Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Category Archives: 2) Jocul si invatarea/Invatarea prin joc

Cum sa ii insufli bucuria de a citi

     cartea copiluluiCa adult, tu stii ca cititul ofera copilului sansa de a-si antrena imaginatia si de a deveni o persoana mai bogata intelectual si spiritual. Dar ce poti face pentru a-l initia in tainele cititului, in conditiile in care de cele mai multe ori persuasiunea verbala este de prisos?

Iti punem la dispozitie 4 strategii prin care poti aduce cartile in viata copilului tau:

1. Calatoreste fara sa parasesti locuinta

Inspira-i curiozitatea prin a-i oferi copilului ceva diferit de ceea ce experimenteaza in viata de zi cu zi. Alege carti din locuri sau perioade diferite decat cele in care traiti. Odata ce copilul descopera un subiect ce il fascineaza, va dori sa cunoasca mai mult.

2. Cititi povestile pe diferite voci

Faceti un obicei alaturi de cei mici din a citi povestile cu voce tare si diferentiati personajele folosind distincte tonalitati ale vocii. Opriti-va asupra imaginilor, vorbiti despre ele si antrenati imaginatia si curiozitatea copiilor, intrebandu-i ce cred ca urmeaza sa se intample. Sunt pasi mici, dar siguri, pe calea spre iubirea de carte.

3. Adu-i la cunostinta recompense

Adesea copiii nu vad valoarea intrinseca a cititului. Asadar, de creativitatea ta depinde sa gasesti succesul motivational spre o lectura placuta a copilului. Puteti lansa provocari de genul: “la finalul lecturii vei primi o mantie ca cea a personajului X” sau “o coronita ca a printesei din poveste”.

4. Da viata povestii

Foloseste-te de energia abundenta a copilului pentru a aduce personajele la viata. Puteti confectiona caracterele din diverse materiale sau le puteti cumpara, drept recompense si sa redati cu ajutorul lor pasaje din carte. Ori, pentru o activitate mai dinamica, va puteti costuma asemeni personajelor, improvizand cu ce aveti prin casa si sa repuneti povestea in scena. O activitate de-a dreptul adorata de copii!

     Pasiunile se nasc din placere. Iar placerea copiilor este data de distractie. Evidentiaza latura distractiva a farmecului cartilor, iar copilul tau va deveni pasionat de citit.

“Copiii devin cititori in bratele parintilor lor.” – Emilie Buchwald

Psiholog Cristina Nenciu

Poveste despre iubirea de frate

frati     Era odata o ferma frumoasa ce se-ntindea pe doua dealuri. La aceasta ferma traiau doi frati ce aveau casele unul pe un deal si unul pe celalalt deal. Cei doi frati de cand se stiau aveau opinii diferite si nimic in comun. Ce mai, nu s-au prea inteles niciodata. Fratele cel mare era casatorit, avea trei copii si animale multe pe langa casa, cu ajutorul carora isi intretinea familia. Fratele cel mic era singur si nu avea nimic pe langa casa, fiindca tot timpul si-l dedica distractiei si calatoriilor. Desi diferiti, ce aveau impreuna cei doi frati era un mare si frumos lan de cereale ce se intindea intre cele doua dealuri. Era mostenirea primita si impartita in mod egal pentru cei doi frati de catre parintii lor.

Toamna, dupa strangerea granelor, ambii frati aveau hambarele pline. Intr-o noapte de toamna, ce se gandi fratele mai mic: “Eu sunt singur si nu imi trebuie atatea grane. Pe cand fratele meu are copii si animale de hranit. Ia sa incarc eu vreo doi saci din cerealele mele si sa i le duc lui in hambar.” Zis si facut. Si-a pus in spate doi saci de grane si a plecat in miez de noapte catre casa fratelui sau. Tiptil, i-a descarcat acolo in hambar si s-a intors multumit si vesel acasa.

Nu stiu cum se face, dar tot in acea noapte, fratele mai mare se gandea: “Eu am copii, in curand or sa creasca mari si or sa ma ajute in gospodarie, avem multe animale care ne dau hrana, pe cand fratele meu mai mic este singur si nu are nimic. Ia sa ii duc eu vreo doi saci din granele mele. Poate vrea sa le vanda, sa aiba din ce sa se intretina.”  Zis si facut. Incarca doi saci, ii pune in spate si pleaca spre casa fratelui. Ajuns, descarca incet sacii peste granele fratelui si se intoarce cu inima impacata acasa.

 A doua zi, ambii frati isi faceau de lucru pe langa hambarele lor si observa ei ca cerealele lor tot sunt mai mult decat suficiente pentru ei si hotarasc ca la noapte sa incarce si mai multi saci pe care sa ii duca. Si asa a fost. Cand se lasa noaptea, fiecare s-a incarcat cu cat a putut si au plecat fiecare spre casa celuilalt.

Mare minune le-a fost dat sa vada, cand osteniti de greutatea ce-o aveau in spate, se intalnesc cei doi la mijlocul drumului. Cand si-au dat seama ce faceau au izbucnit in lacrimi si s-au imbratisat. “Esti cel mai bun si iubitor frate” si-au spus fiecare. Si de atunci au devenit atat de apropiati incat nimic nu i-a mai putut desparti.

Am fost binecuvantat

Cand Dumnezeu mi te-a dat.

Un frate ca tine,

Cel mai bun prieten pentru mine.

Si ma voi bucura mereu

Ca esti tu fratele meu.

Cat de bine iti cunosti copilul? Alegerile copiilor in fata pericolelor.

pericole copii-tile     Mamica unui baietel de 3 anisori povestea cum in cadrul unor sedinte de inot, urmate de acesta, a descoperit ca ceea ce il invatase acasa pe cel mic (si era convinsa ca acesta intelesese), de fapt ii intrase pe o ureche si ii iesise pe cealalta.

Instructorul de inot a asezat toti copilasii participanti la curs, pe marginea bazinului si le-a vorbit despre jocul cu mingea in apropierea apei. Apoi a aruncat o minge in apa si i-a intrebat ce fac. Fiecare copil s-a aruncat in apa, incercand sa recupereze mingea. In zadar s-au chinuit sa ajunga la ea, fiindca valurile facute prin balaceala lor, impingeau mingea si mai departe. Instructorul i-a scos din apa, i-a intrebat ce fac data viitoare si a repetat scenariul. De inca 3 ori a aruncat mingea in apa, iar copiii au sarit dupa ea, bineinteles, fara rezultate. Abia dupa cele 4 ture obositoare de fugarit mingea prin apa, micutii s-au indreptat catre parintii lor aflati in sala, rugandu-i sa le scoata mingea din bazin.

Mare i-a fost mirarea mamicii de care va povesteam. Aceasta chiar il invatase pe baietelul ei in nenumarate randuri, avand piscina acasa, ca niciodata sa nu se bage in apa dupa ceva ce a pierdut, ci sa o cheme pe ea sau pe tatal lui. Si era linistita, crezand ca cel mic a inteles.

Astfel, aceasta lectie despre imprevizibilitatea actinilor copiilor trebuie sa ajunga la cunostinta tuturor parintilor. Nu va bazati pe faptul ca cei mici inteleg si isi insusesc ceea ce le spuneti. Cand vine vorba despre lectii de siguranta, intotdeauna verificati prin practica. Jocul de rol este cel mai potrivit in aceste cazuri.

Fie ca este vorba despre pierderea unui obiect in apa, in strada sau in alte locuri periculoase, despre crezarea promisiunilor unor straini, despre joaca cu focul sau cu obiecte ascutite sau despre orice alta situatie ce ii poate pune in primejdie, nu trebuie sa lasati siguranta copiilor doar “pe mana” vorbelor.

Testati alegerile copilului in fata pericolelor, cat sunteti langa el. Improvizati scenarii cu ajutorul jocului de rol:

  • Nu doar spuneti despre pericolul ajungerii mingei in strada, ci chiar lasati mingea sa se duca in mijlocul drumului, uitandu-va impreuna cu cel mic la masinile care trec pe langa ea, amenintand sa o calce.Faceti-l sa aleaga sa va ceara ajutorul pentru a recupera mingea si asigurati-va ca intelege cat este de important sa ceara ajutorul unui adult in astfel de situatii.
  • Imaginati-va ca in timp ce sunteti la dus, un strain suna la usa. Stiti cum va reactiona copilul? Cel mai sigur este sa simulati un asfel de scenariu. Spuneti copilului ca va jucati acum jocul “Strainul”. Stabiliti rolurile, alegand sa fiti strainului, iesiti afara si sunati la usa. Cum reactioneaza micutul? Puteti apoi sa faceti schimb de roluri, pentru a observa ce intelege cel mic ca inseamna un strain.

Ganditi-va la diverse situatii ce ii pot ameninta siguranta copilului si intrebati-va cum credeti ca ar reactiona? Sunteti siguri de raspuns? Cel mai bine…puneti in practica!

 

Soare, mare, vara, cultura generala!

     In fiecare vacanta de vara, excursiile la mare alaturi de copii sunt nelipsite. Parintii au ocazia de a se destresa si de a-si reincarca bateriile, lasandu-se in voia brizei marii si a razelor de soare, iar copiii isi imbogatesc volumul amintirilor cu fiecare joaca in nisip si fiecare balaceala.

Ce poate nu stiati, inca, este faptul ca sejururile la malul marii sunt pentru copiii adevarate oportunitati de a-si imbogati cultura generala, de a-si antrena motricitatea si de a-si dezvolta creativitatea.

Apa, nisip, soare, vant – cele patru elemente omniprezente la malul marii, cu ajutorur carora puteti crea lectii de cunoastere distractive:

  • Aratati copilului, rand pe rand, cum interactioneaza si cum se influenteaza fiecare din aceste elemente intre ele: soarele incalzeste nisipul si apa, apa raceste nisipul si ii schimba consistenta, vantul imprastie nisipul si creeaza valuri in apa etc. Lasati apoi copilul sa construiasca in nisip. Avand cunostintele asigurate o sa isi creeze singur propriile experimente.
  • Marime vs. continut: Intr-o piscina gonflabila sau chiar in apa marii, aratati copilului cum unele lucruri plutesc in apa, iar altele se scufunda si cum nu este importanta marimea lor, ci consistenta lor (desi galetusa de plastic este mai mare, ea pluteste, pe cand o pietricica mica se scufunda imediat). De aici, imaginatia copilului va duce lectia mai departe, vrand sa experimenteze cu tot ce ii pica in mana, sa vada ce pluteste si ce nu. Puteti face analogii cu viata de zi cu, explicand copilului ca uneori lucrurile par altfel decat sunt sau ca unele lucruri mici cantaresc mai mult decat cele mari.
  • Tatuaje naturale: Soarele, pe langa proprietatile lui de baza, este apreciat cel mai mult pentru bronzul oferit. Puteti explica copiilor cum razele lui schimba culoarea pielii la contactul direct cu aceasta, iar daca ceva ii sta in cale, bronzul nu mai apare. Decupati o inimioara sau o steluta dintr-un leucoplast si lipiti pe piciorusul sau manuta copilului, cand ajugeti pe plaja. La plecare dezlipiti si veti obtine un tatuaj natural, pielea ramanand nebronzata sub forma acoperita. Ii distreaza foarte mult pe copii.

Acestea sunt doar cateva exemple despre cum puteti transforma vacantele in lectii distractive pentru cei mici. Imaginatia este pana la urma cel mai bun profesor. Dati frau liber creativitatii si va veti intoarce acasa cu niste copii veseli, cu un bagaj de amintiri si de cunostinte mult mai bogat.

Poveste cu talc: “Zambet intelept”

borcane     Noua ne plac povestile, mai ales povestile cu talc, din care putem extrage atatea invataminte si care au puterea sa ne faca chiar si pentru o clipa mai buni, mai intelepti, mai iubitori si mai frumosi. O astfel de poveste frumoasa va aducem astazi si voua. Este ideala sa o cititi copiilor si sa porniti pe marginea ei discutii despre valori si trairi.

Zambet intelept

Adesea, omul trece prin viata gandindu-se ce are de facut, ce trebuie sa aleaga. Astfel si o tanara, in expeditiile ei prin lume, ghidata fiind de setea de cunoastere, intalneste intr-un bazar un negustor cu un zambet nemaintalnit de sincer si o sclipire de cunoastere in ochi uimitoare. Acesta, citindu-i firea volubila, curioasa, dar in acelasi timp melancolica si intrebatoare a fetei, scoate din traista lui ponosita doua borcane goale, etichetate simplu: Veselie si Cunoastere.

“Am cautat mult”, zice barbatul. “De cate ori m-am dedicat altor valori, am ajuns sa inteleg ca ceva imi lipseste. Eram corect, ajungeam frustrat, iubeam, ajungeam dezamagit si tot asa pana sa port cu mine tot timpul Veselia si Cunasterea. Borcanul asta cu veselie imi aminteste intotdeauna ca zambetul poate aparea aparent din nimic. Vezi tu, borcanul e gol, nu-s nebun, stiu ca e gol, dar ce simbolizeaza el pentru mine ma face sa deschid cel mai larg zambet si sa imbratisez viata cu inima plina de bunatate, altruism si speranta. Asa ajung sa eman prin toti porii energie pozitiva si astfel numai lucruri si ganduri bune se intorc la mine. Caci atunci cand esti vesel, dispar grijile, supararea, neajunsurile si rautatea.”

“Cunoasterea m-a facut dintotdeauna sa cresc. M-a ajutat sa ma inalt deasupra lucrurilor mici, superficiale si inutile care de cele mai multe ori ne definesc viata si ne trag in jos ca o ancora de plumb. Acest borcan imi va aduce aminte intodeauna ca sensuri nestiute are fiecare lucru aparent neinsemnat, fiecare firimitura de praf si fiecare frunza purtate de vant. Imi va aminti intotdeauna ca a-mi deschide ochii si mintea spre a cunoaste fel de fel de lucruri, nu face niciun rau. Ba dimpotriva, ma pregateste sa fac fata si sa ies cu fruntea sus din fata tuturor provocarilor vietii.”

Asadar, orice am alege in viata, oricarui scop si vis ne-am dedica existenta, sa nu uitam sa zambim si sa gandim. Omul intelept si vesel, pe langa faptul ca este capabil sa transforme orice in comoara, este el insusi o comoara.

In introducere spuneam ca puteti dezvolta subiectul povestii impreuna cu cei mici, dandu-le astfel sansa de a-si alege ei insisi propriile valori. Este o ocazie potrivita sa discutati, astfel, despre bine si rau, calitati si defecte, resurse personale, dorinte s.a.m.d. Daca ar fi sa alegeti, voi cum ati eticheta borcanele?

10 situatii in care copiii invata

fitness bebeCat este mic, pentru copil, orice experienta traita reprezinta un context de invatare. Acestea sunt principalele 10 situatii din care micutii extrag invataminte si pe care este bine sa le observam, pentru a contura un mediu cat mai sanatos de invatare.

1. Joaca

Inauntru sau afara, singur sau impreuna cu altii, in liniste sau zgomotos, joaca permite copiilor sa descopere lucruri, sa isi incerce si sa practice diverse idei si abilitati, sa isi asume riscuri, sa exploreze sentimente, sa invete din greseli, sa preia controlul si sa gandeasca creativ. Joaca este un centru important al invatarii pentru cei mici.

2.Fiind cu alte persoane

Precum si dezvoltarea securitatii emotionale si a abilitatilor sociale, a fi cu alte persoane – alti copii sau adulti – stimuleaza ideile si implicarea ce conduc spre invatare.

3. Fiind activi

Copiii au nevoie sa se miste si sa invete si sa isi aminteasca lucrurile prin intermediul experientelor traite activ. Sedentarismul este principalul inamic in invatarea copiilor mici.

4. Explorand lucruri si experiente noi

Curiozitatea profunda a copiilor ii indeamna pe acestia sa isi foloseasca toate simturile in a explora “cu mainile goale” mediul ce ii inconjoara si apoi sa puna toate informatiile laolalta in capsoarele lor, spre a-si forma idei si a da propriul sens lumii in care traiesc.

5. Vorbind cu ei-insisi

Unii copii obisnuiesc sa se foloseasca de auto-exprimare pentru a-si clarifica gandurile, a-si reglementa activitatile, a prelua roluri imaginare sau pentru a-si repeta abilitatile.

6. Comunicand cu cineva care ii asculta

Chiar inainte de a fi capabili sa se exprime in cuvinte, copiii sunt dornici sa isi impartaseasca ideile prin sunete, gesturi si limbaj corporal. Comunicarea ii ajuta pe copii sa inteleaga ceea ce traiesc. Este important ca ei sa aibe sansa de a-si exprima propriile idei, precum si de a avea parte de conversatii prin intermediul carora sa auda ideile altor oameni, extinzandu-si asfel limitele gandirii si intelegand ca limbajul este o sursa se invatare.

7. Intalnind provocari fizice si mentale

Atunci cand copilul incerca sa isi dea seama ce are de facut, cand incerca din greu si este perseverant in gasirea solutiilor, cand se gandeste la ce este mai bine pentru el, in acele momente are de a face cu oportunitati care il invata cum sa isi dezvolte intelegerea reala. Aceste provocari pot aparea in joc sau in activitatile planificate de zi cu zi.

8. Prin imitatie

Copiii pot deprinde abilitati prin observarea si imitarea celorlalti. Adultii, colegii sau copiii din parc pot fi modele directe de instruire sau ghidare in invatarea celor mici.

9. Practicand, repetand, aplicand aptitudinile

Repetand cele invatate in activitati similar sau in context noi ii ajuta pe copii sa devina adevarati maestri, sa se bucure de propria lor experienta si sa isi consolodeze aptitudinile.

10. Prin distractie

Prin ras si bunadispozitie copilul este cel mai dispus sa asimileze informatii noi. Oricat de capricios ar fi un copil, mediul ludic in ofera contextul ideal de invatare, transformand chiar si activitatile plictisitoare si riguroase in unele jucause.

Spor la invatat, micutilor!

Psiholog Cristina Nenciu

Mofturici, hai la masa!

moft

Cat de usoara ti-ar fi viata daca prichindelul tau ar manca orice i-ai pune in farfurie? Nu tu stres in fata rafturilor, gandindu-te la ce anume sa mai improvizezi pentru a-i oferi o alimentatie sanatoasa bazata pe alimentele lui preferate, iar timpul petrecut in bucatarie ar fi mult mai scurt, fiindca ai putea gati orice. Am intalnit si parinti fericiti, ai caror comori nu ridica niciun fel de pretentie in ale mancarii. Jos palaria in fata lor. Pentru o mare parte a populatiei de parinti, acesta este un vis a carei indeplinire se tot lasa asteptata.

Partea buna este ca se poate interveni, aducand o schimbare sanatoasa in aceste obiceiuri mai putin sanatoase. De preferat ar fi cat mai timpuriu.

Stiati ca introducerea hranei solide incepand cu varsta de 4-6 luni, scade semnificativ sansele de a avea un copil mofturos la mancare? Ultimele cercetari au concluzionat faptul ca prelungirea dietei bazata doar pe lapte sau lichide stabileste un tipar preferential al gusturilor copiilor. In intervalul varstei de 4-7 luni se dezvolta preferintele pentru diferite gusturi si texturi ale hranei ingerate. Astfel ca introducand copilului o alimentatie diversificata, bineinteles pasata, dam sansa copilului de a se obisnui cu multitudinea de alimente existente, facandu-l deschis spre cunoasterea acestora.

Bun, am inteles cum sta treaba cu bebelusii, dar ce putem face daca nazdravanii nostri sunt deja maricei?

Deprinderile lor sunt oarecum formate, si-au stabilit preferintele si nu inteleg de ce ar trebui sa aleaga consumarea altor alimente, daca lor le plac deja unele anume. Nu detin notiunea de sanatos sau diversificare. Copiii oricum sunt adepti ai rutinelor si accepta schimbarile destul de greu.

Totodata, prin tot ceea ce intreprind ei in aceasta perioada, vor sa demonstreze ca sunt capabili, isi cer pe de-o parte autonomia si au nevoie sa li se confirme si valorizeze aceasta capacitate a lor de a decide pentru ei. Lucru de care puteti profita din plin si in pregatirea meselor.

Implica-l in pregatirea mancarii. Copiilor le place sa se simta utili. Dati viata alimentelor in timp ce le preparati, personificati-le, puneti-le in valoare, puteti chiar inventa povesti, spre exemplu cum mazarea este prietena cea mai buna a carnitei. Puteti face chiar ghicitori, lasand copilul sa ghiceasca ce ingrediente se potrivesc sau construiti un cadru educativ, permitandu-i copilului sa cunoasca, de exemplu legumele, sa le desfaca, sa le simta. Odata depus acest efort de catre copil pentru prepararea mancarii, sansele sunt mari sa si vrea sa o guste.

Un alt aspect important este acela al perseverentei. Multi parinti se dau batuti dupa primele incercari nereusite de introducere a alimentelor noi. Este normal ca cel mic sa respinga schimbarea pe care nu o simte necesara. Incearca sa ii prezinti alimentele noi de cel putin 10 ori inainte sa bati in retragere. Pana la urma constanta de care dai dovada ii stabileste copilului o noua rutina si intr-un final va accepta alimentul ca parte a hranei lui obisnuite.

Pofta mare si diversificata sa aveti!

Psiholog Cristina Nenciu

Este sau nu, in fond, televizorul nociv pentru copii?

tv1) Ca fiecare lucru ce provoaca dependenta, nocivitatea lui este direct proportionala cu constanta cu care este “consumat” si 2) Prezenta unui adult responsabil, de preferat a parintelui, langa copil, in momentul vizionarii face o foarte mare diferenta.

La ora actuala, la o privire generala, in privinta raportului copil-televizor exista o clasificare ambivalenta: copiii carora nu li se permite accesul si copiii lasati in grija televizorului pana cel in grija caruia este isi rezolva treburile. Bineinteles, sunt si cazurile particulare, precum cei care se ghideaza dupa anumite reguli bazate pe recompensarea copilului prin accesul la TV.

Interesant este ca vizionatul la televizor impreuna cu copilul poate fi chiar benefic pentru cel mic. Ideea este ca unele programe sunt educative, transmit niste informatii chiar utile copilului. Insa, copilul oricat de placut impresionat vizual ar fi, are parte de o invatare statica. Tocmai de aceea, prin prezenta ta, ii poti oferi o lectie frumoasa chiar din fata televizorului. Tot ce trebuie sa faci este sa animi informatia televizata: prin sunete, miscari, asocieri, etc. Spre exemplu, pentru un copil de 1-2 ani, uitandu-va la desene cu diverse animale, le puteti imita: “Uite pisica, ea face miau-miau (ii sugerezi sunetul spre repetare), are mustati la gurita, uite aici (si ii arati gurita lui). Mami unde are gurita?. Uite, pisica a sarit! Cum a sarit? Uite asa…(exemplificati miscarile)”.

Este o forma de a invata interactiva, foarte distractiva pentru copil. Asimilarea informatiilor se produce mult mai usor datorita antrenarii a mai multor procese: vazul, auzul, limbajul, motricitatea, atentia, memoria, gandirea si imaginatia.

Totodata, petrecerea unui timp de calitate impreuna cu copilul tau este de neegalat. Iar atunci cand revii acasa, dupa o zi istovitoare de munca, de multe ori are de suferit capacitatea ta de a genera modalitati de a petrece timpul cat mai util cu micutul tau. Aceasta maniera poate fi chiar relaxanta pentru tine, fiindca te ajuta sa te detasezi de problemele acumulate si sa te detensionezi.

Televizorul, ca orice alta inventie tehnologica, la baza reprezinta un instrument menit sa ne ajute. Problema apare atunci cand notiunea de “instrument” se pierde, fiind inlocuita cu cea de “scop”. Astfel vizionarea programelor televizate devine un scop in sine in vietile oamenilor.

De retinut ca atitudinea copiiilor fata de lucrurile din mediul inconjurator depinde in mare masura de semnificatia acestora data de catre parinte.

Psiholog Cristina Nenciu 

Gadgeturile, noii “tutori” ai copilului?

games_2132888bNascuti in era tehnologiei moderne, tot mai multi copii cad prada comoditatii induse de gadgeturile actuale. Aceste minuni ale tehnologiei sunt bineinteles foarte utile, pentru noi, adultii, scutindu-ne de multe eforturi, atat fizice cat si mentale, dar nu si pentru cei mici. Noi am avut ocazia sa ne exersam abilitatile motorii si creative de-alungul copilariei. Acum avem datoria sa oferim si tinerelor generatii mediul propice de dezvoltare, fiindca noi trebuie sa ne crestem copiii, iar rolul de a-i stimula spre o dezvoltare sanatoasa ne apartine noua si nu electronicelor.

Achizitiile ce tin de motricitate sunt foarte importante pentru copil, iar o buna motricitate fina (manuirea obiectelor) ii permite puiului tau sa devina o persoana indemanatica si organizata. Cum isi poate dezvolta o astfel de abilitate, daca in loc sa se joace cu masinutele, cu papusile sau cu lego, care ii permit sa se miste din toate incheieturile si in plus de asta ii pun la treaba si imaginatia, sta ore in sir imobilizat cu tableta, smartphone-ul sau playstation-ul portabil in brate, efectuand miscari stereotipe ale mainilor si degetelor?

Creativitatea are si ea la randul ei foarte mult de suferit atat timp cat copilul, pentru a combate plictiseala si a-si elibera energia, nu mai creeaza propriile scenarii in joc, ci urmeaza tiparele prestabilite ale jocurilor video ora dupa ora.

Un alt aspect deloc de neglijat vizeaza sanatatea fizica a copilului. Stand imobil, micutul isi pierde energia, ii induce o stare de lentoare si cel mai probabil il transforma in adeptul comoditatii neproductive. Daca se mai adauga si o dieta alimentara nu tocmai sanatoasa, avem terenul propice dezvoltarii problemelor metabolice.

In concluzie, atunci cand ai un program incarcat, nu ii pune in brate copilului vreun gadget care sa il tina ocupat pana iti rezolvi tu treburile. Sunt atatea forme de activitate mult mai productive care ii pot mentine atentia ocupata celui mic. Un desen, un puzzle, o constructie lego sunt intotdeauna binevenite. Iar cand iti termini activitatea, copilul are sansa de a-ti povesti ce inseamna pentru el creatia sa.

Psiholog Cristina Nenciu

Bine de stiut pentru parinti

1. Este bine să vă jucaţi şi să stimulaţi copilul încă de la naştere (pentru dezvoltarea sa senzorială).

2. Stimulaţi copilul când este odihnit şi când nevoile sale de bază au fost satisfăcute (mâncare, somn, schimbarea scutecului).

3. Evitaţi stimularea în exces: aveţi grijă ca joaca să nu devină o sarcină impusă!

4. Evitaţi abundenţa de jucării şi supraaglomerarea cu activităţi.

5. Acordaţi-vă, în mod regulat, un răgaz pentru a vă juca cu copilul dumneavoastră (fără a-i impune totuşi acest lucru).

6. Alegeţi jocuri care îl interesează pe copil şi care sunt potrivite pentru vârsta lui (pe care le poate juca).

7. Variaţi tipurile de jocuri (active, educative etc.).

8. Incurajaţi copilul în activitatea sa din timpul jocului, valorizaţi-i realizările, felicitaţi-l.