Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Category Archives: 4. Prescolarul

Cele 8 lucruri de care copiii au nevoie zilnic

fericiti    Dezvoltarea armonioasa a copilului este data, pe langa asigurarea nevoilor de baza zilnice, de consolidarea sentimentelor lui de iubire si siguranta. Acestea din urma sunt cele care permit copilului sa devina o persoana sigura, puternica si prospera.

Dar ce anume avem mai exact de facut pentru a-i oferi copilului ce are nevoie? Ce bine ar fi daca ar exista acel manual de “crestere corecta si sigura a copilului”. Cum, din pacate, nu exista asa ceva, am analizat si am adunat pentru voi 8 lucruri esentiale de care trebuie sa tinem cont, atentie…ZILNIC!, pentru a ajuta copilul sa aibe parte de o evolutie reusita, asa cum merita.

1. Intampinarea nevoilor zilnice

“Nu plang de placere, ci pentru ca ceva ma deranjeaza.” Copiii au nevoie sa stie ca exista cineva care ii iubeste si care are grija de ei. Pentru bebelusi si copiii mici “cateva minute” inseamna un timp foarte lung atunci cand ei au o nevoie (le este foame sau sunt suparati). Cu cat sunt linistiti mai curand, cu atat se vor simti mai in siguranta.

2. Siguranta si securitate

Punctul 1, mai sus mentionat, stabileste baza acestor sentimente. Ulterior, secretul consta in a face copilul sa aiba incredere in parintii lui. Aveti grija sa va respectati promisiunile, renuntati la amenintari si evitati sperieturile de genul celor cu “bau-bau”.

3. Portia zilnica de iubire

Imbratisarile, joaca, leganatul, sarutatul sunt gesture prin care ii arati copilului ca iti pasa. Gandeste-te la propria-ti copilarie. Cata iubire ai avut din partea parintilor tai. De ce ai mai fi avut nevoie? Intreaba-te: “Ce este bine pentru copilul meu?”, “Ce fel de parinte vreau sa fiu?”. Asuma-ti raspunsurile si ofera copilului tau tot ceea ce stii ca ai mai bun.

4. Lauda-l

Copilul vrea sa te faca sa fii multumit de el. Atunci cand il lauzi pentru ceva ce a facut bine sau pentru ca s-a chinuit sa faca ceva, ii intaresti dorinta de a vrea sa faca din nou. Laudele ajuta copilul sa aiba incredere in el si sa isi doreasca sa devina din ce in ce mai bun.

5. Zambiti, va rog!

Zambetul este cel mai simplu mod prin care iti ajuti copilul sa se simta fericit si in siguranta. Cand ii zambesti copilului, ii arati ca:

–          Il iubesti

–          Te bucuri de compania lui

–          Esti multumit de el

–          Il observe

–          Esti fericit

–          Esti o persoana placuta

6. Vorbiti si ascultati

Clipele petrecute ascultandu-l si vorbind cu cel mic ii dau acestuia increderea ca este important pentru interlocutorul sau. Ii arati astfel ca iti pasa de el si ii demonstrezi ca te poate considera o persoana de nadejde atunci cand vine vorba de a exprima ceea ce simte si gandeste.

7. Invatati lucruri noi

Te poti folosi de orice din jur pentru a-l transforma intr-o lectie utila pentru copilul tau. Tu, ca parinte, esti cel care ii promoveaza dorinta de cunoastere si curiozitatea spre descoperirea lucrurilor noi. II dai sansa in acest fel de a deveni deschis, pro-aciv si determinat.

8. Recompense si tratamente speciale

Ce farmec ar mai avea efortul pentru un copil, daca ar sti ca nu primeste nimic in schimb? Recompensele nu trebuie vazute ca “mite”, ci ca un stimulent sau efect normal al unui act de efort. Iar cele mai potrivite sunt acelea care arata copilului ca este apreciat pentru ceea ce poate, de regula recompensele afective sau minime recompense material insotie de cele afective. O formulare de genul “Esti un copil deosebit, sunt tare mandru de tine”, insotita de o imbratisare, va valora intotdeauna mai mult decat orice jucarie sofisticata.

     Toate acestea sunt lucruri simple, pe care cu totii le cunoastem, insa in loc sa le aplicam sporadic, trebuie sa le vedem ca un tot, necesar zilnic, pentru cresterea armonioasa a copiilor.

Psiholog Cristina Nenciu

Dezvolatre emotionala prin pictura

20150116_111406Asociatia Familie Sanatoasa (AFS), cea care realizeaza proiecte atat de frumoase pentru copii dar si familiile acestora, prietenii de la Acrilex care ne-au oferit produse de pictura si eroii de la Asociatia Gardienii Terrei, va invita in Proiectul AFS Sanatate si Culoare“.

Proiect de dezvoltare personala si emotionala pentru copii de gradinita. Pentru mai multe detalii click aici....

Cum sa ii insufli bucuria de a citi

     cartea copiluluiCa adult, tu stii ca cititul ofera copilului sansa de a-si antrena imaginatia si de a deveni o persoana mai bogata intelectual si spiritual. Dar ce poti face pentru a-l initia in tainele cititului, in conditiile in care de cele mai multe ori persuasiunea verbala este de prisos?

Iti punem la dispozitie 4 strategii prin care poti aduce cartile in viata copilului tau:

1. Calatoreste fara sa parasesti locuinta

Inspira-i curiozitatea prin a-i oferi copilului ceva diferit de ceea ce experimenteaza in viata de zi cu zi. Alege carti din locuri sau perioade diferite decat cele in care traiti. Odata ce copilul descopera un subiect ce il fascineaza, va dori sa cunoasca mai mult.

2. Cititi povestile pe diferite voci

Faceti un obicei alaturi de cei mici din a citi povestile cu voce tare si diferentiati personajele folosind distincte tonalitati ale vocii. Opriti-va asupra imaginilor, vorbiti despre ele si antrenati imaginatia si curiozitatea copiilor, intrebandu-i ce cred ca urmeaza sa se intample. Sunt pasi mici, dar siguri, pe calea spre iubirea de carte.

3. Adu-i la cunostinta recompense

Adesea copiii nu vad valoarea intrinseca a cititului. Asadar, de creativitatea ta depinde sa gasesti succesul motivational spre o lectura placuta a copilului. Puteti lansa provocari de genul: “la finalul lecturii vei primi o mantie ca cea a personajului X” sau “o coronita ca a printesei din poveste”.

4. Da viata povestii

Foloseste-te de energia abundenta a copilului pentru a aduce personajele la viata. Puteti confectiona caracterele din diverse materiale sau le puteti cumpara, drept recompense si sa redati cu ajutorul lor pasaje din carte. Ori, pentru o activitate mai dinamica, va puteti costuma asemeni personajelor, improvizand cu ce aveti prin casa si sa repuneti povestea in scena. O activitate de-a dreptul adorata de copii!

     Pasiunile se nasc din placere. Iar placerea copiilor este data de distractie. Evidentiaza latura distractiva a farmecului cartilor, iar copilul tau va deveni pasionat de citit.

“Copiii devin cititori in bratele parintilor lor.” – Emilie Buchwald

Psiholog Cristina Nenciu

Intrebarile care ne incuie

intrebari       In jurul varstei de 3 ani, micutele noastre comori intra in minunata perioada a curiozitatii. Cum majoritatea achizitiilor de baza sunt marcate, interesul copilului este focalizat acum pe mediul exterior. Observa el o multitudine de fenomene care il inconjoara si pe care nu prea le intelege, astfel ca la fiecare pas rasare un “Mami, ce e asta?” sau “Tati, de ce…?” Pentru linistirea parintilor asupra normalitatii intrebarilor infinite venite din partea copiilor, va informam ca statisticile au stabilit: In medie, un copil de 4 ani pune cam 437 de intrebari pe zi, adica in mare, verbalizarea lui este sub forma de intrebari.  Asadar, rabdare multa si creativitate din belsug, pentru ca parintii sunt principala sursa de informare a micutilor lor.

Ce ne facem insa cand ne trezim in fata acelor intrebari care incuie orice parinte? Da, da, cele despre de unde vin bebelusii, de ce sunt diferite fetitele de baietei, ce se intampla cu cineva cand moare…aceste intrebari inevitabile din existent ta de parinte.

Ei bine, ceea ce nu multi parinti fac este sa verifice ce anume stie copilul deja despre subiectul in cauza. Intr-o astfel de situatie, instinctiv iti vine sa creezi o poveste frumoasa, in speranta de a lamuri copilul fara a-l bulversa. Dar de multe ori povestile noastre pot aduce si mai multa confuzie in mintea copilului, fiindca noi, ca adulti, elaboram povestile in functie de multitudinea de cunostinte pe care le avem despre notiunile respective. Ori copiii nici nu se duc cu gandul atat de departe cand adreseaza intrebarile. Asadar, cel mai corect pentru cel mic este sa il intrebam ce intelege el prin lucrul respectiv si cum crede ca se intampla. Acesta este cel mai potrivit punct din care sa plecam cu explicatiile noastre.

Totodata, incercati sa va folositi de notiuni cat mai reale, pentru a-i permite copilului sa isi creeze o imagine clara a celor explicate. Nu e nimic in neregula in a cunoaste realitatea asa cum e ea. Cu atat mai mult cu cat ceea ce isi reprezinta copilul in mintea lui la acest moment ii contureaza atitudinea fata de aceste lucruri in viitor. Prin urmare, autoanalizati-va perceptia asupra lucrurilor, fiindca asa cum sunt ele resimtite de catre parinti, asa sunt transmise mai departe copiilor. Daca aveti anumite subiecte pe care le tratati ca tabu-uri, ele se pot concretiza sub forma de inhibitii sau trairi reprimate ulterior de catre copii.

Ne oprim de la a elabora raspunsuri concrete, pentru ca fiecare copil are propriul mecanism de intelegere a lucrurilor, pe care numai parintele lui il cunoaste cel mai bine. Fiti calzi, deschisi si autentici, iar copilul nu va avea decat de castigat.

Iar ca regula generala de urmat atunci cand raspundem copiilor, este sa fim bine informati, sa ne putem explica noua insine fenomenul in cauza, pentru a transmite ceea ce este mai bun mai departe. Asa cum Einstein spunea “ Daca nu poti explica ceva unui copil, atunci nici tu nu ai inteles.”

Psiholog Cristina Nenciu

Poveste despre iubirea de frate

frati     Era odata o ferma frumoasa ce se-ntindea pe doua dealuri. La aceasta ferma traiau doi frati ce aveau casele unul pe un deal si unul pe celalalt deal. Cei doi frati de cand se stiau aveau opinii diferite si nimic in comun. Ce mai, nu s-au prea inteles niciodata. Fratele cel mare era casatorit, avea trei copii si animale multe pe langa casa, cu ajutorul carora isi intretinea familia. Fratele cel mic era singur si nu avea nimic pe langa casa, fiindca tot timpul si-l dedica distractiei si calatoriilor. Desi diferiti, ce aveau impreuna cei doi frati era un mare si frumos lan de cereale ce se intindea intre cele doua dealuri. Era mostenirea primita si impartita in mod egal pentru cei doi frati de catre parintii lor.

Toamna, dupa strangerea granelor, ambii frati aveau hambarele pline. Intr-o noapte de toamna, ce se gandi fratele mai mic: “Eu sunt singur si nu imi trebuie atatea grane. Pe cand fratele meu are copii si animale de hranit. Ia sa incarc eu vreo doi saci din cerealele mele si sa i le duc lui in hambar.” Zis si facut. Si-a pus in spate doi saci de grane si a plecat in miez de noapte catre casa fratelui sau. Tiptil, i-a descarcat acolo in hambar si s-a intors multumit si vesel acasa.

Nu stiu cum se face, dar tot in acea noapte, fratele mai mare se gandea: “Eu am copii, in curand or sa creasca mari si or sa ma ajute in gospodarie, avem multe animale care ne dau hrana, pe cand fratele meu mai mic este singur si nu are nimic. Ia sa ii duc eu vreo doi saci din granele mele. Poate vrea sa le vanda, sa aiba din ce sa se intretina.”  Zis si facut. Incarca doi saci, ii pune in spate si pleaca spre casa fratelui. Ajuns, descarca incet sacii peste granele fratelui si se intoarce cu inima impacata acasa.

 A doua zi, ambii frati isi faceau de lucru pe langa hambarele lor si observa ei ca cerealele lor tot sunt mai mult decat suficiente pentru ei si hotarasc ca la noapte sa incarce si mai multi saci pe care sa ii duca. Si asa a fost. Cand se lasa noaptea, fiecare s-a incarcat cu cat a putut si au plecat fiecare spre casa celuilalt.

Mare minune le-a fost dat sa vada, cand osteniti de greutatea ce-o aveau in spate, se intalnesc cei doi la mijlocul drumului. Cand si-au dat seama ce faceau au izbucnit in lacrimi si s-au imbratisat. “Esti cel mai bun si iubitor frate” si-au spus fiecare. Si de atunci au devenit atat de apropiati incat nimic nu i-a mai putut desparti.

Am fost binecuvantat

Cand Dumnezeu mi te-a dat.

Un frate ca tine,

Cel mai bun prieten pentru mine.

Si ma voi bucura mereu

Ca esti tu fratele meu.

Criteriile de diagnostic pentru Tulburare prin Anxietate de separare

AnxietateAsa cum am vazut in articolul anterior, anxietatea de separare este un fenomen cu care multi dintre noi interactionam, chiar daca uneori nu suntem constienti de acest lucru.

 

Experientele copilariei care dau nastere fricii de necunoscut ne pot determina comportamentul si ne pot influenta covarsitor modul in care reactionam si privim lumea si experientele vietii. Primul pas catre tratarea anxietatii se face o data cu dorinta noastra de a ne vindeca. Criteriile de diagnostic corect, succinct prezentate sunt:

 

A. Din punct de vedere al dezvoltarii armonioase anxietatea nepotivita si excesiva in legatura cu separarea de locuinta sau de aceia fata de care persoana este atasata, este dovedita de trei (sau mai multe) din urmatoarele manifestari:

  1. Suferinta recurenta excesiva la separarea sau la anticiparea unei separari de casa sau de o figura majora de atasament;
  2. Ingrijorare persistenta sau excesiva in legatura cu pierderea suferita sau in legatura cu posibilul rau care s-ar putea intampla unor figuri majore de atasament;
  3. Ingrijorare persistenta sau excesiva ca un eveniment nedorit va duce la separarea de o figura majora de atasament (de ex: ca se va rataci sau ca va fi rapit);
  4. Lipsa dorintei sau refuzul, persistente, de a merge la scoala sau in alta parte, din cauza fricii de separare;
  5. Frica, persistenta si excesiva, sau ezitarea/lipsa dorintei de a ramane acasa singur sau fara figura majora de atasament ori de a ramane singur in alte medii, fara adulti semnificativi;
  6. Ezitare sau refuz, persistente, de a merge la culcare fara sa fie aproape de o figura majora de atasament ori ezitare sau refuz persistente de a dormi in alta parte decat acasa;
  7. Cosmaruri repetate, implicand tema separarii;
  8.   Acuze repetate de simptome somatice (cum ar fi cefalee, dureri de stomac, greata sau varsaturi) atunci cand se produce sau este anticipata o separare de figuri majore de atasament.

B. Durata tulburarii este de cel putin 4 saptamani.

  1. Debutul este inaintea varstei de 18 ani
  2. Tulburarea cauzeaza suferinta semnificativa clinic sau alterari sociale, academice (ocupationale) sau in alte domenii importante ale functionarii.
  3. Tulburarea nu apare numai in cursul unei tulburari pervazive a dezvoltarii, al schizofreniei sau unei alte tulburari psihotice si (la adolescenti si adulti) nu este explicata mai bine de tulburarea prin panica cu agorafobie.

Debut precoce = daca debutul s-a manifestat inaintea varstei de 6 ani.

 

Sursa: Manual de buzunar de Psihiatrie Clinica, de Kaplan and Sadock

 Constanta Vasile – Psiholog clinician/Consilier analitic

 

 

 

 

 

 

Anxietatea de Separare

Boy holding onto his motherAnxietatea de separare este un fenomen cu care multi dintre noi interactionam, chiar daca uneori nu suntem constienti de acest lucru.

Un exemplu in care anxietatea de separare este prezenta se regaseste in momentul in care copiii se despart de parintii lor in prima zi de scoala.

Ei plang si isi manifesta opozitia fata de timpul scurt pe care nu il mai petrec cu parintii lor.

Aceasta afectiune este activata in momentul in care interactionam cu o experienta traumatica (o boala incurabila, o despartire, moartea unei persoane dragi).

Astfel, persoanele care sufera de anxietate de separare se ingrijoreaza mai usor si se tem ca ceva tragic se poate intampla cu ele sau cu persoanele pe care le iubesc.

Aceasta este modalitatea in care reactioneaza copiii atunci cand sunt se despart de parinti pentru a merge la scoala, insa la varsta adulta, monstrii copilariei se transforma in boli, accidente sau orice alte evenimente neplacute care ii pot indeparta de cei dragi.

Mai mult decat atat, exista studii care arata ca anxietatea de separare este o extensie a unui atasament disfunctional stabilit intre noi si parintii sau ingrijitorii nostri atunci cand eram copii.

Aceasta legatura ne determina sa fim mai vulnerabli la varsta adulta, in special in momentele mai tensionante.

Experientele copilariei care dau nastere fricii de necunoscut ne pot determina sa ne simtim infricosati sau anxiosi.

Acest scenariu apare in special in cazul familiilor cu o situatie materiala dezavantajoasa, cu dificultati emotionale sau cu abuz de droguri sau alcool.

Aceste “preocupari” stresante ii pot determina pe parinti sa-si neglijeze copiii, ceea ce-i determina pe cei din urma sa simta instabilitatea iubirii sau atentiei parintilor lor.

Pe de alta parte, daca parintii isi protejeaza copiii in mod exagerat, acest fapt poate conduce la o stare de anxietate crescuta in randul copiilor cu privire la lucrurile negative care li se pot intampla.

Desi anxietatea de separare difera in functie de fiecare persoana in parte, cercetatorii au descoperit cateva caracteristici general valabile ale acestei afectiuni:

  1. Anxietatea de separare este prezenta mai mult in viata femeilor decat in cea a barbatilor.

  2. In cazul anumitor persoane, anxietatea de separare aparuta in copilarie poate continua la varsta adulta.

  3. Simptomele acestei afectiuni apar in urma unui eveniment traumatic. Insa exista si anumite schimbari care pot activa aceste simptome in cazul anumitor persoane (schimbarea job-ului, a partenerului, etc).

  4. Anxietatea de separare are perioade in care poate fi profund activata si altele in care nu isi face simtita prezenta.

  5. Printre simptomele pe care le putem enumera, amintim: gandul exagerat ca ii putem pierde pe cei dragi, cosmarurile in care aceste frici sunt prezente, tristetea, incapacitatea de a ne concentra, evitarea de a dormi departe de fiintele iubite.

  6. Anxietatea de separare este prezenta mai mult in cazul adultilor decat in cazul copiilor.

Desi tratamentul acestei afectiuni se intinde pe o durata mai lunga de timp, anxietatea de separare poate fi vindecata.

Fie ca alegem varianta medicamentelor, a sedintelor de psihoterapie sau a imbinarii acestora, primul pas catre tratarea anxietatii se face o data cu dorinta noastra de a ne vindeca.

Resurse: http://www.psychologyineverydaylife.net

Sursa: www.damaideparte.ro

Cat de bine iti cunosti copilul? Alegerile copiilor in fata pericolelor.

pericole copii-tile     Mamica unui baietel de 3 anisori povestea cum in cadrul unor sedinte de inot, urmate de acesta, a descoperit ca ceea ce il invatase acasa pe cel mic (si era convinsa ca acesta intelesese), de fapt ii intrase pe o ureche si ii iesise pe cealalta.

Instructorul de inot a asezat toti copilasii participanti la curs, pe marginea bazinului si le-a vorbit despre jocul cu mingea in apropierea apei. Apoi a aruncat o minge in apa si i-a intrebat ce fac. Fiecare copil s-a aruncat in apa, incercand sa recupereze mingea. In zadar s-au chinuit sa ajunga la ea, fiindca valurile facute prin balaceala lor, impingeau mingea si mai departe. Instructorul i-a scos din apa, i-a intrebat ce fac data viitoare si a repetat scenariul. De inca 3 ori a aruncat mingea in apa, iar copiii au sarit dupa ea, bineinteles, fara rezultate. Abia dupa cele 4 ture obositoare de fugarit mingea prin apa, micutii s-au indreptat catre parintii lor aflati in sala, rugandu-i sa le scoata mingea din bazin.

Mare i-a fost mirarea mamicii de care va povesteam. Aceasta chiar il invatase pe baietelul ei in nenumarate randuri, avand piscina acasa, ca niciodata sa nu se bage in apa dupa ceva ce a pierdut, ci sa o cheme pe ea sau pe tatal lui. Si era linistita, crezand ca cel mic a inteles.

Astfel, aceasta lectie despre imprevizibilitatea actinilor copiilor trebuie sa ajunga la cunostinta tuturor parintilor. Nu va bazati pe faptul ca cei mici inteleg si isi insusesc ceea ce le spuneti. Cand vine vorba despre lectii de siguranta, intotdeauna verificati prin practica. Jocul de rol este cel mai potrivit in aceste cazuri.

Fie ca este vorba despre pierderea unui obiect in apa, in strada sau in alte locuri periculoase, despre crezarea promisiunilor unor straini, despre joaca cu focul sau cu obiecte ascutite sau despre orice alta situatie ce ii poate pune in primejdie, nu trebuie sa lasati siguranta copiilor doar “pe mana” vorbelor.

Testati alegerile copilului in fata pericolelor, cat sunteti langa el. Improvizati scenarii cu ajutorul jocului de rol:

  • Nu doar spuneti despre pericolul ajungerii mingei in strada, ci chiar lasati mingea sa se duca in mijlocul drumului, uitandu-va impreuna cu cel mic la masinile care trec pe langa ea, amenintand sa o calce.Faceti-l sa aleaga sa va ceara ajutorul pentru a recupera mingea si asigurati-va ca intelege cat este de important sa ceara ajutorul unui adult in astfel de situatii.
  • Imaginati-va ca in timp ce sunteti la dus, un strain suna la usa. Stiti cum va reactiona copilul? Cel mai sigur este sa simulati un asfel de scenariu. Spuneti copilului ca va jucati acum jocul “Strainul”. Stabiliti rolurile, alegand sa fiti strainului, iesiti afara si sunati la usa. Cum reactioneaza micutul? Puteti apoi sa faceti schimb de roluri, pentru a observa ce intelege cel mic ca inseamna un strain.

Ganditi-va la diverse situatii ce ii pot ameninta siguranta copilului si intrebati-va cum credeti ca ar reactiona? Sunteti siguri de raspuns? Cel mai bine…puneti in practica!

 

Soare, mare, vara, cultura generala!

     In fiecare vacanta de vara, excursiile la mare alaturi de copii sunt nelipsite. Parintii au ocazia de a se destresa si de a-si reincarca bateriile, lasandu-se in voia brizei marii si a razelor de soare, iar copiii isi imbogatesc volumul amintirilor cu fiecare joaca in nisip si fiecare balaceala.

Ce poate nu stiati, inca, este faptul ca sejururile la malul marii sunt pentru copiii adevarate oportunitati de a-si imbogati cultura generala, de a-si antrena motricitatea si de a-si dezvolta creativitatea.

Apa, nisip, soare, vant – cele patru elemente omniprezente la malul marii, cu ajutorur carora puteti crea lectii de cunoastere distractive:

  • Aratati copilului, rand pe rand, cum interactioneaza si cum se influenteaza fiecare din aceste elemente intre ele: soarele incalzeste nisipul si apa, apa raceste nisipul si ii schimba consistenta, vantul imprastie nisipul si creeaza valuri in apa etc. Lasati apoi copilul sa construiasca in nisip. Avand cunostintele asigurate o sa isi creeze singur propriile experimente.
  • Marime vs. continut: Intr-o piscina gonflabila sau chiar in apa marii, aratati copilului cum unele lucruri plutesc in apa, iar altele se scufunda si cum nu este importanta marimea lor, ci consistenta lor (desi galetusa de plastic este mai mare, ea pluteste, pe cand o pietricica mica se scufunda imediat). De aici, imaginatia copilului va duce lectia mai departe, vrand sa experimenteze cu tot ce ii pica in mana, sa vada ce pluteste si ce nu. Puteti face analogii cu viata de zi cu, explicand copilului ca uneori lucrurile par altfel decat sunt sau ca unele lucruri mici cantaresc mai mult decat cele mari.
  • Tatuaje naturale: Soarele, pe langa proprietatile lui de baza, este apreciat cel mai mult pentru bronzul oferit. Puteti explica copiilor cum razele lui schimba culoarea pielii la contactul direct cu aceasta, iar daca ceva ii sta in cale, bronzul nu mai apare. Decupati o inimioara sau o steluta dintr-un leucoplast si lipiti pe piciorusul sau manuta copilului, cand ajugeti pe plaja. La plecare dezlipiti si veti obtine un tatuaj natural, pielea ramanand nebronzata sub forma acoperita. Ii distreaza foarte mult pe copii.

Acestea sunt doar cateva exemple despre cum puteti transforma vacantele in lectii distractive pentru cei mici. Imaginatia este pana la urma cel mai bun profesor. Dati frau liber creativitatii si va veti intoarce acasa cu niste copii veseli, cu un bagaj de amintiri si de cunostinte mult mai bogat.

Poveste cu talc: “Zambet intelept”

borcane     Noua ne plac povestile, mai ales povestile cu talc, din care putem extrage atatea invataminte si care au puterea sa ne faca chiar si pentru o clipa mai buni, mai intelepti, mai iubitori si mai frumosi. O astfel de poveste frumoasa va aducem astazi si voua. Este ideala sa o cititi copiilor si sa porniti pe marginea ei discutii despre valori si trairi.

Zambet intelept

Adesea, omul trece prin viata gandindu-se ce are de facut, ce trebuie sa aleaga. Astfel si o tanara, in expeditiile ei prin lume, ghidata fiind de setea de cunoastere, intalneste intr-un bazar un negustor cu un zambet nemaintalnit de sincer si o sclipire de cunoastere in ochi uimitoare. Acesta, citindu-i firea volubila, curioasa, dar in acelasi timp melancolica si intrebatoare a fetei, scoate din traista lui ponosita doua borcane goale, etichetate simplu: Veselie si Cunoastere.

“Am cautat mult”, zice barbatul. “De cate ori m-am dedicat altor valori, am ajuns sa inteleg ca ceva imi lipseste. Eram corect, ajungeam frustrat, iubeam, ajungeam dezamagit si tot asa pana sa port cu mine tot timpul Veselia si Cunasterea. Borcanul asta cu veselie imi aminteste intotdeauna ca zambetul poate aparea aparent din nimic. Vezi tu, borcanul e gol, nu-s nebun, stiu ca e gol, dar ce simbolizeaza el pentru mine ma face sa deschid cel mai larg zambet si sa imbratisez viata cu inima plina de bunatate, altruism si speranta. Asa ajung sa eman prin toti porii energie pozitiva si astfel numai lucruri si ganduri bune se intorc la mine. Caci atunci cand esti vesel, dispar grijile, supararea, neajunsurile si rautatea.”

“Cunoasterea m-a facut dintotdeauna sa cresc. M-a ajutat sa ma inalt deasupra lucrurilor mici, superficiale si inutile care de cele mai multe ori ne definesc viata si ne trag in jos ca o ancora de plumb. Acest borcan imi va aduce aminte intodeauna ca sensuri nestiute are fiecare lucru aparent neinsemnat, fiecare firimitura de praf si fiecare frunza purtate de vant. Imi va aminti intotdeauna ca a-mi deschide ochii si mintea spre a cunoaste fel de fel de lucruri, nu face niciun rau. Ba dimpotriva, ma pregateste sa fac fata si sa ies cu fruntea sus din fata tuturor provocarilor vietii.”

Asadar, orice am alege in viata, oricarui scop si vis ne-am dedica existenta, sa nu uitam sa zambim si sa gandim. Omul intelept si vesel, pe langa faptul ca este capabil sa transforme orice in comoara, este el insusi o comoara.

In introducere spuneam ca puteti dezvolta subiectul povestii impreuna cu cei mici, dandu-le astfel sansa de a-si alege ei insisi propriile valori. Este o ocazie potrivita sa discutati, astfel, despre bine si rau, calitati si defecte, resurse personale, dorinte s.a.m.d. Daca ar fi sa alegeti, voi cum ati eticheta borcanele?

Tipuri de plans la copii si semnificatia lor

uaaa   Fiecare om are la un moment dat rabdarea pusa la incercare de plansetul unui copil. Este necesar un discernamant sanatos pentru a intelege de ce un copil incepe sa scanceasca sau chiar sa aibe crize de plans si mai ales pentru a alege remediul potrivit impotriva acestuia.

La ora actuala exista o sumedenie de teorii si solutii potrivite fiecarui tip de plans. Dar timpul este inamicul numarul unu al tuturor, iar a cere unui parinte sa treaca la fiecare scancet al copilului printr-un proces destul de complex de “observatie-analiza-identificare-asigurare-rezolvare” este deja prea mult. Pentru a va usura munca in “lupta” cu plansul, va expunem o tipologie a plansului pentru a intelege mai bine sursa disconforului emotional al copilului, iar ulterior va vom prezenta modalitatea potrivita de raspuns in fata acestuia, cu aplicabilitate generala.

Copilul “manipulator” – La un moment dat, micutul smecheras s-a lovit cam tare, a inceput sa planga si a primit atentia normal din partea celor apropiati. Dar astazi si-a dat seama cat de mult ii place aceasta atentie si… de ce sa nu aibe parte de ea ma idea? Nu ii convine ceva? Trage puternic aer in piept si incepe concertul. Reactia asteptata din partea parintilor nu intarzie sa apara. Iata cum s-a stabilit mecanismul prin care se conduce o casa.

Copilul “singuratic” – Un copil care are nevoie de atentia parintelui isi va manifesta aceasta necesitate prin plans. Un parinte care este adesea critic sau distant va obtine aceeasi reactie “zgomotoasa” din partea copilului sau. Amintiti-va sa va tineti copilul aproape, sa va interesati constant de ceea ce face si simte si permiteti-i sa va ajute de cate ori este posibil. Asigurati-va ca incurajarile sunt cu mult mai predominante decat criticile.

Copilul “sensibil” – Toti copiii sunt diferiti si intr-adevar unii sunt mai sensibili decat altii. Din pacate, aceasta hipersensibilitate este alimentata de catre parinti, prin reactii exagerate de grija si atentie la cele mai minore “accidente” sau prin compatimire si simpatie hiperbolica la cea mai usoara neplacere a copilului. Amintiti-va ca micutii vostri invata prin imitatie, preluandu-va reactiile in diverse situatii. Daca devii isteric la cea mai mica “ranire” si copilul va reactiona la fel; daca va simtiti deseori nedreptatiti si nemultumiti si copiii se vor manifesta intocmai.

Desi este de apreciat sensibilitatea unui copil, excesul ii este daunator. Este greu, dar a ramane cerebral si ancorat in realitatea imediata este cea mai buna solutie pentru gestionarea unui copil sensibil.

Copilul “bolnavior sau obosit” – Uneori plansul copilul poate fi intemeiat. Asigurati-va ca micutul nu se confrunta cu o problema de sanatate, ca nu ii este foame si ca a dormit suficient. Aveti, insa, mare grija sa nu faceti un ritual fastuos de “vindecare”, fiindca veti spori sansele de aparitie ulterioara a “falselor simptome”. Ori de cate ori va dori pungasul sa scape de sarcinile neplacute sau sa aibe parte de atentie speciala, va deveni brusc bolnavior sau obosit.

Atitudinea potrivita in fata plansului: Evitati sa oferiti afectiune excesiva pentru a opri plansul, pentru ca in acest fel nu faceti decat sa recompensati plansul si sa alimentati perceptia copilului despre faptul ca scancetul este o solutie. Cel mai bine este sa ignorati “concertul”, sa distrageti atentia copilului dandu-i un rol important, punandu-l sa va ajute cu ceva, apoi recompensati-i comportamentul pozitiv intr-o maniera afectuoasa.

De retinut! La ce acorzi atentie “creste”. In consecinta, sa crestem comportamentele pozitive in ciuda celor negative. A fi mai ferm in fata plansului nu inseamna ca esti un parinte rau, ci dimpotriva, inseamna ca esti un parinte responsabil, care constientizeaza efectul “atentiei” lui pe termen lung.

Psiholog Cristina Nenciu