Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Category Archives: 5. Scolarul

Cele 8 lucruri de care copiii au nevoie zilnic

fericiti    Dezvoltarea armonioasa a copilului este data, pe langa asigurarea nevoilor de baza zilnice, de consolidarea sentimentelor lui de iubire si siguranta. Acestea din urma sunt cele care permit copilului sa devina o persoana sigura, puternica si prospera.

Dar ce anume avem mai exact de facut pentru a-i oferi copilului ce are nevoie? Ce bine ar fi daca ar exista acel manual de “crestere corecta si sigura a copilului”. Cum, din pacate, nu exista asa ceva, am analizat si am adunat pentru voi 8 lucruri esentiale de care trebuie sa tinem cont, atentie…ZILNIC!, pentru a ajuta copilul sa aibe parte de o evolutie reusita, asa cum merita.

1. Intampinarea nevoilor zilnice

“Nu plang de placere, ci pentru ca ceva ma deranjeaza.” Copiii au nevoie sa stie ca exista cineva care ii iubeste si care are grija de ei. Pentru bebelusi si copiii mici “cateva minute” inseamna un timp foarte lung atunci cand ei au o nevoie (le este foame sau sunt suparati). Cu cat sunt linistiti mai curand, cu atat se vor simti mai in siguranta.

2. Siguranta si securitate

Punctul 1, mai sus mentionat, stabileste baza acestor sentimente. Ulterior, secretul consta in a face copilul sa aiba incredere in parintii lui. Aveti grija sa va respectati promisiunile, renuntati la amenintari si evitati sperieturile de genul celor cu “bau-bau”.

3. Portia zilnica de iubire

Imbratisarile, joaca, leganatul, sarutatul sunt gesture prin care ii arati copilului ca iti pasa. Gandeste-te la propria-ti copilarie. Cata iubire ai avut din partea parintilor tai. De ce ai mai fi avut nevoie? Intreaba-te: “Ce este bine pentru copilul meu?”, “Ce fel de parinte vreau sa fiu?”. Asuma-ti raspunsurile si ofera copilului tau tot ceea ce stii ca ai mai bun.

4. Lauda-l

Copilul vrea sa te faca sa fii multumit de el. Atunci cand il lauzi pentru ceva ce a facut bine sau pentru ca s-a chinuit sa faca ceva, ii intaresti dorinta de a vrea sa faca din nou. Laudele ajuta copilul sa aiba incredere in el si sa isi doreasca sa devina din ce in ce mai bun.

5. Zambiti, va rog!

Zambetul este cel mai simplu mod prin care iti ajuti copilul sa se simta fericit si in siguranta. Cand ii zambesti copilului, ii arati ca:

–          Il iubesti

–          Te bucuri de compania lui

–          Esti multumit de el

–          Il observe

–          Esti fericit

–          Esti o persoana placuta

6. Vorbiti si ascultati

Clipele petrecute ascultandu-l si vorbind cu cel mic ii dau acestuia increderea ca este important pentru interlocutorul sau. Ii arati astfel ca iti pasa de el si ii demonstrezi ca te poate considera o persoana de nadejde atunci cand vine vorba de a exprima ceea ce simte si gandeste.

7. Invatati lucruri noi

Te poti folosi de orice din jur pentru a-l transforma intr-o lectie utila pentru copilul tau. Tu, ca parinte, esti cel care ii promoveaza dorinta de cunoastere si curiozitatea spre descoperirea lucrurilor noi. II dai sansa in acest fel de a deveni deschis, pro-aciv si determinat.

8. Recompense si tratamente speciale

Ce farmec ar mai avea efortul pentru un copil, daca ar sti ca nu primeste nimic in schimb? Recompensele nu trebuie vazute ca “mite”, ci ca un stimulent sau efect normal al unui act de efort. Iar cele mai potrivite sunt acelea care arata copilului ca este apreciat pentru ceea ce poate, de regula recompensele afective sau minime recompense material insotie de cele afective. O formulare de genul “Esti un copil deosebit, sunt tare mandru de tine”, insotita de o imbratisare, va valora intotdeauna mai mult decat orice jucarie sofisticata.

     Toate acestea sunt lucruri simple, pe care cu totii le cunoastem, insa in loc sa le aplicam sporadic, trebuie sa le vedem ca un tot, necesar zilnic, pentru cresterea armonioasa a copiilor.

Psiholog Cristina Nenciu

Varstele povestilor

 Psihologii spun ca, in principiu, povestile se spun copiilor intre 3 si 9 ani. Daca scopul urmarit prin poveste este unul terapeutic, dupa varsta de 9 ani, sunt sanse mai mari ca micutul sa isi dea seama de acest lucru. De aceea e foarte important ca povestile terapeutice sa contina anumite metafore care sa exprime propriile lor experiente, cat mai delicat cu putinta, astfel incat sa ii atraga, pe furis, fara a le starni amintiri dureroase. Ideea e ca ei sa recunoasca experienta si sa gaseasca rezolvare “de unul singur”. Evident, trebuie evitate povestile care contin orice forma de conflict, abuz sau cele care induc spaima, gen horror. Pentru copiii mai mici, de 3 – 4 ani, povestile potrivite sunt cele care au un fir epic liniar, simplu si in care se repeta o anumita experienta, refren etc. Pentru ei e important sa retina macar o idee, o formulare. Pe masura ce inainteaza in varsta, copilului i se pot citi povesti tot mai complexe, cu mai multe personaje, conflicte, intamplari si mai multe morale de retinut. Daca copilul are peste 9 ani, povestile care contin relatari de experiente personale sau biografii sunt ideale.

Cum sa ii insufli bucuria de a citi

     cartea copiluluiCa adult, tu stii ca cititul ofera copilului sansa de a-si antrena imaginatia si de a deveni o persoana mai bogata intelectual si spiritual. Dar ce poti face pentru a-l initia in tainele cititului, in conditiile in care de cele mai multe ori persuasiunea verbala este de prisos?

Iti punem la dispozitie 4 strategii prin care poti aduce cartile in viata copilului tau:

1. Calatoreste fara sa parasesti locuinta

Inspira-i curiozitatea prin a-i oferi copilului ceva diferit de ceea ce experimenteaza in viata de zi cu zi. Alege carti din locuri sau perioade diferite decat cele in care traiti. Odata ce copilul descopera un subiect ce il fascineaza, va dori sa cunoasca mai mult.

2. Cititi povestile pe diferite voci

Faceti un obicei alaturi de cei mici din a citi povestile cu voce tare si diferentiati personajele folosind distincte tonalitati ale vocii. Opriti-va asupra imaginilor, vorbiti despre ele si antrenati imaginatia si curiozitatea copiilor, intrebandu-i ce cred ca urmeaza sa se intample. Sunt pasi mici, dar siguri, pe calea spre iubirea de carte.

3. Adu-i la cunostinta recompense

Adesea copiii nu vad valoarea intrinseca a cititului. Asadar, de creativitatea ta depinde sa gasesti succesul motivational spre o lectura placuta a copilului. Puteti lansa provocari de genul: “la finalul lecturii vei primi o mantie ca cea a personajului X” sau “o coronita ca a printesei din poveste”.

4. Da viata povestii

Foloseste-te de energia abundenta a copilului pentru a aduce personajele la viata. Puteti confectiona caracterele din diverse materiale sau le puteti cumpara, drept recompense si sa redati cu ajutorul lor pasaje din carte. Ori, pentru o activitate mai dinamica, va puteti costuma asemeni personajelor, improvizand cu ce aveti prin casa si sa repuneti povestea in scena. O activitate de-a dreptul adorata de copii!

     Pasiunile se nasc din placere. Iar placerea copiilor este data de distractie. Evidentiaza latura distractiva a farmecului cartilor, iar copilul tau va deveni pasionat de citit.

“Copiii devin cititori in bratele parintilor lor.” – Emilie Buchwald

Psiholog Cristina Nenciu

Poveste despre iubirea de frate

frati     Era odata o ferma frumoasa ce se-ntindea pe doua dealuri. La aceasta ferma traiau doi frati ce aveau casele unul pe un deal si unul pe celalalt deal. Cei doi frati de cand se stiau aveau opinii diferite si nimic in comun. Ce mai, nu s-au prea inteles niciodata. Fratele cel mare era casatorit, avea trei copii si animale multe pe langa casa, cu ajutorul carora isi intretinea familia. Fratele cel mic era singur si nu avea nimic pe langa casa, fiindca tot timpul si-l dedica distractiei si calatoriilor. Desi diferiti, ce aveau impreuna cei doi frati era un mare si frumos lan de cereale ce se intindea intre cele doua dealuri. Era mostenirea primita si impartita in mod egal pentru cei doi frati de catre parintii lor.

Toamna, dupa strangerea granelor, ambii frati aveau hambarele pline. Intr-o noapte de toamna, ce se gandi fratele mai mic: “Eu sunt singur si nu imi trebuie atatea grane. Pe cand fratele meu are copii si animale de hranit. Ia sa incarc eu vreo doi saci din cerealele mele si sa i le duc lui in hambar.” Zis si facut. Si-a pus in spate doi saci de grane si a plecat in miez de noapte catre casa fratelui sau. Tiptil, i-a descarcat acolo in hambar si s-a intors multumit si vesel acasa.

Nu stiu cum se face, dar tot in acea noapte, fratele mai mare se gandea: “Eu am copii, in curand or sa creasca mari si or sa ma ajute in gospodarie, avem multe animale care ne dau hrana, pe cand fratele meu mai mic este singur si nu are nimic. Ia sa ii duc eu vreo doi saci din granele mele. Poate vrea sa le vanda, sa aiba din ce sa se intretina.”  Zis si facut. Incarca doi saci, ii pune in spate si pleaca spre casa fratelui. Ajuns, descarca incet sacii peste granele fratelui si se intoarce cu inima impacata acasa.

 A doua zi, ambii frati isi faceau de lucru pe langa hambarele lor si observa ei ca cerealele lor tot sunt mai mult decat suficiente pentru ei si hotarasc ca la noapte sa incarce si mai multi saci pe care sa ii duca. Si asa a fost. Cand se lasa noaptea, fiecare s-a incarcat cu cat a putut si au plecat fiecare spre casa celuilalt.

Mare minune le-a fost dat sa vada, cand osteniti de greutatea ce-o aveau in spate, se intalnesc cei doi la mijlocul drumului. Cand si-au dat seama ce faceau au izbucnit in lacrimi si s-au imbratisat. “Esti cel mai bun si iubitor frate” si-au spus fiecare. Si de atunci au devenit atat de apropiati incat nimic nu i-a mai putut desparti.

Am fost binecuvantat

Cand Dumnezeu mi te-a dat.

Un frate ca tine,

Cel mai bun prieten pentru mine.

Si ma voi bucura mereu

Ca esti tu fratele meu.

Criteriile de diagnostic pentru Tulburare prin Anxietate de separare

AnxietateAsa cum am vazut in articolul anterior, anxietatea de separare este un fenomen cu care multi dintre noi interactionam, chiar daca uneori nu suntem constienti de acest lucru.

 

Experientele copilariei care dau nastere fricii de necunoscut ne pot determina comportamentul si ne pot influenta covarsitor modul in care reactionam si privim lumea si experientele vietii. Primul pas catre tratarea anxietatii se face o data cu dorinta noastra de a ne vindeca. Criteriile de diagnostic corect, succinct prezentate sunt:

 

A. Din punct de vedere al dezvoltarii armonioase anxietatea nepotivita si excesiva in legatura cu separarea de locuinta sau de aceia fata de care persoana este atasata, este dovedita de trei (sau mai multe) din urmatoarele manifestari:

  1. Suferinta recurenta excesiva la separarea sau la anticiparea unei separari de casa sau de o figura majora de atasament;
  2. Ingrijorare persistenta sau excesiva in legatura cu pierderea suferita sau in legatura cu posibilul rau care s-ar putea intampla unor figuri majore de atasament;
  3. Ingrijorare persistenta sau excesiva ca un eveniment nedorit va duce la separarea de o figura majora de atasament (de ex: ca se va rataci sau ca va fi rapit);
  4. Lipsa dorintei sau refuzul, persistente, de a merge la scoala sau in alta parte, din cauza fricii de separare;
  5. Frica, persistenta si excesiva, sau ezitarea/lipsa dorintei de a ramane acasa singur sau fara figura majora de atasament ori de a ramane singur in alte medii, fara adulti semnificativi;
  6. Ezitare sau refuz, persistente, de a merge la culcare fara sa fie aproape de o figura majora de atasament ori ezitare sau refuz persistente de a dormi in alta parte decat acasa;
  7. Cosmaruri repetate, implicand tema separarii;
  8.   Acuze repetate de simptome somatice (cum ar fi cefalee, dureri de stomac, greata sau varsaturi) atunci cand se produce sau este anticipata o separare de figuri majore de atasament.

B. Durata tulburarii este de cel putin 4 saptamani.

  1. Debutul este inaintea varstei de 18 ani
  2. Tulburarea cauzeaza suferinta semnificativa clinic sau alterari sociale, academice (ocupationale) sau in alte domenii importante ale functionarii.
  3. Tulburarea nu apare numai in cursul unei tulburari pervazive a dezvoltarii, al schizofreniei sau unei alte tulburari psihotice si (la adolescenti si adulti) nu este explicata mai bine de tulburarea prin panica cu agorafobie.

Debut precoce = daca debutul s-a manifestat inaintea varstei de 6 ani.

 

Sursa: Manual de buzunar de Psihiatrie Clinica, de Kaplan and Sadock

 Constanta Vasile – Psiholog clinician/Consilier analitic

 

 

 

 

 

 

Anxietatea de Separare

Boy holding onto his motherAnxietatea de separare este un fenomen cu care multi dintre noi interactionam, chiar daca uneori nu suntem constienti de acest lucru.

Un exemplu in care anxietatea de separare este prezenta se regaseste in momentul in care copiii se despart de parintii lor in prima zi de scoala.

Ei plang si isi manifesta opozitia fata de timpul scurt pe care nu il mai petrec cu parintii lor.

Aceasta afectiune este activata in momentul in care interactionam cu o experienta traumatica (o boala incurabila, o despartire, moartea unei persoane dragi).

Astfel, persoanele care sufera de anxietate de separare se ingrijoreaza mai usor si se tem ca ceva tragic se poate intampla cu ele sau cu persoanele pe care le iubesc.

Aceasta este modalitatea in care reactioneaza copiii atunci cand sunt se despart de parinti pentru a merge la scoala, insa la varsta adulta, monstrii copilariei se transforma in boli, accidente sau orice alte evenimente neplacute care ii pot indeparta de cei dragi.

Mai mult decat atat, exista studii care arata ca anxietatea de separare este o extensie a unui atasament disfunctional stabilit intre noi si parintii sau ingrijitorii nostri atunci cand eram copii.

Aceasta legatura ne determina sa fim mai vulnerabli la varsta adulta, in special in momentele mai tensionante.

Experientele copilariei care dau nastere fricii de necunoscut ne pot determina sa ne simtim infricosati sau anxiosi.

Acest scenariu apare in special in cazul familiilor cu o situatie materiala dezavantajoasa, cu dificultati emotionale sau cu abuz de droguri sau alcool.

Aceste “preocupari” stresante ii pot determina pe parinti sa-si neglijeze copiii, ceea ce-i determina pe cei din urma sa simta instabilitatea iubirii sau atentiei parintilor lor.

Pe de alta parte, daca parintii isi protejeaza copiii in mod exagerat, acest fapt poate conduce la o stare de anxietate crescuta in randul copiilor cu privire la lucrurile negative care li se pot intampla.

Desi anxietatea de separare difera in functie de fiecare persoana in parte, cercetatorii au descoperit cateva caracteristici general valabile ale acestei afectiuni:

  1. Anxietatea de separare este prezenta mai mult in viata femeilor decat in cea a barbatilor.

  2. In cazul anumitor persoane, anxietatea de separare aparuta in copilarie poate continua la varsta adulta.

  3. Simptomele acestei afectiuni apar in urma unui eveniment traumatic. Insa exista si anumite schimbari care pot activa aceste simptome in cazul anumitor persoane (schimbarea job-ului, a partenerului, etc).

  4. Anxietatea de separare are perioade in care poate fi profund activata si altele in care nu isi face simtita prezenta.

  5. Printre simptomele pe care le putem enumera, amintim: gandul exagerat ca ii putem pierde pe cei dragi, cosmarurile in care aceste frici sunt prezente, tristetea, incapacitatea de a ne concentra, evitarea de a dormi departe de fiintele iubite.

  6. Anxietatea de separare este prezenta mai mult in cazul adultilor decat in cazul copiilor.

Desi tratamentul acestei afectiuni se intinde pe o durata mai lunga de timp, anxietatea de separare poate fi vindecata.

Fie ca alegem varianta medicamentelor, a sedintelor de psihoterapie sau a imbinarii acestora, primul pas catre tratarea anxietatii se face o data cu dorinta noastra de a ne vindeca.

Resurse: http://www.psychologyineverydaylife.net

Sursa: www.damaideparte.ro

5 pasi pentru o cura de dezintoxicare digitala

 

DetoxifiereIntoxicarea digitala reprezinta una dintre cele mai populare “afectiuni” ale modernitatii, care iti invadeaza viata si iti afecteaza serios sanatatea. Dependenta de tehnologie iti agata in cui viata sociala, sanatatea emotionala si fizica. Crezi ca nu poti sta sau trai fara televizor, calculator sau telefon, nici macar o zi? Noi iti dovedim ca este posibil cu o cura unplugged, in doar 5 pasi simpli, pentru o dezintoxicare digitala garantata!

1. Alege momentul potrivit!

Nu te poti desprinde complet de lumea digitala, daca esti la serviciu sau ai proiecte de finalizat, care necesita documentare online. De aceea, cea mai potrivita perioada petru a te deconecta de orice urma de tehnologie si pentru a te bucura de mai mult timp de calitate este weekendul sau concediul, in care sa nu fii nevoit sa iti verifici mailuri ori sa dai o sumedenie de telefoane.

2. Stabileste-ti obiective realiste!

Daca esti la prima cura de dezintoxicare digitala, este important sa fii realist si sa-ti dai seama ca nu vei putea sta complet deconectat cateva zile. Fa un compromis: elimina din viata ta marile surse de intoxicare digitala: laptopul, telefonul si orice alt dispozitiv conectat la internet, dar pastreaza la indemana eReader-ul, iPod-ul sau consolele de jocuri portabile, pentru a evita un “sevraj” si a ceda inainte de a termina experimentul.

3. Intoarce-ti privirea catre carti!

Daca esti pasionat de lectura si foloseai netul pentru a citi carti sau documentare interesante, este timpul sa-ti reintorci privirea spre metoda clasica de lectura – cartile – si sa redescoperi bucuria de a le rasfoi. In cazul in care nu ai acces la carti, opteaza pentru un eReader.

4. Reindragosteste-te de natura!

Este timpul sa redescoperi bucuria de a petrece timpul in mijlocul naturii. Iesi din casa, pentru a nu fi tentat sa iti verifici telefonul, mailul ori sa cablezi firul de internet la laptop, pentru a afla ultimele noutati pe retelele de socializare.

5. Intalneste-te cu prietenii!

Este timpul sa reinnozi legaturile cu prieteni vechi sa iti reactivezi viata sociala. Reprezinta cea mai “sanatoasa” metoda de a te detoxifia de stresul, sedentarismul si depresia pe care viata digitala le atrag in viata ta.

Daca ai reusit sa treci cu bine peste cele cateva zile de dezintoxicare digitala, ia-ti un ragaz si mediteaza asupra avantajelor pe care acest experiment de detasare de lumea digitala le-a atras in viata ta! S-ar putea sa-ti doresti sa il repeti destul de curand!

 

Sursa: www.imparte.ro

 

 

Importanta scolii alese

scoala d     Asa cum ne scria o mamica “Pentru fiecare etapa din viata copiilor nostri, stim sigur ca avem o mare contributie. Mereu, la cate o rascruce de drum stam si ne intrebam oare cum e mai bine sa il sfatuim… ma cutremur, stiind ca de deciziile mele, depinde in mare masura drumul lor in viata.”  Este vorba despre responsabilitatea resimtita pentru luarea unor decizii la momentul inscrierii copiilor la scoala.

Este just ca parintii sa se simta tensionati si ingrijorati in astfel de clipe decisive importante pentru ceea ce va sa fie un viitor reusit sau presarat cu obstacole, pentru copii lor. De ce anume ar trebui sa tinem cont atunci cand alegem institutia de invatamant ce “ne va creste” copiii in urmatorii ani?

Perioada inscrierilor pe anul acesta s-a terminat, asa ca ce rost isi mai are articolul, probabil va intrebati. Nu intentionam sa conturam imaginea unei unitati de invatamant perfecte, pentru ca aceasta nu exista. Fie ea de prestigiu, sau de la periferia unei localitati din provincie, scoala se muleaza perfect pe vorba celebra: “Omul sfinteste locul.” Si omul extras din contextul de fata poate fi chiar copilul tau.

Invatatorii si profesorii sunt precum pietrele raurilor: si mici si mari in fiecare albie, dar deservesc aceluiasi scop, de a incetini si modela curentii puternici si de a filtra reziduurile, fiecare prin dimensiunea fortei lor.  Iar scopul cadrelor didactice, fie ele de renume sau modeste, este acela de a modela mintile copiilor, prin puterea invataturii ce o ofera.

Ajuns la scoala, copilul va invata asa cum este motivat acasa, fiindca interesul copilului fata de activitatile scoalare va fi direct proportional cu interesul parintelui fata de rezultatele scolare ale copilului. Cat despre ceea ce i-ar prinde mai bine copilului: limba engleza sau germana, profil uman sau real, puteti verifica prin cautari pe internet incotro se indreapta tendinta cunostintelor de viitor. Insa cel mai important este sa conturati placerea copilului de a invata, indiferent de ramura aleasa, iar pasiunile gasite prin studiu ii vor ghida pasii spre viitor.

Importanta deciziei alegerii unei unitati de invatamant creste odata cu fiecare etapa, iar daca in ciclurile primare si gimnaziale impactul locului este unul mai mic, alegerea liceului sau facultatii isi pune mai pregnant amprenta asupra viitorului copilului. Sa zicem ca exista un asa numit “inconstient colectiv” al locului care ghideaza interesul elevului.

Insa pentru a ajunge la acel nivel, este necesara o daruire constanta in munca depusa obtinerii unor cunostinte sanatoase. Iar aceasta daruire se adreseaza atat copiilor, prin ambitie si vointa, cat si parintilor, prin stimularea ambitiei si vointei copiilor.

“Fiecare alegere este o oportunitate. Fiecare oportunitate poate fi un castig.”

Probleme de concentrare: La ce le zboara gandul copiilor?

atentie “Vorbesti cu peretii” sau “ii intra pe o ureche si ii iese pe cealalta”, de cate ori nu s-a intamplat sa te simti astfel in momentele in care incercai sa ii comunici ceva copilului tau? Astazi ne vom schimba tactica de abordare a lipsei de atentie a copiilor.

Ceea ce trebuie numaidecat sa evitam in incercarea de a-i face pe copii sa fie atenti este sa le atragem atentia intr-o maniera critica sau sa transformam acea clipa intr-un moment jenant pentru ei. In urma acestei maniere de abordare nu reusim decat sa ii deconcentram si mai mult. Cine mai poate acorda atentie actiunilor intreprinse atunci cand este suparat?

Micutii nazdravani au nevoie ca tu sa intelegi ca in acele clipe in care tu crezi ca ei nu se concentreaza, ei chiar se concentreaza, dar in alta directie decat cea in care ai vrea tu. Intelegand acest aspect, ne ramane doar sa profitam de energia lor de concentrare din directia de interes pentru ei si sa o orientam spre actiunea asupra careia ei trebuie, la acel moment, sa fie atenti.

  1. Uneori copii nu sunt atenti datorita faptului ca nu au incredere in abilitatile lor. Teama de a esua sau de a se face de ras il indeamna pe copil sa renunte la a incerca sa mai depuna vreun efort in sensul atentiei. Astfel el isi va salva demnitatea spunandu-si “Am esuat pentru ca nici macar nu am incercat.” Pentru a ajuta un copil aflat in aceasta situatie ii puteti canaliza entuziasmul fata de un erou preferat, spre exemplu Spiderman, spunandu-i sa se prefaca a fi aceasta: sa mearga si sa vorbeasca precum el. Punandu-se in pielea personajului, copilul va experimenta increderea de care eroul da dovada, i se va ridica moralul si se va putea dedica sarcinilor avute, avand un fundament de incredere in sine.
  2. Atunci cand copilul are o dizabilitate si traieste emotii contradictorii fata de capacitatile lui, lucru ce ulterior duce la renuntarea implicarii lui in anumite sarcini, puteti apela din nou cu incredere la eroul preferat. Puneti copilul sa isi imagineze cum ar fi daca, Harry Potter spre exemplu, s-ar fi dat batut si nu s-ar fi luptat cu toate obstacolele pe care le-a depasit. Ambitia copilului poate fi usor stimulata prin punerea in aceeasi categorie cu eroii lui preferati, avand in acel moment sentimentul ca si el este o persoana deosebita, cu puteri deosebite.
  3. Observa la ce acorda atentie copilul tau atunci cand nu se concentreaza la ceea ce ii ceri si apreciaza-l pentru ce i-a starnit interesul. Spre exemplu in timpul temelor, tu ajungi sa citesti singur cerintele, iar copilul este acaparat de stirile sportive de la televizor. Admira-l pentru interesul acordat sportului, pentru faptul ca apreciaza miscarea si efortul depus de sportivi, iar prin cuvintele tale de lauda nu faci decat sa ii redirectionezi atentia spre tine si spre actiunea intreprinsa de voi.

Important este sa iti observi copilul si sa fii constient cat poti de ceea ce traieste el in diverse momente. Sa fii atent la ce este el atent, reprezinta principala strategie. In acest fel ajungi sa il cunoasti si sa ii intelegi manifestarile. Principiile de baza ale schimbarii constau in mentinerea unei perspective pozitive asupra copilului tau si rezonarea la acelasi nivel cu el. Prin sustinerea si valorizarea centrelor lui de interes poti transforma deficitele copilului in puncte forte.

Psiholog Cristina Nenciu

Stilul parental decide viitorul copilului tau

stil parental     In randul copiilor vei auzi de multe ori aprecieri la adresa parintilor lor: “ Parintii tai sunt super!” sau “ Parintii lui X sunt atat de…”. Ce inseamna, de fapt, pentru un copil ca un parinte este “super” sau dimpotriva, este “rau”? In mare parte, aceste aprecieri sunt facute pe baza permisivitatii parintilor. Cu cat copilului ii sunt permise mai multe lucruri, cu atat este invidiat de colegii si prietenii lui pentru parintii “de treaba” pe care ii are. Iar copiii ai caror parinti sunt mai exigenti din punct de vedere al regulilor stabilite sunt deseori compatimiti sau chiar luati in deradere de ceilalti copii. Ajuta-ti copilul sa inteleaga rolul tau ca parinte si argumenteaza-ti deciziile luate, pentru ca el sa poata aprecia just dimensiunile actiunilor intreprinse.

Interesant este ca stilul parental adoptat de parinti contureaza profilul de viitor adult al copilului. Stilul parental se refera la strategiile pe care parintele le abordeaza in cresterea si educarea copilului sau. Cele mai importante dimensiuni in care stilul parental isi pune amprenta, avand un impact puternic asupra dezvoltarii copilului sunt: strategiile de disciplinare, continerea (caldura suportiva/securizanta din mediul familial) si afectiunea, stilurile de comunicare si asteptarile legate de maturitate si control.

In continuare gasiti cele mai frecvente patru stiluri parentale si impactul lor asupra dezvoltarii copiilor:

Parintele autoritar

Acest parinte stabileste reguli stricte pe care copilul trebuie sa le urmeze. Nerespectarea regulilor duce adesea la pedepsirea copilului. Parintele autoritar este acel gen de parinte care isi argumenteaza deciziile prin “fiindca asa spun eu”. Asteptarile acestuia sunt ridicate si nu este interesat prea mult de nevoile si dorintele copilului.

Impactul asupra copilului ca viitor adult: Copiii ca adulti ajung sa fie eficienti in ceea ce fac, avand continuu nevoia de a demonstra ca sunt capabili. Se vor supune normelor, fiindu-le greu sa iasa din tipare. Imaginea de sine este deseori afectata, se vor declara cu greu multumiti si fericiti, iar abilitatile sociale tind sa fie scazute.

Parintele autorizat

Stabileste reguli clare pe care copilul lui se asteapta sa le respecte, insa spre deosebire de parintele autoritar, nu recurge la pedepse atunci cand regulile nu sunt indeplinite. Acesta, desi are autoritate, adopta un stil mult mai democratic. Stabileste limitele copilului si isi argumenteaza deciziile pentru a fi intelese, iar copilul poate alege ce considera ca este mai bun pentru el, avand toate informatiile la dispozitie. Metodele de disciplinare sunt mai mult suportive decat punitive. Parintele autorizat este receptiv la nevoile si dorintele copilului, este cald si continator si asteapta de la copilul lui sa fie asertiv.

Impactul asupra copilului ca viitor adult: Pornind la drum cu un fundament solid, bazat pe sprijin si implicare, acest copil va fi capabil sa cunoasca succesul atat profesional cat si personal si social. Fiind obisnuit sa delibereze asupra aspectelor cu importanta din viata sa, ii va fi usor sa se decida asupra a ceea ce il face fericit. Asertivitatea dobandita il ajuta sa fie o persoana populara si apreciata de cei din jur. Nu are nevoie sa demonstreze nimic in plus, fiindca e sigur de suportul actiunilor sale.

Parintele permisiv

Este acel parinte indulgent, care nu impune reguli copilului, ci ii permite acestuia sa faca tot ce doreste, numai sa fie fericit. Adopta un stil de comunicare deschis cu copilul lui, este saritor la dorintele acestuia, intrand mai mult in rolul de prieten decat acela de parinte responsabil cu disciplinarea copilului sau.

Impactul asupra copilului ca viitor adult: Copilul cu o educatie permisiva risca sa aiba pe viitor probleme cu legea, fiindu-i foarte greu sa se supuna normelor. Multumirea acestuia va fi neclara, avand tendinta de a experimenta cat mai mult pentru obtinerea placerii. Va fi inconsistent in actiunile intreprinse, succesul academic si profesional avand de suferit din aceasta cauza.

Parintele neimplicat

Acest parinte are grija sa satisfaca nevoile de baza ale copilului: oferirea unui camin, hrana si cele necesare din punct de vedere material pentru desfasurarea activitatilor zilnice. Cand vine vorba de comunicare, afectiune, disciplina si receptivitate la nevoile si dorintele copilului, acest parinte este complet detasat de aceste aspecte, lasandu-le deseori in seama altora: bone, bunici, educatori, profesori etc.

Impactul asupra copilului ca viitor adult: Competentele copilului neglijat au de suferit, acesta avand o imagine de sine defectuoasa, ii lipseste increderea in sine si are un slab autocontrol. Pentru atingerea succesului tinde sa depuna mari eforturi in incercarea de a-si dovedi valoarea, crezand ca astfel castiga aprecierea celor apropiati. Poate deveni o persoana egocentrica, avand o mare nevoie de atentia celor din jur, iar dimensiunea afectivitatii poate fi inlocuita cu cea materiala.

Este de la sine inteles ca ceea ce nu avem si ne dorim, facem cum putem pentru a obtine. Astfel stau lucrurile si in cazul dezvoltarii copilului: ceea ce nu are parte in copilarie, va face tot posibilul sa obtina ca adult prin maniera de actiune intiparita in copilarie.

Psiholog Cristina Nenciu

Ce se schimba incepand cu varsta de 7 ani? – Dezvoltarea cognitiva a scolarului

scolar     Dezvoltarea cognitiva presupune dezvoltarea abilitatilor de a gandi, intelege si judeca.

Incepand cu varsta scolara, copilul incepe sa isi schimbe perspectiva asupra lucrurilor. El lasa in urma gandirea egocentrica (a nu se confunda cu egoismul) si incepe sa dezvolte o intelegere mai matura a ceea ce-l inconjoara.

La o scurta analiza a achizitiilor cognitive ale acestei perioade vom observa ca inceperea scolii la aceasta varsta nu este intamplatoare.

Daca pana la aceasta varsta procesele cognitive ale copilului erau slab sistematizate si confuze, incepand de acum au loc schimbari importante la acest nivel.

Cele mai importante transformari ale scolarului:

→ Caracteristica principala a acestei varste este trecerea gandirii copilului in stadiul operatiilor concrete. Mai exact se face trecerea de la gandirea intuitiva, unde se lasa inselat de aparente, la gandirea operationala, unde intervine judecata, iar gandirea magica este inlocuita de cea concreta, logica. Copilul incepe sa stapaneasca operatii precum clasificarea si serierea si sa inteleaga concepte ca identitatea stabila/conservarea – modificarea unui aspect nu duce la schimbarea celorlalte- si reversibilitatea – capacitatea gandirii de a executa aceeasi actiune in doua sensuri de parcurs (ex: inlocuirea adunarii cu scaderea sau a inmultirii cu impartirea)-. Scolarul gandeste preponderent concret, in termeni tangibili, exacti si uni-directionali, bazandu-se pe experientele reale si concrete;

→ Se constata largirea campului vizual central si periferic, precum si cresterea diferentierii nuantelor cromatice;

Creste capacitatea de autocontrol al exprimarilor verbale, perfectionandu-se intonatia – un scolar va recita o poezie cu totul altfel fata de un copil de gradinita -;

→ Acum copilul poate aprecia pe cale auditiva distanta dintre obiecte, dupa sunetele pe care acestea le produc;

→ Creste acuratetea perceptiei spatiului si a timpului, formandu-se simtul orientarii spatiale si temporale;

→ Apare metacognitia: abia la aceasta varsta copilul poate deveni introspectiv, avand acum abilitatea de a reflecta asupra propriei gandiri;

→ In aceasta etapa copilul invata ca ceilalti oameni au propriile ganduri, sentimente si dorinte.

Pentru a-i oferi copilului o educatie echilibrata, fiecare parinte trebuie sa cunoasca capacitatile reale ale acestuia, oferite de stadiile naturale de dezvoltare. Numai in acest fel parintele va sti sa isi limiteze asteptarile, sa ceara cand si cat trebuie de la copilul sau.

Psiholog Cristina Nenciu