Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Category Archives: 1) Dezvoltarea prescolarului (3-6 ani)

Regulile se invata

Copiii noştri au nevoie de ajutor şi de îndrumare pentru a se putea integra într-o lume plină de legi şi reguli.

Când îi învăţăm aceste reguli, să ne reamintim că ruşinea şi vina sunt sentimente puternice şi de aceea trebuie folosite cu măsură. Şi să mai ţinem minte că blamând nu provocăm neapărat la copil comportamentul dorit de noi.

Pe când el, dacă ajunge să-şi perceapă rolul în generarea unui efect şi se ştie responsabil de faptele sale, cel mai adesea vom reuşi.

Când sunt ajutaţi să înţeleagă succesiunea evenimentelor, când sunt în mod repetat încurajaţi şi trataţi cu respect, majoritatea copiilor ajung să conştientizeze ideea că răspund pentru faptele lor şi, pe măsură ce pricep natura cauzei şi efectului, devin tot mai responsabili.

 

Toleranta si respectul se invata in familie

Copiii noştri vor creşte şi vor ajunge să trăiască alături de oameni având diferite credinţe, rase sau obiceiuri. Bunăvoinţa, consideraţia şi toleranţa faţă de diferenţele dintre personaje din interiorul familiei îi va pregăti să respecte drepturile şi nevoile altora.

Pe măsură ce copiilor li se lărgeşte universul şi ajung să-i respecte pe alţii pur şi simplu pentru valoarea şi demnitatea lor individuală, copiii se pot aştepta să fie respectaţi la rândul lor.

Dacă au crescut într-o atmosferă în care gesturile pline de bunăvoinţă şi grija activă faţă de ceilalţi fac parte din viaţa de zi cu zi, ei sunt pregătiţi să practice în viaţă toleranţa şi respectul. În decursul timpului, toţi marii învăţători ai religiilor lumii au fost de acord că tocmai actele mărunte, cotidiene de bunătate sunt cele prin care ne căpătăm calificativele la şcoala vieţii.

Ceea ce este perfect valabil şi pentru copii.

 

Puterea unei promisiuni

Copiii se bazează pe faptul că părinţii lor fac ceea ce au promis că fac, iar dacă nu pot, că le vor mărturisi acest lucru. Cei mici cred ceea ce le spun părinţii lor, şi au încredere că aceştia se vor ţine de cuvânt.

Dacă un părinte va face acest lucru în cea mai mare parte a timpului, copilul va învăţa că se poate baza pe el. În decursul timpului facem copiilor nenumărate promisiuni.

Poate că noi nu le considerăm promisiuni, însă ei da. Dacă le spunem că îi vom lua acasă de la grădiniţă (de exemplu) la o anumită oră, ei se aşteaptă aşa să şi facem.

Dar dacă obişnuim să întârziem sau – şi mai grav – să uităm cu desăvârşire, copiii vor învăţa că nu pot avea încredere în noi şi se vor simţi – pe bună dreptate – neglijaţi.

Când nu ne putem ţine promisiunea, cel mai bine este să-i anunţăm. Pentru că şi cei mici trebuie trataţi cu respect, dacă vom dori să primim de la ei acelaşi lucru.

Influente care contează

La naştere copilul dispune de un potenţial genetic care este influenţat de caracteristicile mediului proxim (familie, casă, jucării, locuri de joacă, parteneri de joacă, şcoală etc.).

Familia are o triplă funcţie, reglatoare, socializatoare şi individualizatoare. Modul în care se realizează aceste funcţii depinde de caracteristicile relaţiilor afective dintre membrii acesteia.

Contextul socio-economic are o influenţă indirectă asupra dezvoltării copilului. Astfel, nivelul de bogăţie-sărăcie se reflectă nu numai în diversitatea jucăriilor (importante surse de stimulare senzorială si cognitivă), dar şi la nivel afectiv. Dificultăţile financiare ale familiei se răsfrâng indirect asupra copiilor prin intermediul părinţilor.

Contextul cultural ca factor de influenţă este reprezentat de credinţe, atitudini, valori care ghidează comportamentul într-o societate. Aceste credinţe influenţează comportamentul adulţilor (inclusiv al părinţilor) şi modulează procesul de educaţie.

Corina Pirsean

 

Rutina si ritual

Copiii au mare nevoie de o rutină în viaţa lor pentru a se dezvolta armonios. Ea le oferă repere şi stabilitate.Toate formele de stabilitate alimentează sentimentul de siguranţă, esenţial pentru dezvoltarea personalităţii lor. Graţie obişnuinţelor, copiii ştiu ce urmează, reuşind să scape de temeri, de nelinişti.

Nu le este teamă de ceea ce stiu ca li se va întâmpla. Ritualul culcatului este una dintre rutinele care trebuie să facă parte neapărat din viaţa copilului. Această rutină va face în aşa fel încât momentul pregătirii pentru somn să nu fie o luptă, ci un moment de complicitate între dumneavoastră şi copil.

Somnul este indispensabil bunei dezvoltări fizice şi mentale a copilului, favorizând învăţarea. Printre altele, în timpul somnului creierul produce hormonii de creştere.

Somnul contribuie de asemenea la maturizarea sistemului nervos, la dezvoltarea memoriei şi la organizarea informaţiilor dobândite în timpul zilei şi permite, desigur, recuperarea după oboseala acumulată şi încărcarea bateriilor pentru o altă zi plină de acţiune şi de stimulare. Trebuie aşadar să devenim conştienţi de importanţa unui orar adecvat şi de necesitatea unui somn suficient şi de calitate.

Toate acestea sunt esenţiale pentru o creştere corectă, pentru sănătatea şi dezvoltarea armonioasă a copilului. Lipsa somnului se poate traduce printr-o acumulare a oboselii, prin dificultăţi de atenţie ori de concentrare sau prin indispoziţii (iritabilitate), care ne pot face viaţa mai obositoare!

Cateva sfaturi de… somn uşor

• Începeţi cu această rutină cât mai devreme posibil; ea va face în mod firesc parte din existenţa sa şi va constitui o etapă a zilei pe care o va aprecia (chiar bebeluş fiind).

• Terminaţi întotdeauna ritualul în dormitorul său. Patul va deveni astfel un loc pe care îl va asocia cu aceste momente agreabile.

• Nu adormiţi copilul ţinându-l în braţe (nu îl legănaţi până când adoarme, de exemplu, chiar dacă este atât de plăcut!). S-ar putea obişnui astfel şi ar putea aştepta acelaşi lucru şi când se trezeşte în timpul nopţii. Aceste momente plăcute au scopul de a destinde copilul şi de a-1 predispune la somn, nu de a-1 adormi. Se recomandă mai degrabă să aşezaţi copilul în pătuţul său chiar înainte de a adormi. Dacă plânge, îl luaţi în braţe şi reîncepeţi manevra după ce îl potoliţi. Mângâiaţi-1 pe frunte fără să îl ridicaţi din pătuţ. Copilul va sfârşi prin a înţelege că trebuie să adoarmă singur, ceea ce este excelent pentru următorii ani!

• Nu prelungiţi ritualul culcatului. El trebuie să aibă un început şi un sfârşit bine stabilite şi în nici un caz nu trebuie să depăşească 30 de minute. Nu ajută cu nimic întârzierea lui. Este mai bine să fiţi fermi: „Povestea s-a terminat*acum trebuie să dormi!”.

• Evitaţi să vă uitaţi la televizor sau să faceţi activităţi zgomotoase care pot agita copilul. Evident, nu este indicat să lăsaţi copilul să adoarmă în faţa televizorului sau pe canapea.

• Nu lăsaţi copilul să decidă care este ora sa de culcare.

 

Bunastarea, indicator de sanatate

Nivelul de bunăstare al familiei este un alt factor de influenţă al sănătăţii la copiii între 3 si 6 ani. Astfel, în familiile unde nivelul de trai este scăzut, mai exact în familiile sărace, se constată o frecvenţă mai mare a îmbolnăvirilor.

În perioada prenatală, o alimentaţie necorespunzătoare a mamei poate genera probleme de sănătate ale fătului, până la situaţii extreme precum naşterea prematură sau, în cazuri foarte grave, moartea acestuia.

De asemenea, o serie de probleme de sănătate a copilului, de tipul infecţiilor ORL, probleme de vedere, anemii pot fi efectul malnutriţiei.

O serie de dificultăţi de integrare socială (copii malnutriţi în perioada prenatală sau după naştere dezvoltă instabilitate emoţională, iritabilitate care pot avea ca efect probleme de integrare în grup şi dificultăţi de învăţare) ca şi diferite boli somatice (astm, insomnie, migrene) îşi au originea tot în problemele de nutriţie a mamei.