, o imbratisare sau o activitate distractiva acompaniata poate fi raspunsul.

Adevarata putere nu sta in ascunderea sentimentelor, ci in recunoasterea lor!

Psiholog Cristina Nenciu

Impactul dezvoltarii fizice asupra psihicului copilului

preadolescent       Cata bucurie in sufletul unui parinte cand vede primii pasi ai copilului sau, cand aude primele lui cuvinte, cand il admira cu ochii umezi cum mananca singurel. Fericirea de a-ti vedea copilul inflorind este unica. Pana nu demult era un ghemotoc zambaret, neindemanatic si dependent 100% de tine, mai ieri intra la gradi cu ghiozdanelul in spate, neindraznind sa iti dea drumul la mana, iar astazi se intoarce nemultumit de la scoala, se inchide in camera, refuzand sa iti povesteasca ce se intampla cu el.

Si nu vorbim despre un adolescent, ci despre copilul de 10-14 ani. Aceasta este varsta la care nu te-ai fi gandit ca el sa se loveasca deja de astfel de probleme emotionale. Doar este inca un copil. Intr-adevar, este inca un copil, care insa incepe sa se dezvolte intr-un adolescent. Preadolescenta sau debutul pubertatii poate pune psihicul copilului la mari incercari.

Acestea sunt principalele problematici ale pubertatii:

  • Compararea cu ceilalti copii. Primele modificari ale trupului de copil aduce tanarul, in special in randul fetelor, in postura de a se compara cu cei de aceeasi varsta. Iar imaginea de sine este construita pe baza perceptiei celorlalti. Orice diferenta resimtita critic poate duce la tulburari de alimentatie, de dispozitie sau de conduita.
  • Schimbarea perceptiei asupra persoanelor de sex opus. Odata cu primele schimbari fizice, fetele si baietii incep sa se observe si sa se priveasca sub o alta lumina. Acum apar primele atractii si neavand experienta gestionarii unor astfel de afecte puternice, pot suferi cu usurinta.
  • Pierderea controlului. Dezvoltarea fizica, aduce cu sine ideea ca perioada copilariei a trecut. Prin urmare, tot mai multi tineri vor sa detina controlul in mai multe aspecte ale vietii lor, dar dezvoltarea mentala si capacitatea emotionala de a face fata cerintelor vietii adulte sunt de departe atinse. Riscul apare atunci cand tinerii simt ca nu se descurca in a-si gestiona nevoile si dorintele, astfel ca pot deprinde tot felul de comportamente distructive care sa le ofere falsa impresie ca pot detine controlul a ceva al lor.
  • Parintii sunt ancorele. Este demonstrat faptul ca pana la varsta adulta, partea creierului care se ocupa cu luarea deciziilor si controlul impulsurilor (cortexul prefrontal) nu este suficient dezvoltata. Asadar, parinti, puteti sta linistiti: Inca mai e mare nevoie de voi. Inarmati-va cu toata rabdarea disponibila si actionati acolo unde vedeti ca se impotmoleste copilul. Nu va fie teama ca ii subminati autonomia si independenta. Urmariti unde este vorba despre nevoile sau dorintele lui. Nevoile trebuie respectate, dar dorintele trebuie educate.

       Crearea unei atmosfere de confort in relatia cu copilul tau este imperios necesara. Acesta are nevoie de intelegerea si suportul tau in aceasta etapa critica a formarii identitatii lui. Incurajeaza discutiile libere, transforma criticile in sfaturi prietenesti si adu-ti aminte ca si tu ai fost acolo si ti-ar fi prins tare bine un parinte-prieten asa cum poti fi tu pentru copilul tau.

Psiholog Cristina Nenciu

Copilul divortului: In spatele “culiselor”

 divort       Desi la ora actuala cazurile de divort sunt tot mai intalnite, trecerea acestora sub eticheta de “trend” este o greseala. Ce e drept, este o decizie mult mai usor luata decat cu cateva zeci de ani in urma, pentru ca in trecut, pe langa faptul ca “ce se strica se repara, nu se arunca”, institutia casatoriei prima in fata multor alte nevoi, atat personale cat si ale copiilor.  Acum oamenii detin o alta constiinta de sine si in incercarea lor de a evolua: fie vor sa evite plafonarea intr-o relatie nu tocmai constructiva, fie isi reneaga adevaratele nevoi in lupta pentru indeplinirea dorintelor.

Indiferent de motivul din spatele deciziei si oricat de inteligenta ar fi abordarea sotilor, pentru familiile in care exista si copii, trauma pierderii reprezinta un subiect foarte delicat ce trebuie gestionat in timp, cu mult tact. In cele ce urmeaza vom sublinia unele din elementele cheie ce trebuie avute in vedere spre facilitarea acestei situatii.

Am tot vorbit in articolele anterioare despre culpabilitatea resimtita de catre copil in cazul supararii parintilor. Ganditi-va cat de mult poate suferi copilul la gandul ca din cauza lui parintii se despart. Reactiile afisate de catre copii pot diferi foarte mult de la unul la altul. In timp ce unii copii au reactii dintre cele mai violente, altii se inchid in ei si par de nepatruns de intreaga situatie. Pentru cei care treceti prin astfel de momente dificile, foarte important este ca inca din momentul in care ii dati vestea copilului, sa tineti cont de acest aspect.

Cea mai potrivita metoda este aceea in care explicati diferenta dintre soti si parinti: distinctia rolurilor, asa cum el este elev, copil si fiu, daca ia note mai slabe sau creste si nu o sa mai fie chiar un copil, asta nu inseamna ca rolul de fiu va avea de suferit. Dragostea parintilor este neconditionata. Asadar si daca sotii se separa, ei ca parinti vor fi la fel, ii vor fi mereu alaturi si il vor iubi la fel de mult in continuare.

O alta dificultate, poate nu la fel de des observata este aceea a temerii fata de societate. Copilul daca este mai marisor poate fi marcat de sentimentul de rusine: cum va fi privit de ceilalti copii de acum, mai ales in momentele in care va fi insotit la diverse ocazii doar de catre un parinte, in timp ce alti copii au ambii parinti langa ei. Este o problematica pe care trebuie sa o discutati si sa ii aratati copilului faptul ca poate vorbi oricand cu voi si ca nu trebuie sa treaca singur prin aceste momente.

In cazul familiilor cu adolescenti, o mare parte a problematicii intra in sfera iubirii si a increderii. In urma divorturilor, tot mai multi tineri au dificultati in a-si fortifica relatiile de cuplu datorita insecuritatii provocate de teama de a fi abandonati sau isi construiesc relatiile pe ideea ca pot iesi oricand din ele.

Divortul in sine este destabilizator pentru orice copil, datorita pierderii suferite. Este recomandat sa evitati pe cat posibil introducerea altor elemente de schimbare in viata copilului in aceste momente, cum ar fi schimbarea locuintei.

De o mare importanta este sa il asigurati de grija, sprijinul si onestitatea voastra, astfel incat sa va poata pune orice fel de intrebare oricand are vreo nelamurire. Consolidandu-va o relatie de incredere va poate da puterea de a trece mai usor prin asemenea momente delicate.

Psiholog Cristina Nenciu